Oana și Adrian Udrea au dat forfota Bucureștiului pe un ritm mai pașnic, dat de viteza cu care crește firul de iarbă. Care este povestea lor și a micului lor business din Meșendorf?

Oana și Adrian Udrea se considerau, până nu de mult, oameni de oraș sută la sută, după cum spun chiar ei. Ea lucra pentru Banca Națională a României, iar el – pentru grupul Allianz Țiriac. Aveau viețile puternic ancorate în forfota orașului, unde totul pare că se petrece cu viteza luminii. Până într-o zi, când au dat toate acestea pe un nou ritm. Unul mai domol, mai pașnic, dat de viteza cu care crește firul de iarbă, pe care, dacă faci suficientă liniște, poți să-l și auzi ridicându-se semeț către cer. Au ajuns așadar în Meșendorf. Și acolo viața a intrat într-o nouă dimensiune.

Povestea familiei Udrea are de fapt două fațete. Una din ele poartă numele Meșendorf 65 și este „felia“ de business responsabilă de brunch-urile organizate la adresa care îi dă și numele. Practic, e un punct gastronomic local, unde Oana – cea care a preluat frâiele în bucătărie – prepară și servește mese pentru turiștii care vor să guste din cultura săsească specifică zonei.

Meșendorf este doar unul din satele din Transilvania care formează o regiune săsească, denumită și „Țara Ovăzului“ sau Haferland, întrucât localnicii obișnuiau să cultive aici cu precădere ovăzul, din cauza climatului mai aspru, potrivit poveștilor transmise de la o generație la alta. Alături de alte sate, precum Viscri, Saschiz sau Criț, Meșendorf a devenit o destinație de neratat pentru cei care ajung să cutreiere zona, fiind văzut ca un etalon al tradițiilor săsești – gastronomice, dar nu numai.

Și, pentru că tot am amintit despre ispitele gastronomice, ajungem la cel de-al doilea aspect al transformării petrecute în familia Udrea, și anume producerea brânzei maturate de la Meșendorf. Aici, povestea devine mai lungă, dar și mai interesantă.

„Am cumpărat, la un moment dat, o căsuță în Meșendorf, în ideea de a avea un loc în care să ne retragem la pensie – povestea clasică, se poate spune. La momentul acela, nu știam aproape nimic despre zonă. Ne era total străină chiar și notorietatea adusă de proiectele prințului Charles la Viscri sau de cele desfășurate de fundațiile din zonă“, povestește Oana Udrea.

Ca mulți alții, fuseseră fermecați de frumusețea colinelor punctate de pâlcuri de pădure, de parfumul și de verdele pajiștilor și de pitorescul și istoria satelor săsești și a bisericilor fortificate.

Tot acest peisaj nu îi era însă complet străin Oanei, ținând cont că mama ei și bunicii care au crescut-o provin din județul Sibiu, de care acum îi desparte doar un deal, satul Meșendorf fiind situat foarte aproape de confluența județelor Brașov, Mureș, Sibiu și Harghita.

„În timp, am ajuns să pătrundem nu doar frumusețea aparte a locurilor, ci și spiritul și dârzenia oamenilor care au ales să rămână și să trăiască aici. Acestea ne-au intrat tot mai mult în suflet și au înclinat, la un moment dat, balanța în favoarea mutării definitive la Meșendorf.“

Nu le-a fost așadar deloc greu să se mute de la oraș la sat. Mai dificilă a fost despărțirea de colegii alături de care lucraseră mai bine de două decenii. Dar ce mai înseamnă distanțele în ziua de azi?

Odată mutați în Meșendorf, Oanei și lui Adrian Udrea le-a fost clar că nu vor putea sta degeaba. Așa că s-au pus pe scormonit idei de proiecte realizabile în zonă. Au analizat potențialul din jur și au pus pe listă toate resursele disponibile – de la relieful colinar și pajiștile naturale, la tradiția creșterii vacilor în mici ferme de familie, după metode de mult apuse în alte părți. În final, o singură variantă a fost câștigătoare.

„Am reușit să o ducem mai departe după ce am avut șansa de a cunoaște o familie din sat – Mariana și Adrian Stoian – care a fost de acord ca, în loc să dea întreaga producție de lapte a micii lor ferme către marii procesatori, să pornească alături de noi în aventura producerii de brânzeturi maturate.“

Experiența familiei Udrea în domeniu era nulă. Familia Stoian avea însă imaginea locală, Mariana fiind învățătoare în sat, iar Adrian – tehnician veterinar. Au descoperit că toți patru sunt perfecționiști și că au la îndemână răbdare și pricepere, fiecare într-o arie diferită, dar utilă pentru ideile lor în ansamblu.

