Videoclipul piesei „Lose You“, a celebrului artist britanic Sam Smith, are ilustrația și animația semnate de Loreta Isac. Cine este artista care a lucrat cu Apple, The New York Times sau The Washington Post?

La începutul acestui an, artistul britanic Sam Smith a lansat videoclipul piesei „Lose You“, în deschiderea căruia apare informația conform căreia ilustrația și animația sunt realizate de Loreta Isac. Născută la Chișinău, cu studii absolvite în Iași și cu o carieră conturată la București, Loreta este un animator și ilustrator în al cărui portofoliu își găsesc loc și alte branduri mari, locale și internaționale, în frunte cu Apple, The New York Times, The Washington Post, Regina Maria și Storia. Ce urmează?

„Clienții mei sunt foarte diferiți, de la cei din țară la cei din afară, de la galerii de artă la agenții de publicitate, case de producție, edituri și branduri care își doresc o viziune și o execuție 100% ale artistului“, spune Loreta.

Se descrie ca un artist independent și afirmă că lucrează ca animator și ilustrator pentru proiectele personale, colaborative, dar și pentru diverși clienți care îi scriu prin intermediul social media.

Una dintre cele mai recente și mai vizibile colaborări a fost cea cu Sam Smith, artist al cărui videoclip a fost vizualizat pe YouTube de aproape 500.000 de oameni din toată lumea.

„A fost o confirmare că efortul meu nu a fost în zadar și reprezintă validarea mea în acest context. Apple împreună cu Sam Smith a fost o colaborare foarte neașteptată, dar de care m-am bucurat din plin.“

Ilustrația și animația videoclipului piesei „Lose You“ sunt realizate exclusiv pe iPad, această inițiativă făcând parte din campania gigantului Apple „Made on iPad“.

„Viața mea profesională este una în continuă dezvoltare. Este un proiect pe viață“, spune Loreta.

Astăzi, ea împarte un studio și un spațiu de lucru cu partenerul său Constantin Cojocaru, 3D generalist. Împreună, ei au fondat și dețin studioul CO+LOR, amplasat în cadrul atelierelor Malmaison, un spațiu comun ce găzduiește în sectorul șase din Capitală artiști/e, ateliere, spații de proiecte și galerii.

„Studioul este un spațiu în care expunem lucrările noastre, fie ele lucrări digitale, animații, sculpturi sau creații comisionate de clienți ori picturi. Lucrăm atât separat, cât și împreună, ne ajută mult să testăm, să încercăm și să învățăm tot ce ne dorim.“

Afirmă că îi e greu să își dea seama care este prima ei amintire legată de artă. De fapt, nu își dă seama când a început să dea o definiție artei.

„Dar, copilăria mea, până să încep școala, a fost petrecută alături de părinți.“ Mama sa încă era atunci studentă la vioară în Chișinău și activa ca dirijor în cadrul teatrului Ion Creangă, în timp ce tatăl ei era student la pictură în Tallinn (Estonia). „Se contura în fața ochilor mei o lume activă din punct de vedere artistic, dar și o lume dificilă date fiind vremurile. Mi se pare că, față de prezent, era o lume cu mai puține soluții.“

Mai departe, deși s-a născut la Chișinău, Loreta a făcut liceul la Iași, oraș unde a și absolvit Universitatea de Arte.

„Ulterior, perspectiva mea s-a schimbat și curiozitatea vizavi de lumea artei s-a dus în direcția mediilor digitale și în direcția animației, având oportunitatea de a avea o bursă Erasmus în Hasselt, Belgia.“ Acolo a avut un curs hibrid de animație, curs care a determinat-o să investească timp și să studieze atât animația, cât și ilustrația, iar asta simultan.

„M-am întors apoi în țară și am lucrat o vreme la MTV. Ulterior, m-am angajat în diverse firme de publicitate ca art director. Mai târziu, am decis că îmi doresc să ajung să lucrez pe proiecte internaționale și implicit să învăț mai multe lucruri.“

A fost ceva ce i s-a părut greu de atins la început, dar având colegii potriviți și luând legătura cu comunitatea de ilustratori și animatori, oameni care locuiesc peste tot în lume, a făcut primii pași.

„Schimbul de experiențe, care vine la pachet cu o groază de povești pozitive, dar și cu unele mai puțin bune, m-a ajutat mult în a planta așteptări realiste.“

Afirmă că până să înțeleagă cum e lumea din jur și ce înseamnă să se responsabilizeze, să trăiască independent, a fost un lung proces de învățare.

„Am ajuns aici urmărind curiozități și urmărind cum se aplică ele, încercând să fiu sustenabilă în același timp.“ A fost un proces continuu de învățare. De fapt, este în continuare.

Arta în sine și tot ce se întâmplă în lumea artei sunt lucruri care au impact în toate mediile, consideră ea. Și o spune cu experiența cuiva care a testat mai multe forme de artă.

„În copilărie am lucrat în teatru împreună cu mama. Aveau nevoie de copii în anumite spectacole. Apoi, până în clasa a opta, am făcut balet, iar dintr-a noua am dat la arte plastice în Iași.“ Dar pe tot parcursul acesta, Loreta a desenat constant, dintr-o joacă pe care nu o definea încă, după cum povestește chiar ea.

„Mediul artistic este unul plăcut și interactiv. Datorită lui am învățat multe lucruri și datorită lui am început să vorbesc despre și să urmăresc lucrurile care mă țin curioasă.“

Ea crede în curiozitatea pe care ți-o dă exercițiul muncii mai mult decât în talent.

„În călătoria mea am văzut oameni extrem de talentați. Conștientizând că ai un talent înnăscut, dar fără să activezi magia talentului prin muncă, e prea puțin.“ E nevoie ca talentul să se rafineze și să se șlefuiască în timp.

Despre lucrările care îi poartă semnătura, artista spune că acestea se remarcă prin faptul că „găzduiesc“ o serie de personaje în diverse contexte. Iar personajele sunt simbolul unei stări, al unei forme sau al unui gând și se compun bine cu sunetul. Iar într-un final, au un ritm.

„Lucrările mele sunt poezii vizuale care trăiesc în loop. Sunt în căutare de tranziții care să surprindă, dar care sunt spuse cu blândețe. Sunt dăți în care mă fascinează tehnica și mă gândesc cum aș putea să povestesc lucrurile altfel, cum aș putea să fac tranziția dintre două culori diferite sau două forme diferite simultan. E despre tensiune și contrast.“

Recunoaște că e greu să explice exact conceptul din spatele muncii sale. Se lasă inspirată de lucrurile pe care le trăiește și de tot ce o înconjoară, de la poezie la natură și de la singurătate la povești nespuse.

„Programul de muncă a fost mereu diferit în ultimii ani, mai ales odată cu pandemia. Acum, apreciez enorm de mult soarele pe timp de zi pentru că știu că o să stau ore în șir să lucrez, fără să îmi dau seama de cum trece timpul.“

O zi normală de muncă începe ieșind la soare afară, pentru ca apoi restul timpului să se simtă motivată să termine tot ce și-a propus. Dar ce și-a propus?

„Îmi doresc multe și cam tot ce mi-am propus e și «work in progress». Spre exemplu, îmi doresc, dar și lucrez la asta, să realizez un film de scurt metraj animat.“

Recunoaște că parcursul ei nu a fost unul liniar și nici nu au fost doar momente ușoare.

„Fără validare, nu știi dacă ești în direcția bună și astfel efortul întreprins ți se poate părea inutil.“

Consideră că e important să lucrezi constant, să întreprinzi eforturi aproape zilnic în a desena și a studia. Au existat și momente în care s-a gândit să renunțe, dar spune că sunt parte din proces. Iar procesul de formare este unul dificil.

„Schimbarea domeniului de activitate e o practică absolut normală dacă nu simți că ești acolo unde trebuie“, conchide Loreta Isac. Acum, ea și-a găsit locul.

Cultură