Viata, cultura si metroul

Cobori, astepti in statie, vine trenul si te duce la destinatie, preferabil mai rapid decat in cazul transportului de suprafata. Asta inseamna metroul pentru majoritatea dintre noi.
Exista insa unii care privesc spre tunel cu alti ochi si pentru care cinci minute in plus de asteptare nu inseamna un calvar, ci o prelungire a show-ului. Pentru ca metroul a devenit, in unele cazuri, o atractie turistica in sine, o destinatie culturala si o scena pentru spectacolul dat de locuitori.
Mauricio Garcia, un om de afaceri spaniol care de-a lungul timpului a locuit in Franta si Anglia, povesteste ca, de fiecare data cand viziteaza un oras nou, incearca sa mearga, fie si cateva statii, cu metroul. “Pentru mine metroul nu inseamna doar un mijloc de transport, ci o lume in sine, un loc in care merg si observ localnicii, dar si un loc misterios, pentru ca subteranul ascunde o groaza de secrete”, povesteste Garcia, care lucreaza in domeniul IT.
Garcia, care acum locuieste la Londra, spune ca cel mai mult a fost impresionat de metroul londonez. “Nu este vorba numai de rapiditate si punctualitate, care nici macar nu sunt punctele sale forte, ci de spectacolul pe care il vezi in fiecare statie. Oameni care citesc sau asculta muzica la iPod, fete care se fardeaza sau care isi schimba pantofii, oameni de afaceri care isi verifica ceasurile Piaget la fiecare cinci minute de teama sa nu rateze vreo intalnire importanta”, isi aminteste spaniolul, care spune ca intamplarile de la metrou ilustreaza de fapt amestecul de rase din societatea englezeasca.
Garcia nu este singurul pentru care metroul din Londra inseamna ceva, pentru ca Anglia a creat din imaginea sa un adevarat brand, pe care il foloseste pentru promovarea turismului.
London Underground sau Tube, dupa cum il numesc englezii, este un simbol pentru Londra, fiind asezat, in topul popularitatii, pe acelasi loc cu Big Ben, cu celebrele autobuze rosii cu etaj sau cu porumbeii din Trafalgar Square. La momentul in care metroul londonez a fost realizat, reprezenta cel mai ambitios proiect al lumii, un sistem de transport care functiona in intregime sub pamant, ascuns in interiorul unui oras care chiar si acum 143 de ani era congestionat si haotic. In prezent, metroul reprezinta o adevarata afacere, cu peste 3 milioane de calatori pe zi, 275 de statii si peste 12.000 de angajati.
Brandul “London Underground” nu inseamna numai un logo (un cerc rosu care incadreaza cuvantul “underground”), ci este un intreg sistem vizual, care include harta metroului, un slogan – “Mind the gap” si chiar o arhitectura distinctiva a statiilor.
Englezii au profitat la maximum de toate elementele care le individualizeaza metroul. “La orice magazin de suveniruri, colt de strada sau shop din aeroport gasesti produse pe care sa fie imprimata harta, cercul sau celebra fraza rostita pe un ton grav la fiecare oprire in statie: Mind the gap!”, spune Garcia. London Underground a lansat in 2004 chiar si propria linie de fashion, Underground. Brandul, care include jeansi, tricouri, pantaloni si jachete, a fost gandit pentru tinerii intre 16 si 24 de ani.
Stilul victorian care a facut celebre stratiile metroului londonez este un alt element care face ca experienta calatoriilor cu metroul sa fie o atractie in sine. Statii precum High Street Kensington sau Baker Street vorbesc despre istoria arhitecturii engleze, prin accente precum balustrade din fier forjat ornate cu elemente victoriene sau ceasurile de epoca care reamintesc de proverbiala punctualitate englezeasca. Fiecare linie sau statie spune povestea unei epoci. Iar prin extinderea liniei Jubilee pentru ca statiile sa ajunga in Canary Wharf (un cartier de zgarie-nori), Londra se poate lauda ca a adaugat si un element de noutate metalica imaginii clasice a statiilor. Despre linia Jubilee se spune ca a fost cea mai scumpa linie de metrou construita vreodata, 330 de milioane de dolari (260 de milioane de euro) pe kilometru.
Amatorii de cultura britanica pot merge la metrou si pentru o portie de arta, poezie sau muzica. De exemplu, de trei ori pe an pe locul panourilor publicitare sunt expuse seturi de colaje realizate din poeziile scriitorilor clasici si contemporani, tocmai pentru a populariza arta in randul celor trei milioane de calatori care folosesc zilnic metroul.
