Vinurile bune sunt pentru curajosi

Atata vreme cat nu consideram vinul un lichid alimentar cu un dozaj oarecare de alcool, avem sansa sa ne fie bine. Binele se traduce prin alegere, prin statut cultural si social.

Omniprezenta afirmatie “nu ma prea pricep la vinuri” s-ar putea sa devina cat de curand sursa unei penalizari (chiar nerostite) din partea partenerilor de afaceri, a cunoscutilor. Nu poti sa fii element activ intr-o afacere, nu poti sa fii decident sau formator de opinie, atata vreme cat singurul jalon de orientare in achizitionarea unui vin (repet, parte a culturii) este doar… gregarul. “De asta se cumpara (cine, cand, de ce), de asta iau si eu”. Senzatia de rau lasata de imaginea unei limuzine puternice si scumpe umplute cu vinuri la PET nu mai merita comentata.

Este drept, oferta aiuristica a ultimului deceniu poate sa-si fi lasat amprenta asupra obiceiurilor de consum la romani. Cu toate acestea, strainii, cunoscatorii (cu care poate facem afaceri) nu ne vor exonera de inabilitatile noastre de asociere a lucrurilor de bun-gust. Mai mult, astazi, cand oferta s-a imbunatatit considerabil, orientarea catre vinuri non-valoare este impardonabila.

La fel de adevarat este ca in marile suprafete comerciale, acolo unde vanzarea este depersonalizata, nici nu poti spera la achizitii super-premium. Acolo este vorba doar de super… “oferta”. Ca sa focalizam putin si pentru a reveni si la vestile bune, trebuie spus ca pentru doritori, pentru cei sincronizati cu tendintele mondiale (culmea! la ceasuri, parfumuri si imbracaminte nu avem probleme) au aparut vinuri de excelenta. Pe langa elitistele La Cetate Tezaur si River Route Limited Edition, nobilele vinuri din Prince Stirbey, varfurilor Bennet, Millenium si Private Colection sau ale asezatelor Rezerve XX, toate autohtone, au aparut selectii deosebite si din import.

Astfel, desi Germania e la doi pasi de Romania, vinurile din aceasta tara sunt mai degraba exotice pentru noi. Riesling-ul german, foarte diferit de cel italian, Dornfelder sau Icewein-ul sunt cateva noutati care merita incercate.

Cel mai vandut Chardonnay din S.U.A. – Bin 65 de la Lindemans sau atat de cautatul Vinho verde de la Gatao sunt contrapuncte care sustin mult mai clasica etalare a marilor apelatiuni: Medoc – Ch. Meric, Cadillac – Ch. Cousteau, Pomerol – Ch. Clos Bel Air, Margaux – Brane Cantenac si Desmirail, Saint Emilion – La Croix Cardinal, Cheval Blanc (!), Pauillac – Haut Milon, Graves – Mayne Du Roi, Haut Medoc – Ch. Cantemerle, Saint Estephe – Ch. Calon Segur, Sauternes – Garonnelles.

Auzim povesti ale emigrantilor ajunsi in Germania, proveniti din Agnita sau Vanatori, despre cat de “gri” era Romania. Daca insisti, afli ca acesti oameni n-au vizitat alte regiuni ale tarii pana la plecarea lor. Deci, ei n-au parasit Romania ci, Agnita si Focsaniul.

Exemplul, functioneaza in oglinda si pentru cei care, gustand dintr-un vin de import din hipermarket declara: “Ce prost e vinul frantuzesc!” Pentru a face judecati de valoare, trebuie sa cunosti intregul. Cunoasterea presupune, orice s-ar zice, curaj. Apropiati-va de vinurile bune! Fiti curajosi! office@vinexpert.info

Ceasuri & Bijuterii