Povestea celor o suta de sarmale

Anul trecut pe vremea asta, ma calcam in picioare cu hoarde de barbari care luasera cu asalt toate magazinele de parca urma sa soseasca o noua glaciatiune si orice urma de hrana avea sa fie stearsa de pe fata pamantului. Impinsa si brutalizata de sute de oameni care se comportau de parca visasera cu totii cele sapte vaci slabe, mi-am jurat solemn ca, in anul care trebuia sa inceapa, o sa-mi fac toate cumparaturile de Craciun devreme, foarte devreme, ca sa nu ma mai confrunt cu asemenea situatii de criza.

Ba chiar m-am gandit sa ma transform intr-un as al planificarii intelepte si sa achizitionez toate cadourile de Craciun din luna octombrie, ca sa fiu sigura ca decembrie nu ma mai prinde nepregatita. Si chiar am incercat. Dar, de fiecare data cand porneam in colindari prin magazine (din simtul datoriei, nu pentru ca ar fi o placere), se ivea intotdeauna cel putin un element care imi pulveriza toate intentiile bune: o haina minunata, o geanta al carui pret l-am raportat acasa dupa un scurt calcul mental care a constat in taierea unui zero, si alte asemenea ispite irezistibile.

Asa ca m-am trezit acum, in prag de sarbatori, sau, mai bine zis, in pragul unei alte ere glaciare, fara nici un cadou. La fel ca si anul trecut, va trebui sa ma lupt cu oamenii care isi fac provizii pentru razboiul rece si care au un singur lucru in minte: “Voi trece peste orice cadavru pentru a ajunge la calupul ala de branza si voi smulge din mainile inclestate ale fraierului de langa galantar ultima bucata de pastrama, pentru ca VINE CRACIUNUL SI APOI REVELIONUL sI CINE STIE C+ND VOI MAI PUTEA CUMPARA CEVA DE M+NCARE!!!”

Cand i-am impartasit unei matusi problema mea existentiala – si anume faptul ca, daca nu ma grabesc, nu o sa am nici un cadou de pus sub brad, m-a privit oarecum banuitoare si mi-a spus: “Da-le-ncolo de cadouri! Ia-le deodorante si ciorapi. Mancarea e importanta! Ti-ai umplut frigiderul si congelatorul?? N-am inteles niciodata de ce n-ai vrut sa iei combina frigorifica la pre redus, ca puteai sa bagi acolo sute de kilograme de carne si stateai linistita”. Cand am indraznit sa-i spun ca stau si asa destul de linistita si ca am de gand sa mananc mai mult pe la restaurant, am crezut pentru o clipa ca, in mai putin de o ora, urma sa aflu daca m-a trecut in testament. S-a incruntat, s-a inrosit, apoi a devenit violacee si a strigat: “Am inteles ca nu vrei sa pui muraturi. Dar sa nu accepti nici macar sa framanti vreo zece cozonaci sau sa impletesti vreo suta de sarmale, asa, cat au nevoie doi oameni normali pentru Sarbatori, asta inseamna ca mu esti o adevarata romanca. Te reneg!”
Prin urmare, se pare ca imi cumpar un frigider mai mare.
Sarbatori fericite!
raluca.badea@zf.ro

Gastronomie