Zurich, mica metropola

Cu cei aproximativ 350.000 de locuitori, Zurich-ul este cel mai mare oras al Elvetiei, cel mai important centru comercial, financiar, industrial si turistic. De aici poate si confuzia, frecvent intalnita, ca ar fi capitala Elvetiei.
Am vizitat recent, pentru a treia oara, la o distanta de 9 ani, venind cu trenul de la Geneva, aceasta pseudocapitala. Chiar de la gara centrala porneste principala artera comerciala a orasului si una din cele mai elegante din lume, celebra Bahnhofstrasse, proiectata dupa modelul bulevardelor pariziene marginite de tei. Acest “centru de greutate al luxului” cuprinde magazine ale celor mai cunoscuti designeri vestimentari, sediile principale ale marilor banci, precum si nelipsitele magazine de ceasuri sau de bijuterii de firma. Articolele de vestimentatie din vitrine au aerul unor exponate de muzeu, iar faptul ca fiecare are mult spatiu “de expunere” le face sa para si mai intangibile.
Chiar daca in mai multe sondaje din ultimii doi ani Zurich-ul a iesit orasul cu cea mai buna calitate a vietii, pe strada nu vei vedea lux afisat ostentativ, doar o eleganta sobra si distinsa, semn ca oamenii nu mai au de mult nevoie sa-si expuna bunastarea. Surprizele, desi e vorba tot de calitatea vietii, vin din faptul ca varstnicii sunt imbracati foarte colorat, in locul tinutei cenusii si dezolante cu care cei de varsta a treia ne-au obisnuit acasa.
Salutul pe care-l veti auzi cel mai des pe strada este celebrul “Gruzi”, care pentru un cunoscator al limbii germane e usor de dedus, din “Gruess Sie” (Va salut). Atat si nimic mai mult am inteles din dialectul “schwyzerdutsch”, care, si neamt de-ai fi, te pune in incurcatura.
O observatie personala: in Elvetia aproape toti vorbitorii de “schwyzerdutsch” se descurca onorabil in franceza si italiana, in timp ce, daca vei recurge la schwyzerdutsch sau chiar la germana literara undeva in zona de limba franceza a Elvetiei, risti sa nu te poti face inteles. In ce priveste retoromana, cea de-a patra limba oficiala a tarii cantoanelor, ea este vorbita doar de 1% din elvetieni si este un amestec de latina veche si etrusca. Cel mai sigur, asadar, este sa recurgeti chiar si in poliglota Elvetie la… engleza.
Zurich-ul merita sa fie batut cu piciorul. Nu am mai regasit pe Bahnhofstrasse nici celebra Cow Parade din 1998, care avea sa faca furori si la Bucuresti cativa ani mai tarziu, nici expozitia de banci realizate artistic si puse cu generozitate la dispozitia trecatorilor obositi in vara lui 1999. In schimb, am revazut, in biserica Fraumunster, vitraliile pictate de Marc Chagall.
In perioada de toamna-iarna, biserica poate fi vizitata intre orele 10-16:00. Cei care manifesta un interes deosebit pentru arta plastica a secolelor XIX si XX nu vor regreta o vizita in Muzeul situat in Heimplatz, care, printre altele, adaposteste o colectie a Fundatiei Alberto Giacometti, dar si o serie de exponate ale miscarii Dada, care si-a avut, de altfel, originea in Zurich, in Cabaret Voltaire, de pe Spiegelgasse Nr. 1, atelierul de creatie al grupului condus de Tristan Tzara. Muzeul este deschis de marti pana joi intre orele 10:00 si 21:00 si de vineri pana duminica in intervalul 10:00 – 17:00.
Pentru ziua de luni va recomand Muzeul ceasurilor de pe Bahnhofstrasse, deschis doar dupa – amiaza, intre orele 14:00 si 18:00. Veti avea ocazia sa admirati ceasuri produse incepand cu secolul XVI si pana in secolul nostru, de cei a caror faima in acest mestesug cu greu poate fi depasita.
Orasul e bogat si in traditii, mai vechi sau mai noi. Una din cele mai noi, dar care s-a transformat deja intr-un eveniment international de mare anvergura este Street Parade, una din cele mai mari petreceri techno din lume. Parada se desfasoara de obicei in a doua sambata din august, iar anul trecut a reusit sa adune peste 800.000 de participanti, uniti sub semnul iubirii, pacii, generozitatii si altor asemenea sentimente nobile.
In categoria “traditii din stramosi” intra obiceiul gonirii iernii. “Sechselauten” are loc, de regula, in cea de-a treia zi de luni a lui aprilie. Purtand vechile costume ale breslelor din Evul Mediu, participantii la aceasta parada se indreapta spre centrul vechi al orasului pentru ca, odata ajunsi acolo, sa-i dea foc lui “Bogg”, un fel de om de zapada confectionat din vata si umplut cu pocnitori, simbol al iernii care trebuie alungata. Sacrificarea lui Bogg are loc la ora sase seara fix in piateta “Sechselauten” si este urmata de petreceri ale “breslasilor” la lumina lanternelor din localurile traditionale, in acorduri de muzica populara.
Cel mai vechi obicei local tocmai s-a consumat cu putine zile in urma. Se numeste “Knabenschiessen” (concursul de tir pentru adolescenti) si se desfasoara in cel de-al doilea week-end al lunii septembrie. Fetele si baietii cu varste cuprinse intre 12 si 17 ani participa, ca niste demni urmasi ai lui Wilhelm Tell, la intreceri de tir in Albisguetli, in cadrul lui targ care tine trei zile.
Daca va veti nimeri cumva in prag de Craciun la Zurich, veti avea posibilitatea sa participati la obiceiul foarte indragit, numit “Kerzenziehen” (trasul lumanarilor) prin care oricine doreste poate sa isi fabrice propriile lumanari pentru seara de Craciun. Instructorii si materia prima pentru aceasta distractie populara pot fi intalniti in corturile care incep sa fie instalate in acest scop inca din primele zile ale lui decembrie in mai multe puncte din oras.
Imprejurimile pot fi vizitate in cadrul unui tur al orasului combinat cu o calatorie cu vaporasul si cu telecabina. Excursia porneste zilnic la ora 9.30 din statia de autobuz Sihlquai, avand o durata de trei ore.
Dupa atata plimbare, e loc si de o mancare. Puteti incerca specialitati precum carnati fripti la gratar sau rusti, un fel de prajitura crocanta cu cartofi. Daca exista insa o mancare traditionala specifica regiunii Zurich, aceasta este “Zuri-geschnatzlets, o mancare gatita din carne de vitel, cu smantana si ciuperci, insotita adesea de cartofi sau “Spatzli” (vrabiute) un fel de paste.

