Supliment editat de Ziarul Financiar

Călătorii

București, ce bine că ești! Bucureștiul boem

De cele mai multe ori, la final de săptămână ne uităm să evadăm undeva departe de vacarmul orașului. Poate chiar în alt oraș (cel puțin) la fel de nebun. Dar dacă am alege să vedem Bucureștiul cu alți ochi? Dacă…

București, ce bine că ești! Bucureștiul boem
București, ce bine că ești! Bucureștiul boem · Foto: După Afaceri

De cele mai multe ori, la final de săptămână ne uităm să evadăm undeva departe de vacarmul orașului. Poate chiar în alt oraș (cel puțin) la fel de nebun. Dar dacă am alege să vedem Bucureștiul cu alți ochi? Dacă l-am privi ca niște oaspeți care abia îl descoperă? Asta am încercat să facem alături de câțiva dintre rezidenții săi de seamă, care îl iubesc cu bune și cu rele și care au acceptat să ne însoțească la o plimbare la pas prin Capitală, cu opriri în locurile obligatorii și preferate ale lor.

Are spiritul Bucureștiului în ADN, îi curge seva prin sânge și totuși continuă să-l descopere mai amănunțit parcă de la o zi la alta. Pe Ana Rubeli oricine o poate defini ca pe un promotor greu de egalat al Capitalei, cu toate bijuteriile lui etalate – proiecte culturale, clădiri cu istorie și poveste, artiști cu har și empatie, spectacole care armonizează oamenii de calitate ai orașului și nu numai. Ce recomandări are un astfel de ambasador al Bucureștiului pentru cineva care abia începe să-l cunoască ori care se află aici în trecere și vrea să-i guste esența în doar câteva zile?

„Cred că aș avea nevoie de un weekend de vreo patru zile ca să încapă tot ce mi-aș dori să fac în București! Îmi place enorm orașul și am mereu o listă de locuri în care vreau să ajung, expoziții pe care vreau să le văd, case pe care vreau să le cercetez sau evenimente culturale la care mi-am propus să particip“, își începe Ana Rubeli mărturisirea.

La ea în familie, weekendurile sunt în formulă completă – ea, soțul ei, Andrei, și cei doi copii, cărora încearcă să le transmită bucuria de a descoperi orașul. Merg împreună la muzee, la spectacole, se plimbă, explorează locuri noi. Este de părere că una dintre cele mai frumoase forme de educație culturală este cea care se întâmplă în familie, încă din copilărie. Așa a crescut și ea, vizitând cu bunicul ei galeria Simeza la fiecare nouă expoziție, mergând la operetă la „Liliacul“ sau la cluburile pentru copii care îi erau tare dragi.

„Dacă am câteva ore doar pentru mine, îmi place să intru într-o librărie, într-un anticariat să caut cărți vechi sau să vizitez o expoziție de artă contemporană. Iar uneori plec cu o destinație precisă și ajung să fac un ocol de două ore pentru că am descoperit o casă interesantă, o plăcuță memorială sau o stradă pe care (mi se pare mie) nu am mai trecut.“

Așadar, pentru un turist aflat într-o primă vizită în București, Ana Rubeli începe cu recomandarea de a descoperi cartierele istorice, pentru că acolo, spune ea, se află o bună parte din farmecul orașului.

„Aș începe cu zona Cotroceni, apoi Icoanei-Ioanid, aș continua pe străzile din jurul bulevardului Dacia, apoi spre Armenească și Cartierul Evreiesc. Sunt zone în care poți descoperi arhitectură eclectică, case negustorești, vile moderniste, biserici vechi și foste ulițe care încă păstrează ceva din traseul Bucureștiului de altădată.“

A doua recomandare ar fi muzeele, iar aici Capitala chiar nu suferă de deficit. Muzeul Național de Artă care se află în vechiul Palat Regal sau câteva dintre casele-muzeu ale Bucureștiului, Muzeul Theodor Pallady, Muzeul Zambaccian, Muzeul George Severeanu, Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck sunt câteva dintre preferatele ei.

