Visatori in culori

Cand am auzit numele barului de pe strada Plevnei mi-am adus aminte de filmul Dreamers, semnat de Bernardo Bertolucci – povestea unor tineri “visatori”. Localul cu pricina este insa un bar&grill aflat intr-o casa veche. Si are doua niveluri de reverii.
N-am apucat sa vad prea bine parterul pentru ca intamplator aveam masa rezervata la etaj. Dar mi-au ramas in minte culorile pastelate ale peretilor pe care speram sa le gasesc si in celalalt interior. Am ocolit casa, caci sunt doua intrari separate, si am ajuns la locurile noastre pe niste scari sinuoase din lemn. In ciuda numelui englezesc, o multime de “frantuzisme” si-au gasit locul de-a lungul treptelor, de la reclame vechi pentru “mon savon au lait”, la Gauloises pana la tot felul de conserve.
In spatiul de la etaj decorul are ca element predominant lemnul lacuit intr-o nuanta rosiatica. Si, spre deosebire de multitudinea de tonuri de la parter, saloanele de sus au cate o nuanta tematica: albastru, maroniu sau rosu. Iar noi am fost sfatuiti sa alegem salonul “verde marin” pentru fumatori.
Culoarea predominanta nu se regasea nicidecum in textura mobilierului, ci chiar in culoarea schitelor care “tapetau” (aproape la propriu) peretii. Toate tablourile creionau imagini ale unor vapoare, barci cu vele si tot felul de ambarcatiuni. Aveam senzatia ca ma aflu pe mare, mai ales ca si zidurile erau vopsite partial in aceleasi nuante acvatice.
Mesele rotunde sau patrate din lemn m-au salvat din reveria “prea verde” a spatiului. Mi-am gasit un loc langa teracota, de unde mi-am odihnit privirea vazand perdelutele vintage in tonuri maronii.
Nu m-asteptam sa gasesc in Dreamer’s chiar o muzica pentru stari “blue”. Insa cred ca si-au ales playlist-ul in urma unui vis mai zbuciumat, fondul muzical fiind foarte variat. Si ma refer doar la epoci, pentru ca s-a pastrat totusi o trasatura unitara: toate cantecele fusesera candva “pe val”. Unele sunt inca. Numai hituri celebre cu trecere brusca de la ABBA la Nelly Furtado si de la Cher la Black Eyed Peas.
De cum am vazut meniul am simtit ca nu pot visa pe stomacul gol. Desigur ca erau de vina si aburii trecatori de mancare care probabil ca veneau din salonul pentru nefumatori.
Lista pe care o aveam in fata mi-a demonstrat ca intr-adevar este vorba despre un grill. Primele 6 pagini erau ocupate de preparate: de la minuturi pana la desert. Am trecut repede peste omlete, desi Quiche Loraine (placinta de ou cu bacon, sunca si cascaval) ar fi fost foarte potrivita la micul dejun. N-am ales nici “Bangles and Mash”, adica trio din carnati de porc cu piure si sos de ceapa. Am poftit la cartofii copti in coaja si la intreaga lista de snitele, cel care poarta numele casei fiind preparat cu sos de smantana si ciuperci. Salata Dreamer’s contine paste color, pui afumat, rosii, masline si ardei gras, insa eram intr-o dispozitie mai dulce, asa ca mi-am dus visul direct la final – cu o portie de papanasi.
Pe langa vinuri, sangria sau sampanie Motparnasse, am gasit in meniu bere si tot felul de tarii (Disaronno Amaretto, Drambuie, Cointreau), precum si Dreamer’s Coffee cu Tia Maria si Bacardy Black. La cocteiluri nonalcoolice era trecuta o “capitulare” dulceaga (Sweet Surrender) si un Red Dream (cu cirese, portocale rosii si rodii). Desi n-am avut curajul sa incerc vreunul, sunt cateva shoturi demne de mentionat. Asa cum este “Slippery Nipple” cu Bailey’s si Sam-buca. Sau, mai degraba cei trei “intelepti” (3 wise men). Adica celebrii Jack, Johnnie si Jim. Am admirat initiativa unui astfel de amestec. Desi nu cred ca ar fi potrivit sa-si dea intalnire tocmai intr-un bar cu nume de visator.

Gastronomie /DL CULTURE