Blind Dinner sau ce gust are fructul pasiunii pe intuneric
Urc incet, privind fiecare treapta ca si cum ar fi fost ultima. Ma obisnuisem deja cu lumina difuza a lumanarilor asezate de-a lungul scarii, asa ca intunericul care ma astepta nu ar fi trebuit sa fie o problema. In sfarsit ajung si la cea din urma treapta
Urc incet, privind fiecare treapta ca si cum ar fi fost ultima. Ma obisnuisem deja cu lumina difuza a lumanarilor asezate de-a lungul scarii, asa ca intunericul care ma astepta nu ar fi trebuit sa fie o problema. In sfarsit ajung si la cea din urma treapta. Atunci m-au legat la ochi. Fara nici o raza de lumina, fara a putea delimita macar conturul obiectelor, pe tot parcursul serii am fost nevoita sa ma folosesc de pipait si miros.
Nu am fost rapita, nu m-au prins talibanii si nici nu mi-a fost jucata vreo farsa. Dupa ce m-au legat la ochi, chelnerii de la Amsterdam m-au ghidat incet pana la un scaun. Aici m-am asezat cu grija si cu inima batand sa-mi sparga pieptul. Stiam despre ce e vorba: Blind Passion Dinner – urma sa iau cina pe intuneric. Cu toate astea curiozitatea era la cote maxime.
Dupa cateva secunde am simtit ca mai erau oameni in incapere, probabil in aceeasi situatie ca si mine. Situatie minunata, de altfel, daca pun la socoteala mireasma care venea de undeva din fata, de acolo de unde era farfuria, dar asta aveam sa aflu mai tarziu. Preocupata sa descopar (defect de jurnalist), incep sa intreb chelnerul, care orbecaia si el prin intuneric, ce am in farfurie. Mi se raspunde ca nu am voie sa stiu, ca meniul mi se va da la sfarsit, dupa care incepe sa-mi faca instructajul: “In fata ta se afla farfuria, in fata farfuriei sunt doua pahare – unul de apa si unul de vin. In drepta farfuriei sunt doua sticle de vin, alb si rosu. Pe cel rosu il vei recunoaste dupa servetul legat de sticla. Acum nu ai tacamuri. Furculitele si cutitele vin la felul doi”. Si pleaca.
Parca l-as mai fi intrebat ceva, nu stiam exact ce. Dar plecase, iar eu “ma uitam” in dreapta si-n stanga ca si cum as fi putut sa disting ceva in bezna. Toate regulile de buna purtare s-au dus pe apa sambetei. Cunoscuta replica “Nu mai manca cu mana!” (mama si bunica…) se strecurase afara din mintea mea. Fara sa ma simt catusi de putin vinovata am inceput timid sa pipai mancarea. Dupa care, cu cel mai primitiv gest, am ridicat bucatelele de peste la nas (asa am stiut ca e peste) si le-am mirosit bine, incercand sa-mi dau seama de fiecare condiment si aroma. Nimeni nu vorbea. La felul doi (ciuperci) spiritele s-au trezit usor din amorteala. Incepem sa discutam, sa comentam gustul mancarii si sa ne ghidam reciproc printre pahare si sticle de vin. Necunoscutii capatau incet-incet nume si voci. Erau o Laura, o Ana, o Cristina, o Noemi. Toti mancam cu mana, dar de acum aveam curajul sa o recunoastem. Punctul culminant a fost, insa, desertul. Cu totii am stiut care era capsuna. Problema era fructul acela cu gust rosu din care as fi mancat la nesfarsit. Odata cu citirea meniului aveam sa-mi deslusesc enigma: era vorba despre fructul pasiunii.
“Totul e sa te lasi dus de val. Eu am fost la o cina pe intuneric pentru prima oara la Londra. La inceput mi-a fost teama, dar apoi sentimentul a fost superb”, povestea Alina Banescu, PR Manager la Marketing Connection. Asa ca m-am lasat dusa de val. Este incredibil cum se acutizeaza celelalte simturi atunci cand lipseste unul dintre ele. Nerabdarea cu care astepti mancarea-surpriza, pasiunea cu care gusti din fiecare fel, curiozitatea de a asocia aroma cu gustul, toate iti ridica adrenalina mai ceva ca primul sarut.
Cina oarba si pasionala (Blind Passion Dinner) a avut loc la Amsterdam. “Indrazneste sa simti pasiunea gustului, a mirosului si a pipaitului intr-un intuneric total!”, spunea Jerry van Schaik, general manager Amsterdam.
Pentru prima oara in Romania, evenimentul are radacini vechi la Paris, Berlin sau Londra. Initiatorul conceptului s-a destanuit publicatiei New York Times: “Ideea preconceputa cum ca mancarea are un gust delicios pentru ca arata atat de bine nu mai este de mult la moda. Incearca sa-ti anihilezi un simt si vei observa cum toate celelalte se trezesc la viata. Vei gusta mancarea cum nu ai mai facut-o niciodata pana acum”, explica Edouard de Broglie.
Conceptul are insa mult mai multe valente, socializarea fiind printre cele mai importante – mai multi necunoscuti adunati in jurul unei mese care se concentreaza nu doar asupra mancarii, ci si asupra conversatiei. In plus, fumatul, ceasurile cu lumina fluorescenta si telefoanele mobile sunt interzise. Nici un fir de lumina nu are voie sa patrunda in incapere. Cu atat mai bine pentru sanatatea fizica si psihica, as adauga, chiar daca numai pentru 3 ore, cat dureaza cina.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția