Whisky-ul este noua șampanie

Dacă în trecut vinurile au fost cele care au captat atenția pasionaților de licori fine și a celor care investesc în colecții lichide, viitorul pare să stea pe fundul unei sticle de whisky. Distileriile reușesc cu greu să mai țină pasul cererii iar edițiile limitate de whisky ating record după record în cadrul licitațiilor de profil.

Diageo, cel mai mare producător de profil din lume, se pregătește de o investiție de 1 miliard de euro în producția de whisky în următorii cinci ani, în timp ce japonezii revin și ei în lumea băuturilor, iar branduri precum Yamazaki sau Karuizawa încearcă să ajungă în elita industriei.

Distileria Yamazaki spre exemplu, a lansat în 2011 o serie de ediții limitate, fiecare învechite într-un alt tip de butoi, printre care Yamazaki Bourbon Barrel șI Yamazaki Mizunara.

“Whisky-ul este noua șampanie” a declarat într-un interviu acordat FT, Rachel Barrie, master blender la Morrison Bowmore Distilleries și prima femeie master blender din istorie. Tot ea spunea că, la masă, un pahar de whisky îmblânzit cu un strop de apă poate scoate la iveală mult mai bine decât un pahar de vin, savoarea unei specialități gourmee.

La rândul său Ian Logan, brand ambassador pentru Glenlivet declara pentru Ziarul Financiar că “Whisky-ul este o băutură aspirațională și spune multe despre statutul persoanei care o are în barul de acasă sau de la birou”.

La Soho Whisky Club, cel mai exclusivist club din Londra, cei care cumpără whisky sunt interesați de obicei de două sticle: una pentru a o consuma și alta pentru a o păstra drept investiție.

“Segmentul premium, whisky învechit minimum 12 ani a înregistrat o creștere de aproximativ 4% în 2012 și în România. Asta în contextul în care categoria whisky a înregistrat o scădere de aproximativ 10%, conform Nielsen report”, a spus Tudor Furir, directorul general al Pernod Ricard România .

Cunoscătorii apreciază în primul rând single malturile adică whiskyurile provenite de la o singură distilerie, care au o aromă distinctă, puternică, dar există și voci care spun că blendingul, adică amestecul de wkisky-uri provenite de la mai multe distilerii, reprezintă o adevărată artă.

“Se spune că nu există whisky bun sau prost, ci doar alegeri personale”, spune Grațiela Scarlat, brand manager Edrington Group și Remy Cointreau, lăsând astfel la latitudinea fiecăruia ce whisky dorește să încerce: blended sau single malt, din SUA, Scoția sau Japonia, mai vechi sau mai tânăr.

Single malturile sunt de obicei clasificate după regiunea (scoțiană) unde sunt distilate, Highland (gust dulceag), Lowland (ușoare în corpolență și arome), Speyside (arome complexe, fructate și florale), Islay (arome intense de fum).

Experții punctează că această licoare datorează butoiului mare parte din aroma sa, iar printre cele mai apreciate whisky-uri se numără cele maturate în butoaie de sherry.

“De regulă, cu cât un whisky este mai vechi cu atât are un gust mai fin. Vârsta unui whisky arată cât de mult timp a fost lăsat la maturat în butoaie însă spre deosebire de vin,

odată îmbuteliat procesul de învechire a încetat. În cazul unui blend, vechimea menționată pe etichetă reprezintă vechimea celui mai tânăr whisky din componență”, mai spune Grațiela Scarlat.

Ian Logan de la Glenlivet spunea la rândul său despre whisky că atunci “când e tânăr există un fel de luptă a aromelor înăuntrul său, dar pe măsură ce licoarea îmbătrânește devine mai “înțeleaptă”, mai “așezată”.

Așa cum nu există un whisky bun sau prost, se spune că nu există nici mod corect de a bea whisky.

Însă specialiștii recomandă un pahar de tip lalea sau snifter, forme care păstrează parfumul. În cazul unui whisky “bătrân”, dacă se învârte ușor paharul se pot observa urmele lăsate pe pereții săi.