„Sunt adevărate capsule ale timpului, în care putem înțelege atât opera unor artiști, cât și felul în care locuiau, gusturile lor, universul domestic și artistic în care trăiau.“

Un concert la Ateneul Român este o altă propunere a Anei Rubeli, motivată de credința că experiența de a asculta muzică într-una dintre cele mai frumoase săli de concert ale Europei este obligatorie pentru cineva care vizitează Bucureștiul.

Și, dacă programul îi permite turistului de ocazie, ar adăuga pe lista ei de ghid de ocazie o seară la Opera Națională sau la unul dintre teatrele bucureștene. Ateneul Român ocupă însă un loc special în inima ei, poate și pentru că a fost de nenumărate ori la concerte acolo. În plus, anul acesta a organizat, în cadrul Festivalului AICI A STAT, un recital dedicat Cellei Delavrancea, una dintre marile pianiste ale secolului XX, care a cântat la Ateneu de-a lungul unei cariere extraordinare.

„Îmi plac însă foarte mult și spațiile culturale alternative, case private care devin scene de concert. Chiar și spațiile mai mici, cu o istorie aparte. De exemplu, Muzeul Theodor Aman, unde am organizat anul acesta o serată în cadrul festivalului, sau Palatul Suțu, unde muzica poate fi ascultată într-un decor istoric.

Sunt fascinată de felul în care un concert poate schimba percepția asupra unui spațiu. Atunci când asculți muzică într-o casă în care, cu un secol în urmă, aveau loc serate muzicale, experiența capătă o dimensiune mult mai profundă.“

AICI A STAT este proiectul prin care Ana Rubeli își promovează toate inițiativele de descoperire a Bucureștiului și a oamenilor lui, un proiect care s-a născut

într-o zi de octombrie, în 2018, în urma unei călătorii prin Vrancea, când căuta urmele conacului lui Duiliu Zamfirescu. A descoperit atunci și alte case, printre care un conac înconjurat de viță-de-vie, „scăldat într-o lumină galbenă, ca mierea“. Imaginea aceea i-a rămas întipărită în memorie.

„Poate de aceea asociez toamna cu descoperirile, cu începuturile și cu bucuria de a porni la drum.“

În București îi place să se plimbe prin cartierele istorice, mai ales prin Cotroceni, să admire grădinile caselor vechi – spectaculoase în octombrie – și lumina de toamnă care pune foarte frumos în valoare detaliile arhitecturale.

„Este și perioada în care se deschide un nou sezon cultural, cu expoziții, spectacole și concerte. Încerc să ajung la cât mai multe, deși în ultimii ani luna octombrie a devenit și una dintre cele mai aglomerate perioade pentru mine, odată cu organizarea Festivalului AICI A STAT.“

Un city-break nu are cum să nu fie înnobilat de o ceașcă de cafea bună, iar Bucureștiul excelează la acest capitol. Cafeneaua preferată a Anei Rubeli este Baristro, de lângă Parcul Carol, unde revine cu mare plăcere.

„Merg acolo cu copiii, cu bicicletele, pentru că este aproape și de casă și de parc, unde mergem la leagăne. Îmi place cafeaua lor de specialitate, dar și faptul că pot rămâne la un mic dejun târziu sau la un brunch, pentru că au și o bucătărie foarte bună. Este un loc luminos, cu un design contemporan, mult lemn și o atmosferă relaxată.“

Îi place să meargă acolo atât pentru întâlniri, cât și atunci când are nevoie de câteva ore în care să lucreze în liniște, cu o cafea bună alături. O vizită la Baristro este urmată de o plimbare prin Parcul Carol, unul dintre parcurile bucureștene care îi sunt foarte dragi. Parcul, amenajat după planurile peisagistului francez Édouard Redont, împlinește 120 de ani în 2026, iar povestea lui este strâns legată de unul dintre cele mai ambițioase evenimente organizate în România la începutul secolului XX: Expoziția Generală Română din 1906.

