Orasul in care pana si Sfantul Petru bea bere

Sfantul Petru, jovial, band satisfacut bere. Un calugar franciscan, cu o burta enorma, la fel de multumit, tinand in mana aceeasi cupa de bautura aromata cu hamei. Nu sunt imagini blasfemice, ci embleme neoficiale ale unui oras catolic, care poposesc, brumate, pe mesele restaurantelor.
Aceste embleme intalnite pe sticlele de bere locala descriu cel mai bine felul de a fi al munchenezilor. Imaginea clasica a neamtului rece si distant nu prea isi gaseste locul in capitala Bavariei.#leadend# Munchen este un oras destins care te determina sa te destinzi. Este unul dintre cele mai bogate orase din Europa, dar atmosfera exceptionala a burgului nu vine neaparat din greutatea conturilor din banca.
Munchenul merita vizitat fie si numai pentru ca strazile si monumentele sale nu iti dau imaginea aceea de supra-uzura, supra-consumat generata de supra-exploatarea simbolurilor citadine la televiziune, in advertising sau film, asa cum se intampla cu metropole precum Parisul, Roma sau New Yorkul.
Este un oras extrem de aerisit, cu o multitudine de parcuri imense, cateva dintre ele aproape imposibil de strabatut in intregime intr-o singura dupa-amiaza. Aceste intinderi generoase permit munchenezilor si vizitatorilor sa nu fie obligati sa se plimbe umar la umar, calcandu-se in picioare, asa cum se intampla, de pilda, in Cismigiu sau Herastrau. De altfel, Munchen este probabil singurul oras din Europa care are doua gradini botanice, una veche de secole, in centru, si o alta in suburbii, mai recenta. Campuri intregi de gazon perfect te asteapta sa te intinzi dupa o preumblare lunga. Parcurile sunt populate si la miezul noptii, pentru ca Munchen-ul, spre deosebire de Berlin sau Frankfurt, este un oras de o siguranta incredibila.
Pentru o vizita la Munchen, week-endul este perfect. Vineri, majoritatea berariilor si teraselor se inchid spre miezul noptii, in pregatirea nebuniei de a doua zi. Sambata dupa-amiaza toti munchenezii care nu au plecat in apropiere, in Alpi, ies pe strazi. O atmosfera de carnaval, de festival, dar fara sa existe nici o organizare speciala. Mesele teraselor navalesc pe strazi si r=urile de bere se revarsa. Fluvii de oameni destinsi si pusi pe petrecere cuceresc orasul.
Bucataria bavareza reuseste sa-si elibereze componenta de baza, carnea de porc, de greutate. Porcul este erou local aici si ii sunt dedicate doua statui din bronz in centrul urbei, extrem de realiste ca realizare si in marime naturala. Spre exemplu, una dintre specialitati este muschiul de godac tavalit prin condimente, inghesuit apoi intr-o foaie de aluat care devine crocant in ad=ncul cuptorului, dar care e imbl=nzit apoi in sosul de bere neagra menit sa fragezeasca ansamblul. Atentie insa: restaurantele nu gatesc numai pentru turisti, ci si pentru munchenezi. Asa ca, daca la antreurile dintr-o bierhaus zariti o crema bizara, alaturi de un vraf de ridichi si ceapa, fiti precauti. E foarte posibil sa aveti de a face cu o delicatesa locala: untura frecata cu jumari. Dar inainte de o bere neagra, o felie de p=ine la fel de neagra unsa cu respectiva specialitate nu e tocmai rea. Precauti trebuie sa fiti si cu berea: unele sorturi sunt absolut nefiltrate si par mai degraba reziduuri de fabricatie. Dar nimeni nu va obliga sa experimentati. Cosmopolit si tolerant, Munchenul este imp=nzit cu restaurante spaniolesti, italiene, asiatice iar berea mexicana in amestec de tequila si lam=ie verde se gaseste aproape peste tot.
Si in fine, un lucru important: daca nu cunoasteti boaba de germana, luati cel putin un dictionar de buzunar pentru a va descurca; 99% din inscriptiile citadine sunt exclusiv in germana. O salvare vine tot de la amabilii munchenezi. De la copii de scoala generala p=na la ultima babuta- v=nz=toare de fructe, aproape toti vorbesc corect engleza.

Gastronomie