Vinetele caramelizate din Damasc

Dar, in mod bizar, tocmai in aceasta perioada mesele sunt cele mai bogate. Fiecare zi se termina cu un adevarat festin – kebab, pui la gratar, vinete umplute cu alune si baclava cu miere. Dar, si daca nu veniti in timpul Ramadanului, Siria are multe de oferit. Istorie, de exemplu.
Istoria atat de bogata a Siriei o face sa fie interesanta in orice perioada a anului. De fapt, nici nu exista vreun sezon mai relaxat, o luna macar in care capitala Siriei, Damascul, sa nu fie aglomerata, agitata, plina de turisti.
Pentru cei care sosesc cu un zbor de noapte, Damascul arata ca o scena – luminile verzi care clipesc in moschee, luminile portocalii din magazine si casele oamenilor, neoanele albastre din cartierul crestin, toate sunt aprinse imediat cum apune soarele.
Rasaritul dezvaluie, si el, orasul, intr-un fel de glorie haotica, un melanj de strazi antice umbrite de cladiri futuriste in care se afla birouri sau magazine sic. La fiecare colt sunt vanzatori ambulanti cu cosuri pline de rodii de marimea unei mingi de fotbal, iar taxiurile de culoarea canarilor sunt presarate pe strazi.
Ceva mai departe de galagia strazilor-labirint se afla moscheea Umayyad, unul dintre cele mai sfinte lacasuri de cult islamice. Valuri de civilizatie si-au pus amprenta pe acest loc. Temple si biserici au fost construite, daramate, reconditionate sau construite din nou, unele peste celelalte.
De fapt, totul in Siria pare sa fie ridicat peste constructiile unei civilizatii anterioare, misterioase. Pe locul unde sta acum moscheea Umayyad se afla, cu trei mii de ani in urma, un templu in cinstea soarelui si tunetului, Hadad. Au urmat romanii care au construit pe ruinele Hadadului un templu gigantic dedicat lui Jupiter, care s-a transformat si el in praf cu multe sute de ani in urma. Apoi, crestinii si musulmanii. Ultimii au avut nevoie de o decada pentru a crea o moschee de proportii epice undeva in jurul anului 636 i.Ch. Invaziile mongolilor au distrus o parte din constructie, cutremurele si incendiile cealalta parte. Minaretele sunt inca in picioare, insa. Si te lasa fara rasuflare si acum.
Daca nu poti sa faci pelerinajul la Mecca, Umayyad este considerata o alternativa extrem de buna. Mai ales pentru ca are darul de a te transpune intr-un fel de prezentare fashion culturala – nord-africani in costume nationale foarte elaborate, arabi din Golf in haine rosu cu alb, femei de la tara cu val pe fata si capetele acoperite.
In curtea imensa a moscheei, iarba este de obicei uda si, cum la intrare trebuie sa va descaltati, o veti simti din plin. De jur imprejur sunt pereti de sticla, vitrine intregi impodobite cu bijuterii, alte obiecte din aur si mozaic verde. Tot din gradina se pot observa foarte bine si minaretele, in toata grandoarea lor.
Familii intregi vin aici la picnicuri. Copiii se joaca sau organizeaza mici spectacole, parintii vorbesc, iar batranii stau cuminti cu gandurile lor si se bucura de soare. Salile de rugaciune sunt lungi de cativa kilometri. Lumea intra in liniste, se roaga in genunchi, murmurand fara sa-i deranjeze pe ceilalti si, din cand in cand, se ridica sa mai aprinda vreo lumanare.
De jur imprejur sunt cateva case si din curtile lor te patrunde mireasma firbinte a painii si a lipiilor proaspat coapte. Aroma mancarurilor gatite in dupa-amiezele tarzii te poate chinui destul de mult daca ai stomacul gol. La apus, cand incepe ospatul, apar de obicei si cei mai saraci din Damasc pentru o cina gratis la moschee.
O zi trebuie sa fie dedicata cumparaturilor. Carpete, saluri, papuci, bijuterii de lemn, mirodenii, toate sunt pe tarabe. Luati tot ce aveti nevoie, mai ales daca planuiti sa mergeti la Aleppo, o alta zona istorica aflata mai in nord unde nu prea sunt bazaruri. Doar copii care vor incerca sa va vanda ceasuri in forma de moschee, talismane stralucitoare si bratari de piele.
In drum, opriti-va totusi in cartierul crestin, la Beit Al Mamlouka (www.almamlouka.com), un fel de salon-boutique ascuns in spatele usilor grele de lemn ale unei vechi case otomane. Gradina casei este feerica – pasarile beau apa din fantana, florile sunt albastre si galbene si rosii, iar parfumul seamana cu cel de iasomie. Aici, pe langa magazin, este si un mini-hotel. Astfel ca, in timp ce restul Damascului isi spune rugaciunile, va puteti lasa dezmierdat de un alt “rasfat” national – “hammam” (baia cu abur).
Sirienii nici nu se gandesc sa nu faca cel putin o astfel de baie pe saptamana. Este o traditie la fel de veche ca si ruinele romane care s-au impregnat in peisaj.
Peste drum de Beit Al Mamlouka ies aburi din spatele unei carpete colorate ce foloseste drept usa. Inauntru este o camera de baie cu multe firide si arcade si, intr-un colt, asteapta o femeie care tine in mana o tava cu baclava. Dupa ce serviti delicatesa, vi se inmaneaza o pereche de saboti si cateva prosoape albe si albastre. Aburul este atat de gros incat cu greu va veti putea vedea picioarele.
Dar drumul spre Aleppo continua. Si, pentru ca sirienii nu sunt chiar cei mai talentati soferi, taximetristul este nevoit sa faca un fel de slalom printre oamenii de pe strada, autobuze, cateva capre si niste copii. Dar merita. In fiecare dintre siturile antice ale Siriei veti gasi un element comun – liniste, solitudine si pace. Si, in plus, s-ar putea sa nu mai incapeti in pantaloni pe drumul spre casa. Pentru ca, in ciuda aparentelor, perioada Ramadanului in Siria este una dintre cele mai bogate din punct de vedere culinar – vinete caramelizate, rodii cu sos, tabbouleh mentolate, kebab de miel cu crusta din condimente. Si cel mai potrivit loc pentru a va ospata cum se cuvine este la Beit as-Sissi in Aleppo, unde toate acele feluri de mancare sunt completate perfect de vinurile libaneze.

Ceasuri & Bijuterii /TURISM