De regulă, se întâmplă exact invers, străinii dominând viticultura românească: Un antreprenor român deține o cramă chiar în Viena, singura capitală din lume ce este regiune viticolă. Care este povestea Pedalones și a lui Dragoș Pavelescu?
Dragoș Pavelescu a studiat chimie alimentară în România și apoi a plecat la Viena, pentru un doctorat.
În România, pe o piață a vinului tot mai aglomerată și tot mai competitivă, enologii marilor crame sau al celor bine ancorate sunt, nu de puține ori, străini cu vastă experiență în diferite colțuri de lume. În ceea ce-i privește pe români, numărul celor care au îmbrățișat profesia de enolog e în creștere, dar cei mai mulți dintre ei și-au stabilit „reședința” în una dintre principalele zone viticole locale. Există însă și excepții, cum este cazul lui Dragoș Pavelescu, enologul uneia dintre marile crame din Austria și proprietarul unui mic producător de vin vienez, alături de soția sa.
Dragoș Pavelescu a studiat chimie alimentară în România și apoi a plecat în Austria, la Viena, încurajat de tatăl său, pentru a face un doctorat.
„Aveam în plan să îmi termin studiile și să mă întorc să duc mai departe afacerile familiei”, spune el. Tatăl său vindea drojdii, enzime și alte produse necesare în industria vinului, inclusiv utilaje. Însă, businessul nu a mai mers și a fost închis încă dinainte ca Dragoș să își finalizeze studiile.
„Tata mi-a spus atunci să fac ce cred eu că e mai bine pentru mine. Am decis să rămân.” Între timp o cunoscuse pe Kathi, cea care avea să îi devină soție și partener în proiectul Pedalones, propriul lor producător de vin.
„În Austria, eu am mers să fac un doctorat în domeniul vinului, mai exact despre o tehnică franțuzească de a produce vin alb dintr-un soi austriac, Grüner Veltliner.” A început să lucreze încă din timpul studiilor, pentru a se putea întreține. S-a angajat enolog la o cramă relativ mare din Austria, Mayer am Pfarrplatz, ce produce anual circa 1,4 milioane de sticle de vin.
„Austria e o țară relativ mică din punct de vedere al producției de vin dacă o comparăm cu România”, spune el. Și totuși, deși România este între primii 15 producători de vin din lume și pe locul șase la nivel European, nu are o notorietate prea mare peste hotare. Austria însă da, mai ales că și statul încurajează dezvoltarea acestui sector la export.
Kathi Pavelescu, soția lui Dragoș, a făcut studii în domeniul turismului, iar inițial a lucrat în gastronomie. Apoi a absolvit un curs de sommelier și a urmat și niște cursuri în marketing în domeniul vinului, ajungând să lucreze, timp de opt ani, la Austrian Wine, o instituție care promovează vinul austriac în lume. Banii pentru promovare vin în proporție de 50% de la statul austriac, iar restul de la crame, suma fiind proporțională cu mărimea fiecărui jucător în parte.
„Este o instituție care promovează toate cramele din Austria și toate vinurile, indiferent de soi”, explică Dragoș. Mai exact, promovează vinul austriac peste hotare. Unele dintre aceste vinuri poartă brandul Pedalones, nume creat de familia Pavelescu în 2015.
„A fost o dorință de-a noastră de mai mulți ani. Ne întrebam însă unde vom găsi strugurii sau via ca să facem asta. În Viena e greu, fiind o regiune mică pe harta vinului”, își amintește Kathi.
Viena este singura capitală din lume ce este regiune viticolă, în interiorul orașului există 680 de hectare de viță-de-vie, adaugă Dragoș. Acestea sunt împărțite între 300 de producători oficiali. „Sunt extrem de mulți jucători foarte mici.“
În anul 2015, Dragoș a găsit o soluție pentru a porni la drum cu propriile vinuri, mai exact a găsit via pe care a concesionat-o.
„După 4-5 ani de căutări, Dragoș a venit într-o zi acasă și mi-a spus că a găsit struguri și vie pe cel mai bun deal din Viena, Nussberg.“
Au luat în concesiune mai multe vii, de la mai mulți proprietari, toate pe același deal. E vorba de suprafețe mici, care adunate dau aproape un hectar.
„În Austria, poți încheia contracte atât verbal, cât și în scris. Noi avem din ambele.” Contractele scrise sunt definite în timp și îți oferă o siguranță. Cele verbale, recunoscute oficial în Austria în domeniul agriculturii, pot fi definite ca perioadă de timp, dacă se discută în prealabil, dar dacă nu, nu au termen de expirare, explică antreprenorul român. „Un contract poate să dureze și 30 de ani, dar concesionarul terenului poate renunța la colaborare dacă vrea și noi nu îl putem constrânge.”
În general, via în Austria e scumpă, iar pe dealul Nussberg, unde sunt viile concesionate de familia Pavelescu, prețurile sunt extraordinar de mari. „N-am avea bani să cumpărăm nici dacă acești proprietari ar vinde.”
