Copenhaga sau "cum adica, asta e tot?"

Prima data esti contrariat de faptul ca ghidul care te conduce de la aeroport la hotel nu iti povesteste despre obiectivele turistice ale capitalei, ci despre sediile marilor companii daneze. Cutare pod e in constructie, iata pe stanga Gara Centrala, aici este Mall-ul, priviti cate biciclete.

Te gandesti ca ghidul nu stie sa isi faca bine meseria, fiind probabil si plictisit de numeroasele vizite la muzeele si castelele daneze. Nu iti vor fi necesare insa decat cateva ore si o vizita in centrul Copenhagei pentru a-ti da seama ca, de fapt, ghidul nu era plictisit. Pur si simplu nu avea ce povesti.

Am facut parte dintr-un grup de aproape 100 de oameni care au ajuns saptamana trecuta la Copenhaga pentru a vedea “pe viu” meciul decisiv al nationalei de fotbal a Romaniei pentru calificare.

Am avut la dispozitie aproape trei zile pentru a vedea si altceva decat meciul, dar puteau fi la fel de bine (spun fara a exclude o anumita unda de subiectivism) cateva ore.

Dezamagirea fata de capitala daneza te incearca cu atat mai mult cu cat, cazul meu, intri in Copenhaga cu imaginatia blocata la nivelul pozelor din ghidurile turistice, care iti arata un oras colorat si plin de viata.

Primul lucru care te izbeste cand ajungi in Copenhaga este uniformitatea artitectonica a cladirilor: aproape toate au aceeasi inaltime, aceeasi culoare, aceleasi unghiuri. In plus, o mare parte din ele au, cazul cladirilor oficiale, culoarea caramizilor din care au fost construite, ceea ce confera orasului, in multe locuri, un aspect de cazarma.

Primaria, castelele Rosenborg si Cristiansborg (foste resedinte ale familiilor regale daneze), Muzeul National de Arta, majoritatea catedralelor daneze alcatuiesc un decor pentru care nici un arhitect nu poate fi invinuit de prea multa imaginatie.

Iar daca aspectul exterior nu invita la visare, aveti rabdare pana intrati. Sa luam, de exemplu, castelul Cristiansborg, resedinta familiilor regale daneze pana aproape de secolul trecut: am avut nevoie de maxim 30 de minute, si am depus eforturi de documentare serioase, pentru a vizita cele trei sau patru camere puse la dispozitia vizitatorilor. Motivele picturale sau pentru decorarea tavanelor si peretilor au ca unic subiect etapa cea mai spectaculoasa a istoriei daneze: razboaiele cu suedezii, in secolele 17, pentru suprematia asupra Scandinaviei. Rezultatul razboaielor este evident pentru oricine a vazut harta actuala a zonei.

La nivel vizual, situatia este salvata de complexul arhitectural din care fac parte actualul Palat regal si o superba catedrala din marmura – a treia din Europa ca marime (cel putin asa spunea ghidul), strazile si pietele neasteptat de largi pentru un oras vechi, canalele, gradinile Tivoli si …danezii.

Danemarca este tara cu unul din cele mai ridicate nivele de trai din lume, iar linistea oferita de un salariu mediu de 2.500 – 3.000/euro pe luna se vede de la distanta pe fata oamenilor. Chiar daca in Danemarca isi au sediul companii precum Carlsberg sau Maersk, capitala tarii pare foarte departe de zbuciumul capitalist al unor orase ca Londra sau Frankfurt.

Prin urmare, danezii lucreaza opt ore pe zi: “Nu ne placem sa pierdem timpul. Consideram ca un om poate fi indeajuns de eficient pentru a-si termina munca in opt ore”, imi explica un danez.

Iar daca este relaxat, unui om ii este usor, de obicei, sa fie si ospitalier. Tot timpul cu zambetul pe buze, amabili si parca oricand gata sa iti faca cinste cu o bere, danezii fac nota total discordanta cu cladirile din jurul lor.

Chiar daca oarecum posomorat si fad, orasul este foarte aerisit si pentru ca cea mai mare parte a danezilor au trecut de mult de faza in care pozitia sociala era evidentiata de pretul masinii conduse: bicicletele sunt la loc de cinste in Copenhaga, avand, pe alocuri, benzi de circulatie la fel de late ca cele rezervate masinilor.

