Visand la dragoste, politica si cinema

Italianul Bernardo Bertolucci a scandalizat prima data lumea cu “Ultimul tango la Paris”. Acum recidiveaza.

“Visatorii” e un film in regia lui Bernardo Bertolucci (responsabil si pentru “Ultimul tango la Paris”), despre cat de departe isi pot impinge adolescentii visele. Fundalul este Parisul, iar momentul e cel al tumultuosilor ani ’70, marcati de revoltele studentesti din 1968. Personajele sunt trei tineri pasionati de cinema – un american si doi francezi – care se vad deodata liberi cand parintii pleaca in vacanta.

Cei trei, doi baieti si o fata, isi creeaza o lume proprie in acel apartament parizian, in mijlocul unei societati revoltate. Amesteca scene din filmele preferate in viata proprie, se cearta incercand sa decida cine e mai bun: Chaplin sau Keaton, se provoaca unii pe altii la orgii. Situatia e insa mai complicata pentru ca doi dintre ei, Isabelle si Theo, sunt frati. Dar nimic nu e prea mult si fiecare inventeaza noi reguli, ca intr-un film propriu, uitand ca se joaca cu viata lor.

La un moment dat, o piatra aruncata in geam ii va trezi din visare si vor descoperi ca nu toata lumea traieste ca-n filme…

Cel mai lucid se dovedeste a fi americanul, care paraseste intr-un final acest trio ametitor. Altfel, ca si Dorothy, ar fi adormit pe vecie in campul cu maci, leganat de vise, dar fara sansa de a mai ajunge vreodata acasa. Scenele fac uneori trimiteri la mari filme din cinematografia mondiala, iar Bertolucci are grija ca imaginile sa fie deseori poetice: lacrimile de pe obrazul americanului care priveste afara sunt de fapt picaturi de ploaie care se scurg pe geam. De altfel, poate fi considerat o versiune multinationala a filmului lui Truffaut “Jules et Jim”, care imbina sensibilitatea regizorului italian cu farmecul lumii franceze. Un film despre sex, politica si cinema, pasiunile oricarui tanar care se respecta. Asa ca puteti merge la film ca sa va amintiti ce ati pierdut si nu numai… (Premiera: 25 martie)

Călătorii