Unul dintre partenerii Pedalones a decis să concesioneze terenul din cauza unor probleme personale care l-au determinat să închidă localul unde își vindea propriile vinuri – la pahar sau la sticlă, alături de câteva preparate gastronomice. Apoi a renunțat și la producția de vin. „Nu a vrut să dea via pe mâna unor crame mari, renumite, care ar fi avut puterea să o și cumpere. A vrut să o dea cuiva mic, iar la momentul acela nu exista cineva mai mic decât noi, care nu aveam nimic.”
Globalizarea face ca producătorii mici să dispară, iar cei mari să devină și mai mari, spune Dragoș. Totuși, ca să menții diversitatea produselor pe această piață, e nevoie de cei mici.
Viile concesionate cu contracte scrise sunt îngrijite în totalitate de Dragoș și Kathi, de la legat la stropit sau cules. În cazul celorlalte, munca este împărțită, proprietarul nefiind pregătit să renunțe. „Îl leagă multe amintiri de via asta, nu e ușor de înstrăinat așa ceva. Iar pentru noi, e important să avem struguri de calitate, sănătosi, potriviți pentru vinurile Pedalones.”
Proiectul Pedalones fost pornit acum șapte ani, dar cei doi fondatori și-au păstrat joburile. Dragoș este în continuare enologul aceleiași crame, dar și lector la o universitate din Krems, un oraș viticol aflat la o oră de Viena. Kathi este în concediu marternal momentan, dar din toamnă se va întoarce la muncă, fiind project manager în turism, lucrând pentru Österreich Werbung, o instituție ce promovează Austria ca destinație turistică în lume.
„Afacerea e prea mică pentru a ne susține financiar. Nu am putea trăi doar din asta. Ar trebui să mai crească puțin.”
Sub brandul Pedalones, antreprenorii produc între 3.500 și 3.700 de sticle pe an.
„Avem posibilitatea să producem puțin mai mult pe unele vinuri, dar vom face asta când vom găsi colaboratori în alte țări.” Sub brandul Pedalones există astăzi patru vinuri – un Sauvignon, un Sémillon, un Riesling și un Wiener Gemischter Satz.
„Suntem aproape de limita maximă, pe care ne-am setat-o la cinci vinuri. Suntem deja la patru”, spune Dragoș. Kathi completează că al cincilea nu știu încă ce va fi, depinde de ce le va oferi piața ca vii.
„Eu cred că pentru a fi cu adevărat bun, trebuie să își concentrezi atenția într-un număr limitat de direcții. Nu înțeleg cramele care au infinit de multe soiuri și vinuri”, explică antreprenorul. Țelul fondatorilor Pedalones este să producă puțin și scump, nu mult și ieftin. „Nici pentru Viena vinurile noastre nu sunt ieftine, sunt mii sau zeci de mii de altele cu prețuri mai mici.” Trei dintre vinurile Pedalones costă 18 euro fiecare, având și același nivel de calitate, pe când Sémillon are un preț de 36 de euro. Este prețul de vânzare al producătorului.
„Nu vindem către distribuitori. Suntem prezenți doar în HoReCa și de puțină vreme și online, cu magazinul nostru.” O altă inițiativă recentă, spune Kathi, este aceea de a oferi un coș de picnic celor care vor să petreacă o zi în vie. „A prins foarte bine!”, spune ea. Doritorii, de regulă cupluri sau grupuri restrânse, primesc o ladă frigorifică ce cuprinde două pahare (fără picior), 1-2 sticle de vin, ceva pâine, un platou de brânzeturi și o pătură. „Mergem cu ei, le povestim puțin la început despre noi, iar apoi îi lăsăm să se bucure de peisaj atât cât vor.”
Despre dealul pe care sunt viile lucrate de Dragoș și Kathi, el spune că e un paradis. „Te gândești că ești în concediu chiar și când muncești. Vezi cum via curge de pe deal, înspre oraș.” O bună parte din vinul vienez se consumă chiar în vie. Vinurile bune rămân mereu în mare măsură acolo unde se fac, adaugă enologul român.
În ceea ce privește licorile Pedalones, există câteva colaborări și în Germania și Elveția, tot la nivel de HoReCa. Dragoș spune că i-ar plăcea să fie prezent cu creațiile sale și în România, însă deși încearcă din 2015, nu a reușit. „E puțin frustrant, pentru că lumea e încântată de vinuri, dar apoi lucrurile se opresc. E greu să spun de ce.” El consideră că Pedalones este o poveste ce are un element de legătură cu România, și anume el. „Vinurile au toate atuurile să se vândă aici, probabil că vom reuși la un moment dat. Nu e ceva necesar, businessul nu o cere, dar e o ambiție a mea, care sunt român.”