O plimbare cu bicicleta prin Copenhaga este si la indemana turistilor, care pot gasi locuri speciale in care, pentru 20 de coroane daneze (aproximativ 2,5 euro), poate fi deblocata o bicicleta suficient de buna pentru o plimbare de cateva ore. Plimbare in care cel mai mult impresioneaza parcurile si, nu a fost chiar o surpriza, terenurile de fotbal, foarte multe, intr-o stare exceptionala si… foarte populate. In fond, nu a trecut mult timp de cand danezii au fost campioni europeni la fotbal.

Pasiunea pentru fotbal face nota discordanta cu calmul de zi cu zi al oamenilor, mai ales in ziua unui meci, cu Romania, in care miza era calificarea la Campionatul European din 2004.

Cu cateva ore inaintea meciului, nu se putea trece pe langa nici un danez fara sa vezi cateva degete ridicate care sa iti indice cate goluri va primi Romania.

Iadul s-a dezlantuit insa cu adevarat cu o ora inainte de meci, la intrarea in stadion, cand atmosfera a devenit identica unui meci sustinut de Italia sau Anglia, nicidecum de o tara nordica.

“Stimulati” de cateva pahare de bere (in Danemarca se inregistreaza unul din cele mai mari consumuri per capita de bere din lume), danezii par decisi sa uite in cele cateva ore alocate meciului de monotonia care ii inconjoara. Canta, danseaza pe strada, se cearta cu politia, nu respecta foarte strict regulile de igiena publica si, bineinteles, urla catre suporterii echipei adverse.

Danezii nu sunt diferiti, ca spectatori, de restul natiunilor fotbalistice: innebunesc de fericire in timpul golurilor, tac “mormant” cand echipa este condusa (rastimp in care arunca cu pahare de bere catre galeria echipei adverse) si sunt cei mai desavarsiti cavaleri cand meciul se incheie cu un rezultat favorabil nesperat pentru Danemarca.

Dupa meci, asupra caruia nu am sa insist din motive evidente, galeria romana a devenit paratraznetul compasiunii daneze: am fost aplaudati, batuti prieteneste pe umeri, incurajati. Mai mult, la cateva ore dupa meci, in unul din numeroasele puburi din Copenhaga, danezii se intreceau sa faca cinste unor romani cu dorinta evidenta de a uita cat mai repede ca au scapat de grija fotbalului pana in 2006.

Daca esti in Copenhaga, cele mai bune optiuni pentru a uita o experienta traumatizanta sunt Gradinile Tivoli si o plimbare cu barca pe canale.

Gradinile sunt de departe cel mai vizitat loc din capitala daneza, fiind unul din cele mai faimoase parcuri de distractie din lume. Fara a avea dimenisunile si anvergura Eurodisneyland sau parcurilor americane de distractii, Tivoli se distinge printr-un aer elegant, pastrandu-si in mare parte specificul perioadei in care a fost infiintata, secolul 19. Atmosfera devine chiar mai placuta in timpul serii, cand gradinile devin un fel de centru cultural al orasului: aproape in fiecare zi din perioada mai – septmebrie se desfasoara concerte sau piese de teatru in aer liber.

Foarte aproape de gradini puteti gasi un alt punct important de atractie al orasului, Glypototeka Carlsberg, in care exista o colectie importanta de picturi impresioniste. Cel mai bine reprezentat este Gauguin, care a fost insurat cu o daneza si a locuit un timp scurt la Copenhaga, pe care a numit-o “un desert cultural”.

Impresie care nu pare sa intimideze sutele de turisti care vin zilnic in capitala Danemarcei. De ce, doar nu e mai nimic de vazut, te poti intreba dupa cateva ore de mers prin oras?

“Danemarca este inclusa in circuitul turistic Scandinav. Intr-un cuvant, cine vrea sa vada tarile nordice, va trece inevitabil si prin Copenhaga” .

Iar Copenhaga este cum nu se poate mai ospitaliera cu turistii: preturile sunt mai mult decat prohibitive (Londra are un concurent serios), iar serviciile din hoteluri se incadreaza perfect in nota generala de relaxare si calm.

Preturile uneori incredibile platite de turisti sunt, de fapt, una din cele mai importante surse de venituri intr-o tara fara resurse naturale importante in afara de fauna maritima si… apetitul danezilor pentru bere. laurentiu.ispir@zf.ro

Cultură