Cultură /PROFIL
Zaha Hadid, lungul drum de la trambulina la muzeu
Nu e singurul arhitect care da impresia ca jongleaza cu pereti, planuri drepte si acoperisuri, dar spatiile sale fluide si "vii" nu seamana cu nimic altceva. "Geometrie fragmentata" sau "mobilitate fluida" sunt epitetele care se folosesc in legatura cu opera primei femei care a luat acum 3 ani echivalentul Nobelului in arhitectura
Nu e singurul arhitect care da impresia ca jongleaza cu pereti, planuri drepte si acoperisuri, dar spatiile sale fluide si “vii” nu seamana cu nimic altceva. “Geometrie fragmentata” sau “mobilitate fluida” sunt epitetele care se folosesc in legatura cu opera primei femei care a luat acum 3 ani echivalentul Nobelului in arhitectura.
Zaha Hadid s-a nascut in 1950 intr-o familie buna din Bagdad (tatal sau era economist, om de afaceri si politician). La 16 ani a plecat in Elvetia pentru un an, iar urmatorul si ultimul an de liceu l-a facut la Londra. In 1972, dupa ce si-a luat diploma in matematica de la Universitatea Americana din Beirut s-a intors la Londra, pentru a studia arhitectura.
Sapte ani mai tarziu si-a deschis propriul birou, iar peste alti patru a renuntat si la parteneriatul cu cei doi profesori. Pe vremea cand proiectele ei pareau greu de pus in practica, doar Peter Rice, important arhitect irlandez, a incurajat-o.
Acum cele mai cunoscute lucrari ale sale sunt cladirea BMW din Leipzig, Rosenthal Center for Contemporary Art din Cincinnati (pentru unii cea mai importanta cladire construita in America dupa Razboiul Rece), opera din Cardiff. Dar Zaha a amenajat de-a lungul vremii si apartamente, a construit restaurante (Moonson in Japonia), o statie de pompieri pentru fabrica de mobila Vitra din Germania, o trambulina de schi in Austria si chiar o statie de tramvai in Strasbourg. A expus ca artist la Guggenheim, e profesoara (a predat la Harvard, acum la Universitatea vieneza de Arte Aplicate), a fost numita comandor al Imperiului Britanic si membru al Academiei Americane de Arte si Litere. In plus, e membru al consiliului editorial al Enciclopaedia Britannica.
Pe 31 mai 2004 primea premiul Pritzker (de 100.000 dolari), devenind cea mai tanara (la 54 de ani) si singura femeie castigatoare a celei mai importante distinctii in arhitectura.
Asa cum spunea un membru al juriului, Hadid si-a construit o cariera din sfidarea conventiilor, a ideilor traditionale despre spatiu, reprezentare si constructie. Modernitatea ei inseamna curbe intrepatrunse cu linii rigide, unghiuri ascutite, planuri suprapuse.
Hadid a avut si are in continuare o importanta influenta teoretica, revolutionara, dar mai multe din creatiile ei nu au fost initial puse in practica (The Peak Club din Hong Kong, opera din Cardiff). De unde si numele de “arhitect de hartie”. I s-au mai propus un muzeu Guggenheim in Taiwan, o gara in Napoli si o biblioteca in Montpellier.
Acum lucreaza la Aquatics Center din Londra, o parte din locatiile unde se vor desfasura Jocurile Olimpice de vara din 2012. O expozitie cu lucrarile sale e deschisa la Design Museum din Londra pana in 25 noiembrie acest an.
Cultură /PROFIL
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
