Supliment editat de Ziarul Financiar

Gastronomie

din vorbă în vorbă cu… Mircea Anca

În 2001, imediat după terminarea liceului, Mircea Anca urmărea la televizor un documentar despre cum a fost construit hotelul Burj Al Arab din Dubai, considerat un etalon al luxului la nivel mondial. Să lucrezi într-un asemenea loc părea pe atunci un vis imposibil…

din vorbă în vorbă cu… Mircea Anca
din vorbă în vorbă cu… Mircea Anca · Foto: După Afaceri

În 2001, imediat după terminarea liceului, Mircea Anca urmărea la televizor un documentar despre cum a fost construit hotelul Burj Al Arab din Dubai, considerat un etalon al luxului la nivel mondial.  Să lucrezi într-un asemenea loc părea pe atunci un vis imposibil…

Zece ani mai târziu Mircea Anca se afla însă în fața directorului de hotel și al șefului de resurse umane, care erau la București într-o campanie de recrutare de personal pentru diferite departamente din cadrul faimosului hotel. A fost primul pas spre o carieră ce avea să-l ducă în fața celor mai bogați oameni din lume ce trec pragul hotelului și sunt dispuși să cheltuiască mii sau zeci de mii de euro pe o sticlă de vin… 

Din septembrie 2012, Mircea Anca a devenit unul dintre cei 11 somelieri ai restaurantelor din hotelul Burj Al Arab din Dubai, unde împarte responsabilitățile cu alți colegi din Africa de Sud, Argentina, Bulgaria, india, Mauritius sau Malaiezia.

De fapt, Mircea Anca a fost recrutat pentru postul de ospătar însă cu posibilitatea de a schimba poziția în somelier odată ce aceasta devenea valabilă. În industria ospitalității a început să lucreze în 2003, iar din 2009 a fost maître d’hotel și somelier în cadrul hotelului City Plaza din Cluj. Recunoaște că a înțeles cât de vastă și complexă este lumea vinului când a participat la Trofeul Somelieriei 2010 și l-a cunoscut pe președintele Asociației Somelierilor din România, Doru Dumitrescu. „Atunci am înțeles cu adevărat cât de puține știam despre lumea vinului“, spune Mircea Anca.

Acum jobul său este să recomande vinuri aduse de peste tot din lume clienților restaurantelor din hotelul Burj Al Arab, puțini fiind cei care știu exact ce-și doresc și nu au nevoie de recomandări. De obicei vinurile din Franța și Italia sunt cele pe gustul clienților, acestea fiind și cel mai bine promovate la nivel internațional.

„Avem în listă vinuri pentru toate buzunarele și nu doar pentru clienții care stau în hotel, deoarece o mare parte din oaspeții pe care îi avem la prânz sau la cină sunt din afara acestuia. Prețul băuturilor alcoolice în Dubai este puțin mai ridicat decât în alte locuri ale lumii din cauza taxelor impuse de guvern și a numărului mic de distribuitori, doi mai exact. Avem unele vinuri care costă puțin sub 100 de euro, iar altele ce depășesc uneori prețul unei mașini noi“.

Lumea vinului devine din ce în ce mai mare, iar provocarea fiecărui somelier este să fie la curent cu noutățile, este de părere Mircea Anca. O altă încercare pentru experții în vin este reprezentată de către oaspeții dificili care nu știu ce vor. De aceea somelierii trebuie să cunoască foarte bine caracteristicile vinurilor din sticlă, dar și meniul restaurantului pentru a putea asocia cât mai bine licorile cu preparatele culinare.

Dubaiul a fost afectat la rândul lui de criza economică, mai spune Mircea Anca, și deși clienții nu mai cheltuiesc așa cum o făceau înainte de 2008, din când în când mai sunt persoane care întreabă, chiar înainte de a se uita pe meniu, dacă în ofertă există cei mai buni ani ai vinurilor Grand Cru din Bordeaux sau Burgundia.

„Clienții care întreabă de astfel de vinuri cu siguranță au gustat mai mult vin fin decât majoritatea somelierilor și sunt adevărați cunoscători ținând cont de prețul exclusivist al acestor sortimente.“

Somelierul român declară că îi plac vi­nurile bune, indiferent de zona din care provin și are o slăbiciune pentru Puligny-Montrachet.

Regretul său este că pe lista de vinuri a celebrului hotel nu se află niciun vin românesc, deoarece niciunul dintre cei doi distribuitori de băuturi alcoolice nu le importă. România a început să producă vinuri excepționale, afirmă somelierul, însă mai are mult de lucrat la partea de marketing și promovare și ar putea lua exemplul Australiei, Africii de Sud sau chiar al Noii Zeelande care și-au făcut cunoscute vinurile într-un interval foarte scurt de timp. Cu toate acestea, este încrezător că anumiți producători de vin din România au înțeles ce au de făcut.

„Mi-ar face o deosebită plăcere să am ocazia să recomand vinuri românești în restaurantele de la Burj Al Arab, însă deocamdată nu importă nimeni. Sper ca acest lucru să se schimbe în viitorul apropiat și să văd vinuri românești nu doar la Burj Al Arab, ci în tot Dubaiul. Dar asta nu mă oprește să vorbesc despre vinurile românești ori de câte ori am ocazia“.

De multe ori este întrebat de clienți de unde e de origine, iar discuția se sfârșește cu o lungă listă de vinuri românești pe care le recomandă spre a fi încercate dacă cei curioși vor avea ocazia. Pentru somelierii de la Burj Al Arab, ziua de muncă are 12-13 ore și începe dimineața, în pivnița principală unde sunt aranjate vinurile pentru fiecare restaurant în parte.

Pe parcursul zilei, printre sarcinile de serviciu se numără  „mise en place-ul“ mesei pentru serviciul de prânz în restaurantul de care este fiecare responsabil și aranjarea vi­nurilor aduse în pivnița principală, degus­tări, dar și rapoarte. Din punctul de vedere al somelierului român, serviciul de cină este partea cea mai interesantă a unei zile de muncă, iar odată cu finalizarea acestuia se termină și ziua de lucru.

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția