Zghihară de Huși, Crâmpoșie Selecționată, Negru de Drăgășani și Cadarcă sunt soiuri de vinuri românești mai puțin cunoscute, dar care și-au făcut loc în pahare. Ce istorie poartă?

Lumea vinului are o istorie de câteva mii de ani și un portofoliu extrem de vast, ce cuprinde o multitudine de licori capabile să surprindă chiar și gusturile celor mai pretențioși connaisseuri. Însă această industrie, deși este deja atât de vastă, nu și-a atins limitele, specialiștii și enologii pregătind constant noi și noi surprize. Un exemplu elocvent în acest sens îl reprezintă soiurile (relativ) noi, mai mult sau mai puțin cunoscute, care își găsesc loc în sticle și, mai apoi, în meniurile restaurantelor sau la raftul magazinelor.

Zghihară de Huși, Crâmpoșie Selecționată, Negru de Drăgășani și Cadarcă sunt doar câteva dintre soiurile românești pe care cramele locale le-au (re)adus la viață și în prim-plan și cu care astăzi reușesc să iasă din tipare, mai ales în contextul în care autenticitatea este, poate, singurul mod în care te mai poți face cunoscut pe o astfel de piață, extrem de dinamică și efervescentă.

Și chiar dacă nu sună la fel de melodios precum Sauvignon sau Merlot, aceste soiuri reușesc să intre în „meniul“ producătorilor mici și medii și, mai departe, în cel al restaurantelor premium.

Cu ce se diferențiază aceste nume de altele mai cunoscute precum Fetească Neagră și Busuioacă de Bohotin?

În primul rând prin noutate. Dar nu numai.

„Zghihara de Huși este un soi prefiloxeric, profund legat de terroir-ul unic al Podgoriei Huși. Climatul răcoros și solurile acide îi conferă o vigoare excepțională, influențând direct calitatea strugurilor. Comparativ cu alte soiuri românești precum Feteasca Regală și Feteasca Albă, Zghihara se remarcă printr-un randament ridicat, datorită dimensiunii generoase a ciorchinilor și numărului redus de elemente de rod“, spune Crina Duluțe Florea, director de marketing în cadrul Domeniilor Averești, o cramă ce deține 650 de hectare de viță-de-vie, dintre care 60% sunt dedicate soiurilor autohtone. Ea adaugă că acest soi are o frunză care asigură o fotosinteză intensă și o umbrire optimă a strugurilor, menținând aciditatea naturală la un nivel superior. „Acest atribut conferă vinului obținut o prospețime aparte și o longevitate remarcabilă, poziționând Zghihara drept un soi distinctiv în peisajul viticol românesc și internațional.“

Licorile lui Bacchus obținute din Zghihară de Huși impresionează printr-o prospețime vibrantă și o expresie aromatică inconfundabilă.

Nota dominantă, spune Crina Duluțe Florea, este de verde crud, însă, prin tehnici moderne de vinificare, precursorii aromatici pot fi extrași și evidențiați, dezvoltând arome delicate de flori, susținute de o mineralitate distinctă.

„Aciditatea sa ridicată îl transformă într-un partener ideal pentru preparate ușoare, precum fructe de mare, pește alb, salate proaspete ori brânzeturi tinere. Pentru a-i evidenția prospețimea și finețea aromatică, se recomandă servirea la o temperatură optimă de 8-10°C.“

Fiecare zonă viticolă a României are propriile specificități și, totodată, propriile soiuri de seamă. La Crama Avincis din Drăgășani se cultivă, printre altele, Crâmpoșie Selecționată și Negru de Drăgășani, soiuri de struguri din care rezultă vinuri cu un profil aromatic unic.

„Caracteristicile organoleptice, în special aromele, culoarea și structura, sunt cele care determină unicitatea acestor soiuri și a vinurilor care sunt produse din ele. În plus, sunt tipice regiunii noastre și, în consecință, au un impact pozitiv pe piață datorită exclusivității și unicității lor, caracteristici din ce în ce mai căutate de cei mai pretențioși consumatori, care doresc să încerce produse noi“, a spus Ana-Maria Pricop, responsabil de comunicare în cadrul cramei.

Aromele tipice pentru Crâmpoșia Selecționată sunt cele de măr verde, flori de ceai și piersică, adaugă ea. Astfel, în varianta de vin liniștit, soiul se asociază foarte bine cu carnea albă și cu preparatele de vară, în timp ce în varianta de vin spumant, acompaniază perfect peștele și aperitivele.

