Mai mulți antreprenori din industria lactatelor au sesizat o nișă unde marile nume nu ajunseseră: lactate premium în ambalaj de sticlă și cu gust „ca pe vremuri“

Industria lactatelor de pe plan local părea că merge pe un făgaș bine bătătorit de marile companii, însă mai mulți antreprenori au decis să caute rețete românești și să investească în a readuce gustul de altădată în produse pe care le poți găsi și la magazinul de la colț. N-au investit doar în gust, ci și în ambalaje și au pus iaurt și unt premium acolo unde jocurile păreau deja făcute. Și asta în doar un deceniu.

Producția de lactate din România a căpătat în ultimii ani o aură a globalizării, astfel că încet, încet multe bunuri cunoscute local și știute a fi autohtone au început să fie realizate chiar și în afara țării. Piața părea că se concentrează în jurul câtorva companii mari, cu operațiuni globale. Dar, treptat, antreprenorii au sesizat o nișă unde marile nume nu ajunseseră: lactate premium la sticlă de sticlă și cu gust, nu doar ambalaj, „ca pe vremuri“.

„Principala provocare a fost aceea de a ne poziționa premium pe o piață dominată de o istorie «economy». Am investit foarte mult per litru procesat în privința fabricii, am recrutat o echipă tânără și doritoare să învețe de la cei mai buni profesori din Italia și Franța, am căutat rețete tradiționale românești (mai ales pe cale de dispariție) și am abordat produsele așa cum le abordează un restaurant de top care își dorește stele Michelin, am căutat să facem lucruri unice, spectaculoase, să deschidem categorii noi, să punem în piață gusturi fine și asta cu procese de producție artizanale, replicate la o scară puțin mai mare“, spune Adrian Cocan, directorul general al Agroserv Măriuța, producătorul brandului Lăptăria cu Caimac.

În urmă cu circa patru ani, Agroserv Măriuța, o fermă cu aproape 3.000 de vaci, lansa propriul său brand de lactate după ce timp de mai bine de un deceniu compania a livrat laptele către marii procesatori din România și Bulgaria. Încă de la început, Mădălina și Adrian Cocan au creat un nume, un brand, perceput ca fiind premium sau chiar de lux, iar un „ingredient“ important în această rețetă l-au reprezentat ambalajele din sticlă pentru produse precum lapte, iaurt, sana, lapte bătut, smântână proaspătă sau unt. În plus, Lăptăria cu Caimac produce și brânzeturi sau lapte condensat.

„Când am lucrat la reteța unturilor lansate vara trecută, am studiat specialitățile unor producători foarte speciali, care furnizează unt celor mai scumpe restaurante ale lumii. Și am luptat mult să oferim ceva extraordinar consumatorilor autohtoni, dar nu o copie, ci ceva care respectă «terroir-ul» local, un gust autentic românesc.“

Adrian Cocan mai spune că a ales ambalajele din sticlă pentru produsele Lăptăria cu Caimac pentru că această materie primă oferă un termen de valabilitate suficient pentru a ajunge pe raftul marilor magazine și în frigiderele consumatorilor, și asta în condițiile în care laptele este procesat blând, fără grabă. Plus că, subiectiv vorbind, zicem noi, arată mai bine, designul având un rol important chiar și în cazul unor produse de strictă necesitate.

„Sticla ajută în mai multe feluri la păstrarea gustului și a naturaleții produselor noastre.“ Este singura complet inertă, nu permite schimb de oxigen, are inerție termică suficientă pentru a ajunge acasă cu produsul rece. „Și da, sticla e un simbol al produselor de top, nu am băut până acum un vin bun la PET, e adevărat și că nu beau vin la PET“, mai spune antreprenorul.

Tot pe ambalaje din sticlă a mizat și Artesana, un brand local a cărui poveste începe la raft puțin mai devreme decât cea a Lăptăriei cu Caimac. Alina și Daniel Donici, fondatorii afacerii, au intrat în sectorul lactatelor mai întâi prin importul de produse din Spania în România. Apoi, ei au decis să își facă propria făbricuță în Tecuci (județul Galați), iar în 2012, cu opt angajați, mica unitate de producție pornea la drum și începea să realizeze primele produse lactate, după cum povesteau anterior antreprenorii.

În primul an, ei au vândut specialități de brânzeturi și iaurt din lapte de capră în cadrul târgurilor de profil, precum cel din zona Agronomiei din București, unde antreprenorii aveau o rulotă, dar și prin intermediul unui magazin online. Însă, ulterior, mica afacere a crescut, iar astăzi Artesana se luptă și ea cot la cot cu marile companii.

„De la bun început, în urmă cu mai bine de 10 ani, ne-am dorit să avem doar ambalaje din sticlă, 100% reciclabile și prietenoase cu mediul. Am căutat atunci, în lung și-n lat, sticle și borcane de iaurt care aduceau cât mai mult cu ambalajele de dinainte de ‘89 sau de la începutul anilor ’90“, povestește Alina Donici. De ce a mizat Artesana pe acest model, pe o piață unde cutiile și sticlele din plastic erau cam singurele opțiuni?