Când vor extinde numărul de colaboratori pe zona de vânzare, antreprenorii spun că vor putea produce ceva mai mult din soiurile Sauvignon, Sémillon și Wiener Gemischter Satz, dar nu Riesling. Wiener Gemischter Satz este un vin tipic vienez, un cupaj tehnologic. Diferența față de un cupaj normal, unde se amestecă mai multe vinuri finite în diferite proporții, la un cupaj tehnologic sunt plantate în aceeași vie din mai multe soiuri. Apoi, strugurii se presează și fermentează ca un singur vin.
„În viitor, Sémillon, vinul nostru de top, vom putea produce mai mult, dar nu ne grăbim, vrem să creștem încet și stabil businessul.” Ar putea crește cantitatea de cinci ori, de la un butoi, la cinci, ținând cont de suprafața totală a viei concesionate. „Sperăm să formăm piața și să găsim oamenii sau restaurantele care să înțeleagă. Mulți antreprenori se aruncă de regulă cu capul înainte, fără să aibă o piață, și rămân cu stocuri. Noi nu vrem asta.”
Dragoș Pavelescu spune că ar putea să își extindă și suprafața concesionată, dar e greu să găsească vii bune. Iar în zona unde sunt toate viile lor, e cu atât mai greu de găsit ceva. „E cel mai bun loc pentru a culege struguri în Viena, e <<crème de la crème>>.”
Viile cu Sauvignon, Sémillon și Riesling au între 18 și 20 de ani vechime. La cealaltă vie, cea pe care o îngrijesc ei în totalitate, situația e diferită. Acolo, plantele au 40-50 de ani, dar atunci când au luat-o fie muriseră, fie lipseau cam 30% dintre ele. Aici au replantat ei. „Astfel, e nevoie de o îngrijire mai delicată dat fiind mixul acesta, mai ales când e vorba de operațiuni cu mașini/ tractoare.” Plantele bătrâne sunt butucănoase, rezistente, pe când cele care abia cresc sunt ușor de deteriorat. „Sperăm ca în 3-4 ani să le avem pe rod pe toate.” Austria e cunoscută ca un producător important de vinuri mai ales albe, deși sunt și unele zone unde se realizează vinuri roși, cum ar fi la granița cu Ungaria, în regiunea Burgenland. Chiar și în zona Viena sunt câteva vii, dar puține.
„Austria e cunoscută pentru Riesling, Sauvignon și, mai ales, pentru Grüner Veltliner, un soi reprezentantiv. Circa 75% din toată producția mondială de Grüner Veltliner vine din Austria”, spune Dragoș. El adaugă că e greu de știut cum va fi anul acesta, dar ultimii au fost foarte buni pentru producția de vinuri albe.
România, având o suprafață mult mai mare plantată cu vie, are producție și de vinuri roșii, și de albe, dar și de rose și, mai nou, de spumante. Dragoș Pavelescu nu se gândește să revină în țară și să investească în domeniul viticol.
„Sunt multe lucruri cu care m-am obișnuit în Austria, care sunt mai bine puse la punct aici. Îmi lipsesc totuși oamenii din România.” El spune că deși familia sa nu a avut afaceri în domeniul vinului, ca de altfel nici familia soției sale, există o niște prieteni de familie care l-au ghidat în domeniu. E vorba de familia Kontek, care a condus timp de 30 de ani Institutul de Cercetare de la Valea Călugărească. Ei s-au retras între timp, au alte proiecte în domeniu.
Despre întoarcerea în România, el mai spune că nu e un proiect viabil pentru că greu să faci în două locuri ceva trainic, ceva de calitate. Poate dacă ar fi fost campania de cules în iarnă, ar fi dat o șansă ideii.
„În plus, eu sunt născut la București, îmi plac orașele mari, mă integrez bine în ele, mă bucur de ce îmi pot oferi. Oriunde în lume, trebuie să te muți la țară ca să poți produce vin, Viena e excepția.” Totuși, el crede despre România că are mare potențial în domeniul vinului.
Tot în aceeași idee, aceea de dezvoltare unilaterală, Dragoș spune că soția lui și-ar dori un local unde să își vândă vinurile, dar și ceva preparate gastronomice asortate. El nu crede că e o idee bună. „Ar trebui să lucrăm în weekend, iar eu prefer finalurile de săptămână să le avem pentru noi. Plus că gastronomia e alt business.”
Totuși, ei fac mini evenimente în vie, dincolo de picnicuri. E vorba de petreceri ad-hoc, anunțate pe rețelele sociale, care sunt un canal bun de creștere a brandului și a vizibilității vinurilor, nu însă și un canal de vânzări.
„Facem astfel de evenimente când putem, când avem timp, când ne permite vremea. Nu avem constrângeri, cine vine, vine. Avem norocul că viile noastre sunt bine poziționate, lângă un drum cu trafic intens în weekend”, adaugă Kathi.
Astfel, povestea Pedalones are, cel puțin pentru moment, un fir narativ bine stabilit, care curge încet, dar sigur, cam ca vinul în pahare!
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
