Weekend perfect cu Michele Nusco, CEO și acționar al grupului Nusco. "Vara, aproape în fiecare weekend, sunt în Italia, pe barcă"

Cei mai mulți îi asociază numele cu sectorul imobiliar, prin prisma faptului că familia sa controlează grupul Nusco Imobiliaria. Portofoliul de business al familiei originare din zona Napoli din Italia mai cuprinde însă și producătorul de uși Pinum și restaurantul Mozzafiato de pe calea Floreasca din Capitală. Deși o bună parte din timpul său Michele Nusco o petrece lucrând, executivul-antreprenor își dedică finalul de săptămână pasiunilor și familiei, indiferent că alege să rămână în România sau să meargă în Italia.

„Weekendul trecut am fost la meciul Napoli – Juventus, pe care Napoli l-a câștigat cu 5 la 1. O să luăm campionatul anul ăsta. Prima dată am fost pe stadion în 1990, când aveam 13 ani. Am fost la ultimul meci din campionat. Napoli a câștigat. A ieșit campioană. Eu vin din era lui Maradona. În Italia, în Napoli, era un zeu. Oamenii aveau acasă un tablou cu Madonna (Fecioara Maria) și unul cu Maradona.

De regulă, weekendul meu începe vinerea după-amiază, în jur de 4-5. Iarna, cel mai des petrec finalul de săptămână în România, unde fie rămân în București, fie merg la munte. Vara însă, aproape în fiecare weekend sunt în Italia, pe barcă.

Sunt pasionat de yachting încă de când eram copil. Aveam vreo 4-5 ani când tata a cumpărat o barcă mică, cu care ne plimba cât de des putea. Îmi amintesc și acum bucuria acelor călătorii. O ambarcațiune îți oferă o libertate aparte. Îți permite să te izolezi, să te încarci cu energie, să vezi locuri unde altfel nu ai putea ajunge. Nu de puține ori mi s-a întâmplat să dorm la ancoră și să mă trezesc cu un peisaj extraordinar.

Tocmai de aceea, mi-am luat carnetul de barcă încă dinainte de a-mi lua carnetul de șofer.

Astfel, vara, ori de câte ori am ocazia, merg cu iahtul familiei, fie în Italia, fie în Croația sau Grecia. Aleg Marea Mediterană, nu Marea Neagră. Destinația mea preferată pe barcă e Sardinia, dar am fost și în Cinque Terre, și în Sicilia sau pe coastă, lângă Napoli. Avem noroc în Italia că sezonul cald începe la 1 mai și se termină pe final de noiembrie. Spre exemplu, anul trecut am petrecut trei săptămâni din octombrie pe barcă, inclusiv ziua mea mi-am serbat-o pe vas. A fost o perioadă mai lungă de relaxare ce a venit după o perioadă foarte aglomerată la birou.

Iarna mă găsește cel mai des în România, unde am ajuns să petrec tot mai mult timp. Acum, România e prima mea casă. Deși am venit prima dată aici în anii ’90, m-am mutat în țară în urmă cu 15 ani. Îmi amintesc de România acelor vremuri, de cluburile care funcționau atunci. Nu m-am plictisit niciodată aici. Bucureștiul îmi amintește de sudul Italiei ca spirit și energie. Îmi place orașul, singura problemă e poluarea, pentru care nu se ia nicio măsură.

Spre exemplu, îmi place să mă plimb cu familia și cu cățelul nostru golden retriever Bella prin Herăstrău. Dăm o tură de parc în pas alert, în weekend, când avem ocazia. Altfel, eu merg la sală chiar și la final de săptămână. Merg aproape zilnic, dimineața devreme, sunt o persoană matinală.

Îmi încep ziua cu o cafea și pot ajunge la 6-7 ristretto pe zi. Nu ies în oraș la cafea, nu am găsit în București o cafenea după modelul italian, unde mergi, bei repede, în picioare, și ai plecat. Aici e altă cultură a cafelei.

Dacă în weekend rămân în București, măcar o zi ajung la Mozzafiato, restaurant (cu specific italian – n.red.) pe care l-am deschis inițial în 2016, pe 3 octombrie, de ziua mea, când am împlinit 40 de ani. La finalul anului trecut, l-am redeschis după ce a fost extins până la o capacitate de 300 de persoane. Chiar și așa, pe weekend e mereu plin. Restaurantul a ieșit așa cum mi l-am dorit, ca un loc unde poți mânca bine și unde, apoi, poți petrece până dimineața.

Eu cred că bucătăria italiană e cea mai bună din lume. Preparatul meu preferat sunt polpette (chiftelele), pe care le mănânc și prăjite, și cu sos ragu. Mă duc cu gândul la copilărie. Era felul de mâncare pe care îl pregăteau ai mei duminica, în familie. Și eu gătesc, mai ales la final de săptămână, atunci când ne strângem cu mai mulți prieteni. Preparatul meu semnătură sunt spaghetti vongole.

Dacă nu vreau bucătărie italiană, merg pentru pește la Raionul de Pește. Alte opțiuni mai sunt Casa di David și Tuya pentru bucătărie internațională.

Și cum o mâncare bună merge cu un vin bun, licoarea lui Bacchus e una dintre pasiunile mele. Îmi plac vinurile franțuzești, în special cele din Bordeaux și Champagne. Imediat după, în topul preferințelor, sunt cele italienești. Mai rar, savurez și un pahar de Blue Label (whisky – n. red.).

Dacă nu rămân în București în weekend, aleg să merg la munte, în zona Brașov de regulă. Mai nou, am descoperit zona Buzău, am mers la Carpathian Estate de la Măgura (hotel preluat de Cristian Preotu, Le Manoir, și de fondatorii One United – n. red.), unde ajungi mai ușor decât oriunde pe Valea Prahovei. Mi-a plăcut foarte mult, așa că mă voi întoarce.

La mare nu merg în România, n-am mai fost de 6-7 ani. Prefer să iau avionul și să zbor în Italia. E frumoasă atmosfera de pe litoralul românesc, dar sunt alte minusuri precum serviciile sau mâncarea. Pentru mine, Italia e sinonimă cu marea, deși avem și munți. Spre exemplu, de două-trei ori pe an mergem la schi în Dolomiți, în Italia. În România, mi-ar plăcea o casă de vacanță, dar undeva izolat, într-un vârf de munte.

Tot pe lista de dorințe, aș vrea să traversez oceanul cu barca cu motor, dinspre Europa spre SUA. Dintre destinațiile de pe pământ vreau să ajung în Japonia – și chiar o să merg în primăvară –, în Argentina la Ushuaia și în Noua Zeelandă. Mai am locuri de descoperit!“

Călătorii