Cultură /Serial shopper
Mica librarie de ciocolata
Dintre cele cateva ciocolaterii bucurestene, aceasta e probabil cea mai bine ascunsa - la parterul unui bloc, intr-un pasaj, intre o ceainarie si o cofetarie. Noroc cu copertina de un oranj pal care anunta simplu "Chocolatier". De undeva, putin mai sus, aflam ca suntem pe teritoriu regal: "La Reine Astrid", dar, de fapt, ciocolata care poarta numele reginei belgiene de la inceputul secolului XX e…
Dintre cele cateva ciocolaterii bucurestene, aceasta e probabil cea mai bine ascunsa – la parterul unui bloc, intr-un pasaj, intre o ceainarie si o cofetarie. Noroc cu copertina de un oranj pal care anunta simplu “Chocolatier”. De undeva, putin mai sus, aflam ca suntem pe teritoriu regal: “La Reine Astrid”, dar, de fapt, ciocolata care poarta numele reginei belgiene de la inceputul secolului XX e frantuzeasca.
Intr-un spatiu restrans, intr-un decor in nuantele ciocolatei (cu care oranjul brandului face un contrast placut), convietuiesc o multime de sortimente de ciocolata, dar si de ceai. Aici mariajul obisnuit dintre ciocolata si cafea e inlocuit cu mariajul dintre ciocolata (belgiana) si ceai (Mariage Fr?res), asa ca mirosurile sunt putin exotice, dar discrete.
De aici si o mica nedreptate: ceaiurile pot fi mirosite, in schimb ciocolata nu se poate gusta. Si, culmea, asta e primul lucru pe care iti vine sa il faci, cand intri si dai de masa cu zeci de feluri de praline asezate chiar in mijlocul incaperii.
Dar cu stapanire de sine, arunci doar o privire in jur. Pe rafturile din lateral, zeci de feluri de ceai, un set pentru initierea in tainele ceaiului frantuzesc (inclusiv un mic manual), ceainice din ceramica in stil oriental, carti despre ceai, ba chiar si o caramida de ceai (70 de lei si surprizator de grea).
Cat despre ciocolata, la fel ca intr-o librarie, gasesti si clasici (praline cu alune, ganache cu rom), dar parca mai multe sunt “avangardistele”: ciocolata neagra cu violete, levantica, cu ceai rosu sau verde, cu piper de Szechuan, cu ghimbir, cu fructul pasiunii sau coacaze. Plus cele mai “accesibile”, alintate cu nume ca “orangette” sau “citronelle”.
Fiecare pare o mica bijuterie (poate si datorita pretului – in jur de 20 de lei suta de grame), cu flori si frunze colorate delicat schitate, pictate cu tuse aurii ori puncte rosii si verzi (pe sortimentele picante). Totusi poate ca pralinele ar trebui vandute cu etichete, pentru ca, fiind atatea sortimente, e imposibil sa retii ce ai cumparat, cum aratau si daca ti-au placut.
Produsele sunt manuite cu grija, ti se dau explicatii minutioase (daca le ceri). Vanzatoarele sunt dispuse sa explice diferenta dintre pralina si ganache sau procedeele complicate prin care au fost realizate unele bomboane (de pilda, cele cu lavanda nu contin ingredientul respectiv, au fost doar lasate sa se imbibe cu mirosul sau). Ciocolateria ar putea foarte bine sa vanda si ilustrate: borcanele sale cu castane glasate sau prajituri cu migdale arata senzational. La fel si restul decorului: o mica vitrina cu pantofi (de regina?) in miniatura sau tablouri retro. La casa, pe tejjghea, ca ultime tentatii, stau felii de nuga colorata (150 lei kg) si fiole cu un fel de orhidee uscata si aromata, de folosit la prajituri.
Reversul medaliei ar fi ca linistea (potrivita intr-o librarie) e putin stanjenitoare intr-o ciocolaterie si nu indeamna la privit indelungat.
La Reine Astrid
Adresa: Ion Mihalache nr. 92
Cultură /Serial shopper
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