Andreea Paun, jurnalist, isi aminteste ca a calatorit cu metroul la Londra, dar experienta din Paris i s-a parut mult mai palpitanta. “Metroul este cu siguranta locul de unde iti poti face o idee despre cum sunt oamenii din orasul respectiv. La Paris metroul mi s-a parut foarte inghesuit dar mi-au placut statiile tematice”, isi aminteste aceasta. “La Arts et Metiers de exemplu sunt machete pe pereti sau la statia de la Muzee d’Orsay erau reprezentari ale statuetelor si operelor de arta din muzeu”, spune jurnalistul.
Metroul din Paris impresioneaza prin sistemul de catacombe, care poate da senzatii tari oricarui turist slab de inima. “Tunelurile sunt amenajate si luminate, dar te poti trezi singur prin labirint si nu este foarte placut”, povesteste Andreea Paun.
Aglomerat sau nu, metroul din Paris pare a fi scena perfecta pentru a asista la spectacolul vietii pariziene. “Mi s-a intamplat foarte des sa vad hip-hopperi fredonand sau mai bine spus recitand in gura mare versurile cantecelor pe care le ascultau. Bineinteles ca performantele erau insotite obligatoriu de miscarile clasice ale corpului si mainilor.
O alta intamplare care vorbeste despre dezinvoltura clasica a francezilor este show-ul facut de o fata care defila pe peron, cu iPod-ul in urechi, si canta atat de tare incat cred ca se auzea din strada”, isi aminteste Paun. Accentele de culoare sau detaliile duc cu gandul la celebrul “chic” frantuzesc: panourile publicitare au rame aurite, iar in statiile cochete pluteste un parfum special.
Bucurestiul se lauda la randul sau ca are propriul sistem de metrou inca din 1979, fiind printre primele 60 de orase ale lumii care au introdus transportul subteran. Inginerul Liviu Soava, directorul general de la Metrorex, spune ca metroul se numara printre realizarile care vorbesc despre romani. “Arhitectura statiilor de metrou si finisajele utilizate la momentul constructiei reprezinta o imagine a influentei culturale din acel moment”, spune Soava.
Din pacate, spectacolul vietii de la metrou vine sa confirme rezultatele sondajului care spunea ca romanii sunt cei mai nepoliticosi europeni.
“In Bucuresti la metrou ti-e imposibil sa te grabesti. Pe scara rulanta nu numai ca nu se sta pe partea dreapta, dar nici macar nu se dau la o parte atunci cand vad ca vrei sa treci. Sa nu mai vorbim de faptul ca nu pastreaza o distanta de bun simt si imping”, povesteste Andreea Paun, care spune ca la Paris sau la Londra a vazut indicatoare pe care scria clar sa se mearga pe partea dreapta. “Am vazut ca au incercat sa deseneze picioruse pe scarile rulante, dar nu cred ca semnificatia lor este inteleasa. Cred ca oamenii le iau ca reprezentari de pop art”, explica Paun. Metroul bucurestean transporta, in medie, 330.000 de calatori pe zi si peste 10 milioane de calatori intr-o luna, in crestere cu aproximativ 10% fata de anul 2005.
Cei de la Metrorex au incercat in ultimii ani sa animeze atmosfera din statii si au facut pasi timizi pentru transformarea metroului in destinatie culturala. In prezent se promoveaza expozitii deschise la marile muzee, precum “Animale heraldice (cu sange albastru)” la Muzeul National Grigore Antipa sau “Anul Francofoniei” la Muzeul de arta al Romaniei. Tot in statiile de metrou, calatorii plictisiti de asteptare pot asista la scurte spectacole de teatru realizate de cei de la teatrul Masca, care poate ii mai fac sa uite de doamna care si-a aruncat sacosa pe scaun exact in momentul in care doreau sa se aseze.

Snoave la metrou

Straluciri: Deschiderea oficiala a statiei Gara de Nord s-a facut prin circulatia cu trenul de metrou intre Crangasi si Gara de Nord unde se aflau Tovarasul, Tovarasa, directorul constructorului si proiectantului metroului. Aproape de Gara de Nord, peretii straluceau din cauza infiltratiilor de apa inca nestapanite care curgeau ca o panza pe peretii tunelului. Tovarasa, vazand stralucirea de pe pereti a intrebat ce se intampla. Directorul constructorului cu o stapanire de sine a raspuns scurt si repede “Aici ne-a reusit scliviseala peretilor…”. Auzind aceasta, Tovarasa a ripostat “Asa sa vad tot tunelul ……!!!”.
Timpuri grele: A ramas in istorie mecanicul care intr-o dimineata, pe langa clasicul “Atentie, se inchid usile. Urmeaza statia … cu peron pe partea …” , a fortat momentul si a adaugat “Atentie, se inchid usile. Urmeaza Timpuri Grele”. Dupa acest anunt a mai condus trenul cateva statii dupa care a fost inlocuit si ridicat.

Cultură /TENDINTE