„Mai presus de toate – și asta a fost baza deciziei comune de a produce brânzeturi maturate exclusiv din lapte crud – aveam avantajul neprețuit de a putea utiliza lapte de primă calitate, de la văcuțe de rasă autohtonă, Bălțată Românească, crescute în sezon pe pășunile naturale din zonă și hrănite iarna doar cu fân“, explică Oana Udrea.

Au pornit pas cu pas, instruindu-se, citind tot ce se putea găsi pe tema lactatelor, vizitând alți producători și mai apoi făcând cursuri la care au învățat secretele producerii brânzeturilor alpine elvețiene. Treptat, cele două familii au investit în microferma familiei Stoian, mai exact în amenajarea și dotarea atelierului de brânză, dar și în construirea și dotarea pivniței de maturare.

„Am produs primele roți de brânză în octombrie 2018, după ce, undeva în luna mai, ne mutaserăm la Meșendorf, lichidând absolut tot ce am avut la București. De atunci și până acum, nu am avut niciodată tranșe eșuate sau problematice.“

Nu sunt presați să vândă în orice condiții, deoarece dotarea pe care o au le permite păstrarea brânzeturilor pentru o perioadă lungă, chiar și de doi ani. Și, pentru că sunt nu doar perfecționiști, cum spuneam, ci și curioși din fire, nu se opresc din dezvoltare. Așa că analizează continuu noi sortimente de brânzeturi, dată fiind sofisticarea tot mai mare a consumatorilor. Cum însă laptele de la ferma Stoian este „pur și simplu prea bun“, cum spune Oana Udrea, nu merită și nu e nevoie să fie prelucrat excesiv.

„O zi normală de sezon la noi înseamnă că Adrian coboară la fermă fie să facă brânză, fie să îngrijească roțile din pivniță, împreună cu partenerul nostru. Eu gătesc și servesc masa turiștilor care ajung aici pe pista de biciclete care ne trece chiar prin curte. În timpul rămas și, câteodată, cu puțin ajutor, ne ocupăm de legumele pe care le creștem în cele două solarii sau în grădină, de mica livadă din spatele curții, precum și de găini.“

Odată ce apar primele roade, Oana și Adrian încep să facă siropuri, nectar, să usuce fructele și legumele, să prepare gemuri, murături, zacuscă și tot soiul de specialități.

Principalii cumpărători de brânză sunt chiar bicicliștii care trec prin Meșendorf, în traseul lor dintre Sighișoara și Viscri. Lor li se alătură, în rândul clienților, pensiunile din zonă, iar ocazional brânza făcută de familia Udrea la Meșendorf este expediată la București.

„Totuși, preferăm încă să o vindem mai degrabă la fața locului – pentru ca oamenii să poată vedea condițiile în care este făcută și păstrată -, precum și la evenimentele din zonă sau la cele de tip pop-up shop, care promovează produsele locale. Înainte de pandemie, începuserăm o colaborare cu un proiect interesant în Brașov, dar care a fost probabil pus pe hold în această perioadă.“

Din gama de brânzeturi făcută de familiile Udrea și Stoian, fac parte mai multe tipuri, de la brânza simplă, ținută în pivniță cel puțin trei luni, la cea maturată cu leurdă, cu trufe, cu cepșoară, negrilică sau maturată în vin ori bere brună.

Au produs, cu titlu de probă, și o tranșă de iaurt natural și speră că o vor face din nou, odată ce turiștii vor reveni la pensiunile din zonă. Brânza preferată a familiei Udrea este cea simplă, ținută la beci minimum jumătate de an.

Planul este ca afacerea să rămână una mică, de nișă, limitată de numărul văcuțelor care pot fi crescute în condiții naturale, pe o anumită suprafață de teren.

„Pe aici, bogăția și varietatea florei rivalizează cu cea a pajiștilor din Alpi și asta se simte în gustul brânzei. Nu există două tranșe absolut identice pentru că gustul laptelui, implicit al brânzei, variază funcție de sezon, dar și de ierburile care cresc în zona în care pasc vacile într-o anumită zi“, spune Oana Udrea.

Pe măsură ce se maturează, brânza făcută de cele două familii în Meșendorf capătă un gust mai complex, iar aroma de ierburi de pajiște arsă de soare și de unt proaspăt bătut din lapte crud se îmbogățește cu note de nucă. Dacă există un rai al brânzeturilor, și dacă raiul ar avea gust, acesta ar fi.

Gastronomie