O călătorie în timp și prin gusturi

Întins pe două continente și cu o istorie de peste două milenii, Istanbulul este un oraș al contrastelor, în care moscheile și palatele otomane se întâlnesc cu restaurantele moderne, bazarurile cu străzile cosmopolite, iar tradițiile culinare cu gusturile contemporane. De la Hagia Sophia și Bosfor până la piețele pline de mirodenii și mesele bogate, orașul poate fi descoperit pe străduțele sale, dar și prin ceea ce se află în farfurie.

Istanbulul este unul dintre orașele greu de înțeles dintr-o singură perspectivă. E o metropolă care se întinde pe două continente, în care modernul și tradiționalul funcționează împreună, dar și separat. Însă tocmai aceste contraste, care vin la pachet cu miros de mirodenii și cafea turcească, fac din acest oraș o călătorie în timp și prin gusturi.

Cu Bosforul între cele două continente și cu o istorie care se întinde pe mai bine de două milenii, Istanbulul este un oraș construit din și în straturi. Monumente bizantine, palate otomane, bazaruri, restaurante tradiționale și cartiere moderne se succed într-un peisaj urban în care trecutul și prezentul sunt permanent la vedere.

Istanbulul nu poate fi separat de poziția sa geografică și tocmai asta a influențat modul în care el a evoluat. Bosforul traversează metropola și separă partea europeană de cea asiatică, iar apa este prezentă în peisajul urban aproape oriunde te-ai afla. Feriboturile fac legătura între cele două maluri, navele comerciale trec prin strâmtoare, iar cartierele construite pe dealurile din jurul apei veghează asupra peisajului.

În partea europeană a orașului, de altfel și cea mai turistică, se află centrul istoric, cu cele mai cunoscute monumente. Zona Sultanahmet concentrează Hagia Sophia, Moscheea Albastră, Palatul Topkapı și fostul hipodrom. Este partea în care istoria Bizanțului și cea a Imperiului Otoman sunt cel mai ușor de urmărit.

Dacă la nivel suprateran peisajul cultural și spiritual domină, ei bine, în subteran, o inginerie care datează încă din secoul al VI-lea rezistă până în zilele noastre. Basilica Cisternă, numită și Palatul Scufundat, este cel mai mare și mai faimos rezervor de apă subteran, numărând 336 de coloane din marmură cu o înălțime de nouă metri.

Pe vremuri, Bizanțul era alimentat cu apă prin intermediul unui sistem de apeducte, dar când apa nu a mai fost potabilă din cauza barbarilor care ajunseseră la zidurile orașului, a fost construit un număr mare de cisterne în care se putea colecta apa de ploaie care era utilizată ca apă potabilă. Ulterior, cisternele nu au mai fost folosite, însă Palatul Scufundat a rămas un important obiectiv turistic al orașului. Dar nu e singurul.

Hagia Sophia este una dintre clădirile care definesc Istanbulul. Construită în secolul al VI-lea, în timpul împăratului Justinian, a fost timp de secole una dintre cele mai importante biserici ale lumii creștine. După cucerirea Constantinopolului de către otomani, a devenit moschee, iar în secolul XX a funcționat ca muzeu. Din 2020 este din nou moschee.

În apropiere se află și Moscheea Sultan Ahmed, cunoscută drept Moscheea Albastră. Ridicată la începutul secolului al XVII-lea, este una dintre cele mai importante construcții religioase otomane. Cele șase minarete și cupola centrală domină zona.

Iar apropierea celor două monumente emblematice oferă una dintre cele mai clare imagini asupra succesiunii dintre perioada bizantină și cea otomană.

Palatul Topkapi, fostă reședință a sultanilor otomani timp de aproximativ patru secole, completează traseul istoric.

Dar Istanbulul nu se rezumă la monumentele acestea. Dincolo de Sultanahmet începe un oraș mult mai mare și mai divers, în care cartierele au propriul ritm, iar diferențele dintre zonele tradiționale și cele moderne sunt foarte vizibile. Până la urmă, Istanbulul numără 15 milioane de locuitori și cine știe câte alte milioane de locuitori patrupezi, mai exact pisici, deci inevitabil este o metropolă cu ritmuri și stiluri de viață foarte diferite.