Si tot la Zurich s-a nascut si atat de celebrul “muesli”, inventat in 1897 de un expert dietetician, Dr. Bircher-Benner.
In Elvetia muesli este consumat mai mult ca o gustare usoara, nu neaparat la micul dejun si se numeste, in cinstea inventatorului, “Birchermuesli”.
In cazul in care oferta autohtona nu va imbie foarte tare sau daca denumirile vi se par prea greu de pronuntat, puteti opta pentru unul din localurile italienesti sau, de ce nu, chinezesti ori thailandeze. Ce-i drept, si aici ati putea intampina ceva probleme de pronuntie…
Trebuie sa va spun ca pe perioada vizitei mele din aceasta vara la Zurich mi-a sarit in ochi, in fata unui stand cu pliante, o brosura care promova o expozitie dedicata Neoliticului in Romania. Pe coperta sedea cuminte un cunoscut, Ganditorul de la Hamangia. Expozitia s-a deschis la data de 3 iunie si poate fi vizitata inca, pana pe 5 octombrie a.c. in Muzeul de istorie din orasul Olten.

Eu nu am mai apucat sa o vad, desi as fi fost mai tentata sa o vizitez pe meleaguri straine decat la doi pasi de casa. Poate o voi prinde, totusi, la Bruxelles, urmatorul popas al expozitiei, la Muzeele regale de Arta si de Istorie, inainte de a se intoarce in Romania, in 2010.
Ce mica e lumea uneori… Mai ales cand te afli intr-un oras pe care multi il denumesc cu umor “the little big city” dintr-o “little big country”.

Ceasuri & Bijuterii /Turism