Cristina Roșca, După Afaceri Premium: București, ce bine că ești!

De vreo săptămână îmi cântă în cap aceeași melodie – Istanbul (Not Constantinople), a celor de la They Might Be Giants. S-a întâmplat să o aud de câteva ori înainte să plec pentru un weekend la Istanbul. Și a rămas cu mine și după ce m-am întors. La fel ca, de altfel, și orașul. De fapt metropola. Pentru că are o populație mai mare decât toată România.

Istanbulul îl iubești la nebunie sau îl urăști. Nu există o cale de mijloc.

Cam la fel e și cu Bucureștiul. Am auzit foarte multe persoane care se declarau „antifani“. Îl descriau drept aglomerat (pe bun motiv), haotic, nebun. Plus că îi lipsește frumusețea clasică a altor capitale precum Praga ori Budapesta. Asta ca să rămânem în regiune.

Eu însă mă includ în categoria cealaltă – a fanilor. A celor care îl iubesc pentru imperfecțiunile lui, nu în pofida lor. Bine, mai puțin traficul. Mi se pare că există un farmec în acest haos.

Pentru mine, Bucureștiul e fix ca o femeie magnetică, nu frumoasă. Intră într-o încăpere și captează toată atenția. Are o energie aparte.

Pornind de la o serie de discuții în contradictoriu cu prieteni și cunoscuți, am decis să aflu dacă sunt singura care simte asta. Așa că am povestit cu mai mulți rezidenți (adoptați sau nativi) pentru a le afla părerea. Și nu doar atât, pentru a afla care sunt locurile lor preferate din București și de ce sunt acestea pe listă.

Mi s-a părut interesant să descopăr (câteva) destinații noi (pentru mine).

Dar cel mai tare m-a surprins să văd că toți cei care ne-au însoțit la plimbare prin oraș au avut o serie de opriri comune. Inclusiv eu. Deși ne întâlnim rar (sau cu unii deloc), ne plimbăm pe aceleași străzi, ne bem cafeaua în aceleași locuri, apreciem aceleași branduri.

Să fie Bucureștiul un „sat“ de fapt? Sau iubim doar o mică părticică dintr-un oraș pe care altfel nu îl cunoaștem?

Probabil, adevărul e undeva la mijloc.

Și totuși, fără să vreau să țin o pledoarie în favoarea orașului-capitală, vă invit să descoperiți ce are el mai frumos în paginile ce urmează.

Mi-a rămas în minte descrierea Sânzianei Pop, care a spus că dacă ar fi un personaj, Bucureștiul „ar fi o femeie excentrică, la vreo 50 de ani, ușor obosită, cu umor, dar nu orice fel de umor, ci unul negru, de calitate.“

Și ce replică i s-ar potrivi? „Frumos ce visezi tu aici, dar e un vis, nu ai cum să schimbi nimic.“

Tu ce ai schimba la București dacă ai putea? Îmi poți scrie pe cristina.rosca@zf.ro. Accept – chiar cu mare plăcere – și sugestii de noi destinații și locuri pe care să le descopăr în Capitală. Ah, și mi-ar plăcea să știu voi cu ce melodie asociați orașul. Eu nu am găsit încă una.

Călătorii