Unul dintre cele mai bune locuri pentru a înțelege această efervescență este zona Eminonu, unde se află Bazarul de Mirodenii, una dintre piețele istorice ale Istanbulului și un loc important pentru comerțul cu produse alimentare. Condimente, ceaiuri, fructe uscate, măsline, fistic, rahat și diverse dulciuri sunt expuse în magazinele înguste ale bazarului. Comercianții te întâmpină cu ceai, în speranța că te vor convinge să cumperi de la ei. Gastronomia este, de altfel, una dintre componentele esențiale ale identității urbei. Mâncarea turcească este mult mai variată decât imaginea asociată, de obicei, cu kebabul. Confluența de culturi și istorie a contribuit la o gastronomie bogată cu care orașul, și Turcia în general, se poate mândri.

Micul dejun tradițional, numit kahvalti, reprezintă o formă originară a ceea ce înseamnă astăzi „sharing-ul“ unui aperitiv sau al unui fel principal. Masa este alcătuită din multiple produse servite simultan, de la brânzeturi, măsline, roșii, castraveți, ouă, pâine până la unt, miere și kaymak. Nu există neapărat un singur preparat principal, ci mai multe farfurii care sunt împărțite între cei de la masă. Ceaiul turcesc este nelipsit. Și la prânz și cină, mezze-urile ocupă un loc important. Sunt porții mici de vinete, legume, iaurt, pește, salate sau creme, comandate împreună și împărțite. Mesele sunt astfel mai puțin individuale și mai mult despre bucuria mâncatului laolaltă.

Pe lângă restaurantele tradiționale, Istanbulul are o cultură puternică a ceea ce înseamnă streetfood. Simitul, un covrig cu susan, este una dintre cele mai comune gustări. Donerul este disponibil în numeroase variante, iar pide-ul, un aluat copt cu carne, brânză sau alte ingrediente, reprezintă o altă specialitate întâlnită frecvent pe străzile din oraș.

Există însă diferențe și între ceea ce se găsește de o parte și de alta a Bosforului. În timp ce partea europeană are mai multe restaurante moderne, multe adresate turiștilor, gastronomia din partea asiatică e mai mult orientată către locuitorii urbei, aceea fiind de altfel o zonă mai bună de locuit. De la gastronomia din bazaruri până la restaurantele contemporane, orașul păstrează această combinație între tradiție și modernism.

În cartiere precum Beyoglu, Istiklal și Kadıkoy, imaginea Istanbulului este diferită de cea din zona Sultanahmet.

Strada Istiklal este una dintre cele mai cunoscute artere ale orașului. Pietonală și foarte aglomerată, este ocupată de magazine, restaurante, cafenele, librării și spații culturale. Tramvaiul roșu care circulă pe mijlocul străzii este una dintre imaginile caracteristice ale zonei. În spatele arterei principale însă se găsesc străzi cu clădiri istorice, magazine mici și restaurante locale.

Contrastul dintre vechi și nou este din nou vizibil. Clădiri otomane și monumente religioase se află în apropierea unor magazine ale marilor branduri internaționale. Piețele tradiționale funcționează în paralel cu centrele comerciale moderne, iar restaurantele care păstrează rețete vechi sunt urmate, la câteva străzi distanță, de localuri cu meniuri contemporane.

Această combinație este prezentă și în arhitectură. Istanbulul are palate, moschei, biserici și bazaruri construite cu sute de ani în urmă, dar și clădiri de birouri, hoteluri și cartiere rezidențiale moderne. Uneori diferența dintre cele două perioade este de câteva minute de mers pe jos.

Marea însă veghează asupra acestui mix care pare să coexiste fără ca tradiția să se dilueze în modernitate. În acest peisaj se vede cel mai bine dimensiunea Istanbulului.

Nu este doar un oraș istoric și nici doar o metropolă modernă. Este o combinație de cartiere și comunități care s-au dezvoltat în perioade diferite și care continuă să se schimbe, dar fără să își piardă originile. Istanbulul nu e doar un oraș care arhitectural a fost construit în straturi atât istorice, cât și geografice, fiind un oraș plin de coline.

Tocmai această diversitate face din Istanbul un loc care trebuie văzut, măcar într-un city-break. Metropola se schimbă continuu, dar păstrează încă foarte vizibile straturile care i-au construit identitatea.

Călătorii