“Aceste urme se datorează vâscozității whisky-ului și pot sugera vârsta unui whisky și corpolența. Se poate admira culoarea, simiți mirosul, și după aceea gustul și finișul. Iar un stop de apă poate desface mai bine aromele unui whisky. Aromele descoperite sunt, în mare măsură o experiență personală, fiecare poate simți, în funcție de istoria sa și de memoria olfactivă diferite arome”, spune Grațiela Scarlat.

O sticlă de whisky se recomandă a se păstra în cutia originală sau în dulap, ferită de razele soarelui, la o temperatură de 18-19 grade, în picioare, nu culcată, ferind astfel contactul cu dopul. Odată desfăcută sticla, whisky-ul nu ar trebui să-și schimbe gustul sau aroma însă nu este exclus să apară modificări subtile datorită contactului cu aerul. Pot fi păstrate o perioadă lungă însă nu se maturează și nu se învechesc în sticle, putând să-și păstreze același gust și 25 de ani.

Istoria se vinde “bine”

Producătorii se întrec în lansarea de ediții limitate pe piață, cu care țintesc atât colecționarii cât și pe cei care vor să exprime un anumit stil de viață sau statut social ori sunt într-un moment special al vieții pe care să-l săbătorească cu o sticlă de whisky fin.

Numărul mic de sticle de pe piață dintr-o anumită colecție reprezintă factorul principal care duce în sus prețul licorii, iar acest lucru se vede cel mai bine în cazul distileriilor care nu mai produc.

Acesta este și motivul pentru care orice iubitor de whisky va fi plăcut surprins când va vedea la o licitație o sticlă de Port Ellen, o distilerie din Islay (Scoția) care și-a încetat activitatea în 1983.

Din ianuarie, în SUA, UK, Rusia și China, Chivas 18, unul dintre whisky-urile scoțiene ultra-premium a lansat Chivas 18 by Pininfarina, o serie de ediții limitate create în colaborare cu prestigioasa firmă de design italiană. În prima dintre aceste ediții, firma de design a optat pentru un ambalaj în forma unei picături, motiv regăsit în multe dintre creațiile Pininfarina.

Chivas 18 by Pininfarina nu a ajuns însă în România, însă pasionații o pot găsi în magazinele Travel Retail din aeroporturi.

Recordul pentru o sticlă de whisky vândută la licitație este deținută de Macallan 1964 Lalique, care la începutul acestui an s-a vândut la licitație Sothebyís din New York pentru 283.530 de lire sterline.

“Nimic din lumea băuturilor nu are aceeași disticție ca un Macallan vechi, de după Război. Nu se mai fac ca pe vremuri”, spune un editor al Whisky Exchange’s.

În 2005, The Macallan și designerii casei Lalique din Franța au început o colaborare pentru realizarea unei serii limitate de decantoare din cristal. Cel mai recent decantor lansat pe piață, The Macallan în Lalique IV 60 Years Old a fost inspirat din alambicurile folosite în distilărie. Whisky-ul este vechi de 60 de ani, maturat în butoaie de sherry și se vinde într-o ediție limitată de 400 de decantoare, prețul fiind de 20.000 de euro. Cumpărătorul achiziționează de fapt și un pic din istoria The Macallan, deoarece capacul a fost turnat într-o matriță obținută din arama topită a unor alambicuri scoase din uz.

Într-o ediție de numai 275 de sticle se vinde Highland Park 50 Years Old, considerat cel mai vechi whisky distilat de pe insula Orkney. Tăria este îmbuteliată în sticle realizate de maestrul bijutier Maeve Gilies, într-o formă ce sintetizează forța elementelor naturii din insula Orkney: apă, viața insulei și lumina. Emblema Highland Park din mijlocul sticlei este din gresie încastrată în metal, în spatele acesteia sticla fiind gravată cu o replică minaturală a catedralei Sfântului Magnus ce poate fi văzută doar după ce lichidul este consum

Gastronomie