„Pentru că ceea ce noi începusem să facem era strâns legat de nostalgia gustului lactatelor simple, de pe vremuri, pe care le știam de la bunicii noștri. Ei nu aveau omogenizator sau pasteurizator performant și nici nu și-ar fi închipuit să adauge sau să scoată ceva din lapte. Noi ne-am inspirat din pasiunea și priceperea lor atunci când am gândit Artesana.“

Alina Donici adaugă faptul că sticlele și borcanele în care sunt ambalate astăzi lactatele Artesana au fost create special pentru companie, la specificațiile, caracteristicile și dorințele fondatorilor.

„Ne-am dorit, spre exemplu, ca sticlele să aibă un colector pentru dopul de smântână, care se separă singur și în mod natural atunci când laptele e neomogenizat, păstrat integral și pasteurizat la temperatură joasă.“ Totodată, antreprenorii au vrut ca dimensiunile ambalajelor de lapte, iaurt sau brânză cremă să fie suficient de mari pentru o gustare, iar asta după ce au primit inițial reproșuri că sticlele și borcanele sunt prea mici.

„Însă, înainte de toate, sticla ne protejează produsele așa cum nu ar putea s-o facă niciun alt ambalaj, ea prelungește, în mod natural și fără niciun alt aditiv, termenul de valabilitate.“

Alina Donici adaugă că ambalajele realizate pentru Artesana sunt mai degrabă „sculpturi funcționale“, având în vedere că toate acestea au fost făcute pentru a acoperi nevoile producătorului. Cât despre intrarea pe categoria premium a lactatelor, o nișă într-un sector unde companiile fac afaceri totale de peste 1 miliard de euro, Alina Donici spune că a fost o călătorie cu multe suișuri și coborâșuri.

„Însă noi am vrut să facem altceva încă de la început. Din acest motiv, nu putem spune că ne-am repoziționat vreodată sau că am făcut schimbări fundamentale în viziunea și strategia noastră de piață. Ne-am ambiționat – puteți citi că ne-am și încăpățânat – să facem lucrurile ca la carte, în acord cu niște principii sănătoase, de viață și de business onest.“

Au făcut și greșeli, în mod inevitabil, după cum recunoaște ea. Dar produsele Artesana au livrat întotdeauna și întotdeauna ceea ce au promis: gust unic, procesare minimă, nimic pus și nimic scos din lactate. „Fără niciun compromis.“

Șansa companiei a fost și că a venit cu rețete noi, dar și cu o gamă largă de produse. Artesana lucrează cu lapte de vacă și de capră de la fermierii din zonă. Iar acum se pregătește pentru încă un capitol, inaugurând o nouă fabrică.

„Cota noastră de piață a fost limitată de capacitatea noastră de producție și de prezența doar pe anumite canale de distribuție. Lucrurile se vor schimba odată cu inaugurarea noii fabrici Artesana, care va tripla producția.“ Ambiția antreprenorilor este să vândă brânză și lactate românești tuturor cetățenilor europeni. „Mai ales francezilor.“

Tot spre export se uită și o altă companie românească, Mirdatod, deținătoarea brandului Lactate de Ibănești, care este din anul 2016 Denumire de Origine Protejată – DOP. Producătorul controlat de frații Mircea și David Todoran vizează țările arabe, Israelul și SUA, zone în care populația are o tradiție în consumul lactatelor. De asemenea, tot către export se uită și Lăptăria cu Caimac, care caută parteneri în Germania, Orientul Mijlociu, în țări unde creșterea pe anumite produse este mare.

Pentru jucătorii mici, aflați la început de drum, piața locală este ținta, cel puțin inițial. Unii încearcă să își facă loc mai ales în retailul mare, pe când alții caută și canale alternative, cum ar fi livrările la domiciliu. Acesta este un model testat de brandul Origini, care realizează lactate din lapte de vacă, de oaie și de capră după rețete locale, dar și după unele franțuzești. Compania are și alte produse în portofoliu, nu doar lactate.

Și Origini, ca și Colectar (de lapte rar, de bivoliță, sau lapte bio, de vacă), un nume românesc mai nou în piață, a mizat încă de la început pe ambalaje de sticlă, acestea fiind parcă un simbol al brandurilor autohtone și antreprenoriale.

Pe o piață unde cinci multinaționale au peste jumătate din vânzări, mai este loc pentru alți producători de lactate premium? Adrian Cocan, directorul general al Agroserv Măriuța, spune că da, vom vedea tot mai multe astfel de produse românești. „Și, deși este foarte greu să faci produse de top, ne dorim să fim

trendsetteri și să inversăm direcția importurilor. Ne dorim ca peste cinci ani să existe cel puțin zece jucători români care exportă lactate premium în cât mai multe colțuri ale lumii.“

Și Alina Donici este optimistă și speră ca două treimi din produsele lactate de larg consum să fie de proveniență 100% românească.

Dacă pentru brânzeturile maturate cu DOP (denumire de origine protejată) e lesne de înțeles de ce nu avem alternativă, pentru toate celelalte lactate trebuie să alegem produse autentice românești, adaugă ea.

„E modalitatea cea mai bună de a susține antreprenoriatul, de a reinvesti pe termen lung capital și fonduri în industria românească, dar e dovadă și de o doză de patriotism, pe care orice altă națiune îl are“, a concluzionat cofondatoarea Artesana.

Gastronomie