Pe de altă parte, Negru de Drăgășani are un buchet intens și complex în care regăsim, printre altele, câteva note de fructe roșii tipice altor soiuri. Însă, notele picante sunt cele care dau acestui soi caracterul unic, în special cele de lemn dulce, ciocolată, cuișoare și scorțisoară. „Acompaniază foarte bine preparatele din carne roșie sau vânat“, spune Ana-Maria Pricop.

În prezent, Crama Avincis produce struguri pe o suprafață totală de 49 de hectare, dintre care 8,8 hectare sunt cultivate cu Crâmpoșie Selecționată și 8,35 de hectare cu Negru de Drăgășani. Compania mai are în portofoliu și alte soiuri autohtone, precum Tămâioasă Românească și Fetească Regală. Acestea sunt însă regăsite aproape peste tot prin țară. Altele sunt cele specifice fiecărei regiuni.

Spre exemplu, în podgoria Miniș-Măderat din zona Aradului, una dintre cele mai vechi din România, oenologul cramei Balla Géza a reinventat soiul local Cadarcă, iar vinurile realizate din acești struguri (și nu numai) ajung astăzi în toată lumea.

În cealaltă parte a țării, în Dealurile Moldovei, Casa de Vinuri Cotnari a pus în valoare un soi originar chiar din podgoria Cotnari, și anume Frâncușă. Acest soi este cultivat de mulți ani de Cotnari, companie controlată de mai mulți antreprenori ai căror copii și-au dorit să facă o cramă care să producă vinuri premium.

Mustoasă de Măderat, Cadarcă, Frâncușă, Crâmpoșie Selecționată și Zghihară de Huși nu sunt soiuri pe care multe dintre crame să le fi încercat, însă mâinile pricepute ale unor oenologi au pus în valoare acești struguri și i-au transformat în vinuri de seamă.

Marian Ion, director al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație (ICDVV) Valea Călugărească, spune că producătorii privați au înțeles că trebuie să se diferențieze cumva de vinurile din sortimentul internațional, pentru că este foarte greu să concurezi atunci când vrei să faci export, spre exemplu, cu licori din Europa, din Franța, Spania ori Italia, sau cu cele din Lumea Nouă, din Chile ori Argentina.

Executivul care are o experiență de peste 30 de ani în viticultură afirmă și că există o tendință de reabilitare a soiurilor care cumva au dispărut în perioada comunistă pentru că nu corespundeau la acel moment cu țintele propuse la export (volume mari la prețuri mici).

În ultimii zece ani însă, cercetătorii au început să studieze din nou aceste soiuri și s-a dovedit că au un potențial foarte bun.

„Pe lângă avantajul competitiv pe care îl oferă pe piețele internaționale, pentru că sunt soiuri vechi, ele sunt adaptate în actualul context al schimbărilor climatice. Astfel, realizează și producții bune, dar și de o anumită calitate. Vinurile sunt diferite de cele obținute din soiurile «clasice» din sortimentul internațional“, a menționat Marian Ion, care spune că printre soiurile mai noi testate de producători se numără și Columna, Negru Aromat, dar și Novac. Nu lipsesc de pe listă nici Negru de Drăgășani și Crâmpoșie Selecționată.

Mulți viticultori nu se opresc la un singur soi sau la un anumit tip de vin. De exemplu, Crama Gramma Wines, din zona viticolă Dealurile Moldovei, și-a diversificat portofoliul cu două soiuri nu doar românești, ci chiar locale – Golia, un soi alb, o încrucișare de Sauvignon Blanc cu Șarbă, și Arcaș, un soi roșu, o încrucișare de Băbească Neagră și Cabernet Sauvignon. „Nu le-am mai văzut în piață până acum“, spune Marian Olteanu, fondatorul cramei.

În 2024, Gramma Wines a vândut circa 100.000 de sticle. Cel mai bine vândut a fost vinul alb sec din soiul Aligoté, un soi de strugure ce își are originile în regiunea viticolă Burgundia, din Franța.

„E un soi despre care se spunea că nu poate să dea cine știe ce rezultate. Dar la noi e cartea noastră de vizită, îl facem constant din 2009 până astăzi.“

Gramma Wines operează 20 de hectare de viță-de-vie, dintre care 12,5 hectare au fost replantate recent.

Iar în final, toate aceste încercări – deloc puține – ale viticultorilor autohtoni de a se diferiența pe piață nu pot decât să bucure iubitorii de licori ale lui Bacchus.

Gastronomie