Muzee cu gust

Mancarea ca exponat de muzeu a fost multa vreme inexistenta. Totul a inceput cu doua expozitii importante care au dat tonul: una la Smithsonian (Washington), alta la Muzeul National de Stiinta si Tehnologie din Ottawa. Acum cele mai multe si variate muzee de acest tip sunt in Franta, unde trufele, mierea, ciupercile, porumbeii, sarea, branzeturile si vinul, desigur, au devenit adevarate “mancaruri (de) cult”.

Un interesant muzeu dublu – al ceaiului si al cafelei- se afla in Londra. La prima vedere o ceainarie, muzeul e “moftul” si proprietatea lui Edward Bramah, fost proprietar de plantatii in Africa si degustator de ceai in Taiwan. Pasionat de ambele bauturi, el a adunat harti, servicii de ceai, diferite obiecte de arta si ustensile specifice. Printre obiectele deosebite se afla unul dintre primele aparate de espresso (din anul 1952). Bramah crede ca declinul imperiului britanic e legat si de dezinteresul crescand pentru ceremonia prepararii ceaiului. El spune ca al doilea razboi mondial a fost responsabil de scaderea consumului de ceai, care a fost rationalizat, iar dupa aceea a aparut cafeaua instant, care a dus la aparitia pliculetelor de ceai, pentru ca nimeni nu mai avea timp sa-si faca o infuzie. In 1992 Bramah a reusit sa-si puna in aplicare ideea unui muzeu britanic al celor doua bauturi – primul din lume.

Muzeul Alimentarium din Geneva e unul dintre putinele muzee de acest gen care nu e dedicat unui singur fel de mancare si are ambitia de a prezenta istoria alimentelor in general. Aflat intr-o cladire veche de 80 de ani, pe malul Lacului Geneva, muzeul are o bucatarie pentru experimente la fata locului si cursuri, dar si o gradina exuberanta cu plante comestibile. Expozitiile permanente prezinta diferitele aspecte ale alimentelor si modul in care ne afecteaza viata (de la preparare, la marketing si ritualuri ale mesei), in timp ce expozitiile temporare au teme precum rolul apei in mancare si istoria bananei (din 31 martie).

Muzeul Ciocolatei din Brugge, Belgia, a fost deschis in 2004 intr-o cladire veche de 500 de ani, care are in holul de la intrare un ou de ciocolata de 120 de kg, creat de Jacky Vergote, un “choco-artizan”. Istoria ciocolatei e prezentata de la azteci pana la ciocolatierii belgieni contemporani, iar exponatele includ ceramica maiasa special conceputa pentru prepararea ciocolatei. De altfel, se pare ca oamenii lui Montezuma beau zilnic 2.000 de pocaluri din aceasta “hrana a zeilor”. Orice vizita se incheie fireste cu o degustare.

Alte muzee, mult mai putin gustoase decat acestea, ar fi Muzeul Maslinelor din Imperia (regiunea italiana Liguria) si cele dedicate sarii (in Franta). Primul prezinta nu mai putin de 6.000 de ani de istorie a fructului, care a ajutat chiar si la construirea piramidelor (datorita uleiului pietrele alunecau mai usor). La Maison du Sel (Pradel) veti descoperi povestea lucratorilor locali in sare (“paludiers”), veti afla ca si sarea are parfum si ca sunt diferente intre sarea din Grecia si cea din Austria si Japonia.

Dupa un astfel de turneu pantagruelic, nu va mai ramane decat sa va procurati o istorie a dietelor din toata lumea.

Cultură