Ce înseamnă comoara îngerilor când vine vorba de alcool?

Se spune că atunci când vinurile sau alte băuturi tari sunt învechite în butoaie, o parte din alcool se evaporă. Ceea ce se pierde a primit numele de partea îngerilor (angels’ share) deoarece lichidul se „înalță“ către cer și întreg procesul pare similar unei ofrande. Există însă și excepții.

Undeva în Atena, dar nu în zona centrală a orașului-capitală îmbrăcat într-un alb imaculat, ci ceva mai departe de ochii curioși ai turiștilor, de mai bine de 50 de ani se pregătește o băutură rezultată din amestecul precis dintre muscat din insula grecească Samos, distilat de vin de diferite vârste, câteva petale de trandafiri de luna mai (macerate timp de un an) și o serie de arome secrete. Aceeași băutură, ce poartă numele de Metaxa, se produce încă din 1888, însă primele decenii de existență sunt legate de o altă distilerie, care deși a supraviețuit miraculos celui de-al Doilea Război Mondial, a fost înlocuită de cea actuală în momentul în care exporturile au crescut prea mult comparativ cu capacitatea inițială de producție. Din acea eră au rămas mărturie doar o serie de butoaie.

Acestea, dar și multe altele mai noi, în total câteva mii de butoaie de diferite dimensiuni și vârste, stau „ascunse“ în pivnița casei, amplasată sub distileria mai sus amintită. Am spus ascunse nu pentru a face referire la ochii curioșilor, deși nu toată lumea are norocul să „pătrundă“ aici, să le vadă. Făceam referire la soare, pentru că în pivnița casei nu pătrunde lumina naturală. De altfel, condițiile în care sunt ținute butoaiele sunt stricte. Umiditatea este redusă, iar temperatura este controlată și nu foarte joasă, astfel că din butoaiele de stejar se evaporă de fapt apa. Îngerii se „îmbată“ astfel cu apă, lăsând în urma lor o adevărată comoară, o licoare de culoarea chihlimbarului, cu o concentrație alcoolică de peste 40% – mult peste cea pusă inițial în butoi. Iar licoarea rezultată este savurată de pământeni mai degrabă decât de zeități.

Acest proces aparte a inspirat numele de Metaxa Angel’s Treasure (Comoara Îngerilor), atribuit unei băuturi lansate inițial pe piață în 2015 de către Constantinos Raptis, cel de-al cincilea maestru al casei care are în spate istorie de peste un secol.

Enolog și chimist, el lucrează în companie de circa trei decenii și de-a lungul carierei sale a creat rețete noi, elixiruri care mai de care mai aromate. Arsenalul său, ce stă ascuns în pivnițele Metaxa, este impresionant: un adevărat labirint de butoaie inscripționate cu cifre și litere fără sens pentru toată lumea, mai puțin pentru el. Pentru Kostas (cum îl numesc colegii lui) ele reprezintă cheia unui cod secret pe care puțini l-au spart. Rolul său este să îmblânzească esențele tari. „De regulă, creionez o nouă băutură după ce am avut o întâlnire cu echipa de marketing care îmi spune ce caută la un moment dat consumatorii. Este vorba de un «portret-robot» al băuturii, de la preț la gust“, spunea recent maestrul în cadrul unei întâlniri ce a avut loc la Atena.

Întâlnirea a fost formată din două părți – o vizită în distilerie, urmată de o incursiune în pivnițele casei și o cină conturată cu ajutorul unor jocuri de lumini și sunete. Acestea au fost elementele premergătoare cinei propriu-zise, fiind menite să prezinte istoria casei și câteva elemente din procesul de producție.

Scopul întâlnirii însă a fost acela de a prezenta publicului (un public restrâns, de doar câteva zeci de persoane) cea mai nouă creație a lui Kostas Raptis – Metaxa Angel’s Treasure Single Cask Strength, No1019.

Numele, deși extrem de complicat la prima vedere, dezvăluie ceva din secretul acestei licori, și anume, că este obținută dintr-un singur butoi, cel cu nu-mărul 1019.

„Am selectat-o personal din butoiul No1019, după ce am așteptat cu răbdare (să fie gata – n.red.)“, spune el. În următorii ani vor fi lansate noi ediții limitate, cu licori extrase din fiecare dintre butoaiele atent selecționate de maestru. Numărul lor e secret încă, singura promisiune e că fiecare băutură nou lansată va fi diferită de predecesoarea ei și de cea care va urma. Licoarea obținută din butoiul cu numărul 1019 are culoarea chihlimbarului, cu ceva reflexii de cupru, are arome de prune și smochine uscate, scorțișoară, ghimbir și note de stejar vechi. Iar gustul te duce cu gândul la condimente dulci, stafide albe sau prune. Băutura, care a atins vârful concentrării la 42,2% ABV, are un preț recomandat de 165 de euro.

Această ediție ce poartă numele butoiului de unde a fost extrasă „seva“ este lansată în doar 4.500 de decantoare. Fiecare decantor poartă un număr de serie individual și sigiliul Războinicului de Salamina, emblema casei lansate de antreprenorul grec Spyros Metaxa acum mai bine de un secol. Încă de la înființarea companiei, în 1888, gustul Metaxa a avut, pe rând, un singur „gardian“, „elixirul“ fiind lăsat în grija unui singur creator. În prezent este vorba de Constantinos Raptis care promite noi comori în anii ce vor veni.

Din 2000, Casa Metaxa este parte a grupului francez Rémy Cointreau – alături de Louis XIII (cognac), Bruichladdich (whisky), The Botanist (gin) și altele -, brandul elen fiind exportat în peste 60 de țări la nivel global, în frunte cu România, una dintre cele mai puternice piețe pentru lichidul chihlimbariu produs în Grecia.

Constantinos Raptis, enolog și chimist, Casa Metaxa: „De regulă, creionez o nouă băutură după ce am avut o întâlnire cu echipa de marketing care îmi spune ce caută la un moment dat consumatorii. Este vorba de un «portret-robot» al băuturii, de la preț la gust.“

Gastronomie