Pustnicul si secretul ciocolatei

Daca Howard Hughes a ramas in istorie drept unul dintre cei mai retrasi si mai excentrici miliardari, Forrest Mars a fost poate chiar si mai alergic la articolele de presa si la orice intruziune in viata sa extrem de privata.

Despre Hughes se mai afla cate ceva (chiar daca, in mare parte, erau zvonuri) si unele publicatii mai norocoase reuseau chiar, din cand in cand, sa mai publice si cate o fotografie cu aviatorul miliardar. Mars, insa, a dat doar doua interviuri pe tot parcursul vietii si a refuzat cu obstinatie sa dezvaluie informatii despre compania sa, in vreme ce cele mai recente poze ale fiilor sai (care i-au succedat la conducerea firmei) dateaza de la festivitatea de absolvire a facultatii, prin anii ’50.

Obsedat de problema spionajului industrial, Forrest Mars s-a inconjurat de mister si de oameni carora, daca ar fi putut, multi sunt convinsi ca le-ar fi taiat limba, pentru a se asigura de pastrarea secretelor companiei. Cu toate acestea, dupa cum demonstreaza si numele, compania lui Forrest Mars nu fabrica avioane sau echipamente de securitate, care sa justifice obsesia secretelor, ci batoane de ciocolata, ce-i drept celebre: Mars, Snickers, Milky Way.

Pe la mijlocul anilor ’20, Frank C. Mars, un cofetar din Tacoma, Washington, a lansat pe piata, la sugestia fiului sau, Forrest, un baton de ciocolata asemanator la gust cu un milkshake. Noua creatie a fost botezata Milky Way si a avut un succes fulgerator. Insa, Frank nu impartasea planurile grandioase de expansiune ale fiului sau, astfel incat, in 1932, i-a dat 50.000 de dolari si si-a exprimat dorinta arzatoare de a-l vedea cat mai departe de afacerea familiei. Fara sa-si piarda cumpatul, Forrest a luat banii si s-a transplantat in Marea Britanie unde a inceput sa fabrice versiunea adaptata pentru piata englezeasca a batonului Milky Way. Noua ciocolata s-a numit Mars si, dupa cum se stie, restul e istorie.

Au urmat si celebrele M&M, care, potrivit legendei, au aparut dupa ce Mars a remarcat ca soldatii care luptau in razboiul civil din Spania se energizau cu pelete de ciocolata.

Insa, pe langa produsele faimoase, numele lui Forrest Mars a devenit sinonim si cu un stil cel putin bizar de management. Angajatilor li se cerea loialitate si discretie totala, fiind in schimb rasplatiti cu parti semnificative din profitul companiei si cu salarii care depaseau cu mult media industriei. Pe de alta parte, dupa ce a preluat complet compania, in anul 1964, a inceput sa elimine sistematic absolut toate privilegiile de care se bucura esalonul superior al structurilor de management: a concediat maestrul bucatar francez care prepara mesele directorilor, a daramat sala de mese a managerilor, a instaurat sistemul de hala (nimeni nu are un birou propriu in cadrul companiei Mars), si a vandut toata colectia de arta a companiei. De asemenea, directorii si-au luat adio de la biletele de avion clasa business si au invatat ca este mai bine sa se imbrace modest atunci cand marele sef se afla prin preajma. Fiecare angajat, fie el director general sau ucenic, era nevoit sa ponteze, iar punctualitatea era rasplatita cu prime.

De asemenea, Forrest Mars era recunoscut pentru atentia, unii spun obsesiva, acordata calitatii produselor. De pilda, fiecare baton Snickers trebuia sa aiba nici mai mult nici mai putin de 15 alune vizibile in partea superioara, altfel se lasa cu penalizari. De asemenea, daca literele imprimate pe bomboanele M&M nu erau destul de vizibile, se aruncau cu milioanele.

Pe langa ciocolata si bomboane, compania mai produce si hrana pentru animale, iar directorii acestei divizii sunt obligati sa guste din fiecare produs in parte, pentru a se asigura de calitatea acestora.

Daca directorii se puteau considera oprimati, poate cei mai persecutati erau cei doi fii ai lui Forrest Mars, care au avut de indurat, in cadrul companiei, o viata de umilinte cat se poate de publice sau chiar lovituri pe la spate. Dupa ce s-a retras de la conducerea companiei, in 1973, seniorul Mars nu s-a putut adapta la viata de pensionar si a infiintat o alta firma, Ethel M. Chocolates (numita astfel in onoarea mamei sale) care a inregistrat imediat vanzari de ordinul sutelor de milioane de dolari. Mars locuia chiar in cladirea companiei si isi observa angajatii prin intermediul unor oglinzi precum cele folosite la sediile politiei. In 1992 a incercat sa orchestreze, pe la spatele fiilor sai, o fuziune surpriza intre Mars si Nestle, dar afacerea nu s-a concretizat.

Forrest Mars a murit in 1999, la varsta de 95 de ani. In ton cu standardele sale din timpul vietii, compania nu a marcat in vreun fel decesul fondatorului sau, ci a emis doar un comunicat sec prin care se anunta trecerea in nefiinta a omului de afaceri.

Cultură