Când vine vorba de restaurante, unul la care merge cu bucurie este Zexe Blanc, din Piața Gheorghe Cantacuzino, chiar lângă Grădina Icoanei și Teatrul Bulandra. Îl apreciază pentru gastronomia românească reinterpretată, dar îi place și locul în sine, pentru că restaurantul funcționează în fosta reședință a arhitectului elvețian Louis Pierre Blanc, construită în 1888.

„Blanc a fost unul dintre arhitecții importanți ai Bucureștiului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, autor, printre altele, al Palatului Ministerului Agriculturii și al Palatului Facultății de Medicină. El a construit casa din banii împrumutați de la logodnica sa Elena Suțu, și au locuit aici o perioadă de timp. Casa are un stil arhitectural Beaux-Arts și a fost restaurată și redeschisă publicului, iar acum îi putem admira interioarele cu stucaturi, oglinzi, cu scara splendidă, în timp ce ne bucurăm de o masă bună. Îmi place foarte mult și amplasarea restaurantului: pot să combin o cină cu un spectacol la Bulandra sau cu o plimbare prin Grădina Icoanei și pe străzile din jur, unele dintre preferatele mele din București.“

Pentru momentele de relaxare, Ana Rubeli alege să meargă la pilates, una dintre activitățile pe care încearcă să le păstreze constant în programul ei, oricât de aglomerată ar fi perioada. Totuși, una dintre cele mai eficiente forme de relaxare rămâne explorarea orașului.

„Poate suna paradoxal, având în vedere că aceasta este și una dintre activitățile care implică enorm de multă muncă (cercetare, interviuri, fotografiere), dar mă încarc cu energie atunci când descopăr un loc nou.“

Îi place să intre în anticariate – spune că Anticariatul Unu este o oază de frumos –, să răsfoiască volume, să caute fotografii și cărți poștale vechi. Uneori găsește câte un detaliu care o trimite către o nouă cercetare și, fără să-și dea seama, relaxarea se transformă într-un nou proiect.

Ce ar descrie însă cel mai bine Bucureștiul, dacă ar trebui să i se dea o definiție pentru cineva care nu-l cunoaște? Versiunile sunt multiple.

„Sunt bucureșteancă de cinci generații și am o relație aproape viscerală cu orașul acesta. Am spus cândva că nu simt că Bucureștiul îmi aparține, ci că eu îi aparțin lui. Și cred în continuare asta.“

Bucureștiul are o microistorie extraordinară, care merită cercetată și povestită. Este un oraș în care poți găsi, la câteva sute de metri distanță, o biserică de secol XVIII, o casă negustorească de secol XIX, un palat Belle Époque, o vilă modernistă și un bloc comunist. Toate transformările orașului, oamenii care l-au construit și chiar istoria uneori dramatică prin care a trecut sunt povești care trebuie cunoscute despre acest oraș pentru a fi înțeles, „îmblânzit“, cum se cuvine.

Ana Rubeli spune că i-ar plăcea ca străinii să descopere și Bucureștiul dincolo de marile bulevarde, să ajungă în fostele mahalale, să intre în casele-muzeu, să afle poveștile personalităților care au trăit aici.

„Cred că avem un patrimoniu extraordinar, insuficient cunoscut și valorificat. Tocmai de aceea încerc, prin AICI A STAT, să contribui la schimbarea felului în care este perceput orașul.“

Și-ar dori ca orașul București să devină o destinație culturală în sine, un oraș pe care turiștii să îl aleagă pentru arhitectura sa, pentru muzee, pentru muzică, pentru poveștile sale. Pentru că are toate ingredientele pentru asta.

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția