Viața ca o poveste: Care este povestea Cristinei Biță, unul dintre cei mai puternici executivi români din lume? Îi raportează direct CFO-ului Alphabet, compania-mamă a Google

PROFIL PREMIUM

Cristina Biță este unul dintre cei mai puternici executivi români din lume, construindu-și cariera în cadrul gigantului Google, pentru care lucrează – chiar la sediul central, din Mountain View, SUA – de aproape două decenii. Astăzi, ea ocupă poziția de Vice-President (VP) Finance al Google, cu funcția de Business Finance Officer pentru diviziile Platforms and Devices și Global Marketing, raportându-i direct CFO-ului Alphabet (compania-mamă a Google). Dar, ca în orice călătorie, ce e mai important decât destinația în sine e drumul, așa că povestea Cristinei Biță e una care trebuie spusă.

„M-am născut și am crescut în București. Am locuit aici până la 19 ani.“ Așa își începe executivul povestea. A absolvit liceul de informatică, devenit între timp Colegiul Național Tudor Vianu, iar apoi a studiat un an la ASE. În 1997, s-a transferat în SUA. „Totuși, eu încă mă simt româncă, aici m-am format.“

A plecat în Statele Unite când România încă făcea tranziția către economia capitalistă. „Încă învățam ce înseamnă businessul în România. Dar eu eram interesată de asta. Voiam să studiez business.“ Astfel, a aplicat la facultăți din SUA, cu ajutorul Fundației Fulbright, pentru a urma această cale.

„La ASE, studiam Marketing la Facultatea de Comerț. Când am ajuns în SUA, am făcut tranziția către Contabilitate și Administrarea Afacerilor. Am învățat multă matematică în România și am vrut să aplic asta pentru a rezolva problemele din viața de zi cu zi.“

Uitându-se în urmă, afirmă că viața nu e niciodată cum o planifici. A fost o conjunctură favorabilă cea care i-a permis să ajungă la Boston. În momentul în care a plecat, avea resurse financiare suficiente pentru doar un an.

„Erau economiile de o viață ale părinților mei. Odată ajunsă în SUA, am descoperit cum să mă susțin.“ După un an, a primit o bursă integrală. A fost primul student străin care a primit o astfel de bursă la facultatea ei, pentru că bursele la facultățile de stat sunt în general acordate din fonduri federale.

„Am terminat facultatea prima. A fost cea mai grea, dar și cea mai frumoasă perioadă. Energia pozitivă era la cote maxime, iar asta mi-a permis să depășesc toate provocările. Așa începe povestea carierei mele.“

Nu s-a gândit inițial dacă pleacă pentru totdeauna sau nu. Spune că viața s-a întâmplat. După nouă luni în SUA, l-a cunoscut pe soțul ei. Astfel, a început viața lor împreună.

„În anii ’90, nu erau mulți români de la care să învățăm cum merg lucrurile în SUA. Era o luptă să supraviețuim. Nu ne-am făcut planuri pe 5-10 ani. Am mers pas cu pas.“

Totuși, au avut cu ei o comunitate importantă pentru sufletele lor. Romanian Student Association, asociația facultăților din Boston, spre exemplu, a fost o sursă de sprijin în comunitate.

„Astăzi, 27 de ani mai târziu față de momentul emigrării mele, locuiesc în Statele Unite ale Americii, alături de soțul meu. El a plecat din România în același an cu mine.“ S-au găsit de Paște, la biserica românească din Boston, la câteva luni după ce au ajuns în SUA fiecare dintre ei. „Suntem împreună de atunci, ba chiar astăzi suntem părinții a doi adolescenți, cărora le dedicăm majoritatea timpului personal.“

Au petrecut nouă ani pe Coasta de Est, unde Cristina Biță a și studiat, dar a și lucrat. Pentru că a terminat prima facultatea, a fost angajată de Siemens. În același timp, a fost admisă la master la mai multe școli extraordinare, la UCLA, la MIT și la Boston College („aici mi-am făcut masterul“).

„În cariera mea de 25 de ani au existat trei momente-cheie.“ Primul a fost acela când a fost acceptată la studii în SUA. „Am avut șansa să mă îndrept înspre business într-o perioadă în care mulți români alegeau să studieze științe sau inginerie. România a fost mereu puternică în aceste domenii.“

Un al doilea moment a fost în 2005. A fost anul deciziilor multiple și majore.

„Am fost acceptată la MIT pentru MBA, iar ăsta era un vis de-al meu, dat fiind că soțul era student la doctorat acolo. Totuși, am rămas însărcinată și am născut un băiețel. Așa că am amânat MBA-ul.“

La șase săptămâni după ce a născut, a avut interviu la Google și a fost acceptată. „A fost un tumult de întâmplări.“ Putea rămâne la Boston, unde avea o plasă de siguranță – avea prieteni, comunitate, job. Totuși, a decis – împreună cu soțul său – să se mute pe Coasta de Vest. Au luat-o de la zero, cu joburi noi și cu un nou-născut. Acum, privind retrospectiv, pare alegerea potrivită.

„La momentul acela, a fost un pariu. Google era o companie tânără, avea doar șapte ani. M-am alăturat lor la doar un an după IPO. A fost o decizie curajoasă, care s-a dovedit inspirată. Așadar, 2005 a fost un an crucial pentru mine.“

Între timp, și-a construit o carieră de 19 ani în cadrul Google, având șansa să se dezvolte ca executiv în finanțe. „Am avut oportunitatea extraordinară să ajut la lansarea și scalarea a numeroase produse și servicii – de la Google Search la Maps sau Chrome, de la platforme ca Android la consumer hardware și servicii ca Google Photos – dintre care multe au ajuns la miliarde de oameni.“ Când a venit în companie, Google avea venituri de 6 mld. dolari. Până în 2024, a crescut la 350 mld. dolari.

Iar cel de-al treilea moment-cheie datează din 2018, când a acceptat primul rol non-executiv – a intrat în Consiliul de Administrație al Prologis, cea mai mare companie de industrial real estate din lume.

Această experiență i-a oferit șansa să descopere o altă industrie, o altă echipă de management, un alt tip de guvernanță. „Și astfel am putut să apreciez noțiunea de Consiliu de Administrație (Board of Directors), pentru că m-am aflat de partea cealaltă a mesei față de Google. Așadar, mi-a fost de ajutor și în carieră.“

Consideră că tot efortul depus de-a lungul acestor ani a adus-o unde e astăzi. A fost un mix de tenacitate și oportunități.

„Acum, din România poți face orice. Tinerele generații au acces la informație, la oportunități. În anii ’90, noi aveam dial-up modem cu sunetele sale specifice, ascuțite.“ Ca să poată aplica pentru a studia în SUA, a trebuit să descopere din cărți cum se face asta. „Era o ecuație total diferită. În prezent, există o democratizare de oportunități incredibilă.“

Crescând în România, a plecat de aici cu o moștenire culturală. Parte din această moștenire a fost și faptul că era important ce cred alții despre ea. Când a ajuns în SUA, a realizat că nu există această presiune. Acolo te lupți doar tu cu tine. „Iar asta e o superputere. Îți oferă o energie aparte, îți dă șansa să îți depășești așteptările.“

Motivația ei atunci când a plecat din țară a fost aceea de a-și ajuta familia. Crede că nu există o motivație mai puternică decât dragostea. „Sunt copil singur la părinți, iar în cultura românească, familia e un element central. Or, dacă reușești să combini asta cu lipsa de presiune din SUA, combinația e foarte potentă.“

Acum, locuiește în California, alături de soțul ei – sunt căsătoriți de 25 de ani – și de cei doi copii. Bunicii români au fost o prezență constantă în casa lor.

„Copiii noștri vorbesc româna și adoră mâncarea românească. Al treilea cuvânt pe care băiatul nostru l-a rostit, după mama și tata, a fost mămăligă.“

În România vine o dată sau de două ori pe an, în vizite scurte, de 3-5 zile. „Mi-am pierdut tatăl acum 15 ani și aici mă simt aproape de el.“ Vine în România pentru oamenii dragi și pentru locurile dragi din copilărie. „Ca adult, nu sunt conectată la viața de zi cu zi din țară. Dar sunt extrem de optimistă prin ceea ce văd.“ Recent, a fost la birourile Google din România și a descoperit un mediu dinamic și pozitiv. „Posibilitățile sunt nelimitate.“

Români de top sunt și în SUA. Băiatul său e acum la facultate, iar la majoritatea universităților de top există profesori români. Eforturile generațiilor de atunci sunt fructificate. „E evident progresul atât al celor rămași în țară, cât și al celor care au plecat.“

Unul dintre cei care au plecat e și ea. Iar astăzi, e Business Finance Officer și VP la Google, coordonând partea de finanțe pentru două arii de business majore – aria platforms și devices (ce cuprinde ecosistemul Android, Chrome, Pixel, Fitbit, Google Photos etc.) și zona funcțională, care cuprinde marketing, comunicare și public affairs pentru întreg grupul Google. Prima e o arie verticală, pe când a doua e una orizontală, fiind vorba de funcțiuni pentru întreg grupul.

„Printre responsabilitățile mele se numără realizarea strategiei de finanțe pentru produse, inginerie, lanț de aprovizionare, vânzări și marketing. Google are un model de business aparte, cu un portofoliu foarte divers, de la advertising la platforme și produse pentru consumatorii finali.“

Astfel, Cristina Biță coordonează o echipă de câteva sute de oameni, o echipă globală, cu peste 15 birouri în toată lumea, din Asia în Europa și, mai departe, în America. „Călătoresc foarte mult cu jobul. E foarte important să înțeleg contextul de business din fiecare regiune în parte. Tocmai de aceea, încerc să stau câte o săptămână la fiecare birou, să fac o analiză la 360 de grade.“ Vrea să înțeleagă și contextul intern, și pe cel extern, așa că petrece cât de mult timp poate cu echipele locale.

Prima sa poziție la Google a fost aceea de senior financial analyst. Era individual contributor (pe zona de strategic partnership finance). „Eram în organizația care se ocupa de strategic dealmaking (încheierea de acorduri strategice – trad.). Am crescut pas cu pas. De la individual contributor, am ajuns să pun umărul la scalarea companiei.“

Când s-a angajat, Google era la început. Ce a convins-o să se alăture?

„Soțul meu a fost student la MIT. Acolo a absolvit și facultatea (undergrad – trad.), și doctoratul. În primii nouă ani de SUA, împreună, am crescut în comunitatea școlilor din Boston.“ În cercul lor erau câțiva studenți de la informatică. Unii erau foștii ei colegi de la Vianu. În mediul acela se vorbea de bine despre Google, deși era o companie la început. „Au fost unii foști colegi care au ales să meargă la Google. Astfel, am devenit interesată să aflu mai mult. Aveam încredere în evaluarea lor.“

Astăzi, nu prea are două zile la fel. Funcționează într-un domeniu divers și dinamic. Jobul său e un caleidoscop de date, analize, decizii, inspirație și execuție. Totuși, sunt câteva teme recurente. Una dintre ele o reprezintă ședințele.

„Am o multitudine de ședințe. Cultura companiei este una orientată către oameni, așa că ne întâlnim pentru a discuta, pentru a rezolva probleme, pentru a aproba strategii sau investiții.“ În plus, are multe întâlniri unu la unu cu echipa, e parte din doza de engagement săptămânal. Totodată, consumă constant informație externă – alocă timp și spațiu pentru a înțelege contextul intern și contextul extern în care operează grupul.

„Nu în ultimul rând, în «meniul meu» există mereu ceea ce eu numesc «white space» sau «quiet time». E vorba de un spațiu mental pe care-l aloc pentru a putea planifica pe termen lung.“ Deși operează în prezent, ca lider trebuie să gândești și pe termen mai lung, trebuie să faci planuri și să analizezi implicațiile.

Un alt element recurent îl reprezintă călătoriile, un ingredient important în cariera sa, atât pentru a consolida relațiile cu echipa, cât și pe cele cu partenerii de business.

„De 19 ani lucrez la sediul central al Google, cel din Mountain View. Mediul de lucru e hibrid, avem trei zile în care lucrăm de la birou. Eu vin însă zilnic (asta când nu călătoresc). Cred că inovația se produce atunci când oamenii sunt împreună.“

Deține funcția actuală din iunie anul trecut, raportându-i CFO-ului Alphabet. Ce a atras-o la Google e faptul că este «mission driven».

„Nu am simțit că lucrez pentru o corporație, am simțit că misiunea e să îmbunătățim viețile celor din jurul nostru, să rezolvăm problemele umanității.“

Apoi, a contat cultura, focusul pus pe oameni. „Google e o companie care are doze egale de EQ și IQ. Am tot văzut asta de-a lungul anilor.“

Nu în ultimul rând, a contat și posibilitatea de creștere personală, nu doar profesională. „Am avut parte de o abundență de oportunități.“

Se descrie ca o persoană care trăiește în prezent. Nu consideră că este productiv să se gândească la ce ar schimba în trecutul ei dacă ar putea face asta. „Am realizat mai mult decât aș fi crezut vreodată.“ Consideră că nu e constructiv nici să te uiți către viitor. Sunt multe elemente pe care nu le poți controla.

„În cariera mea, mi-am concentrat atenția nu pe obiective specifice, ci pe ceea ce pot controla. Dacă m-ai fi pus să fac orice, că e vorba de inginerie, teatru sau de altceva, m-aș fi adaptat să învăț orice. Majoritatea dintre noi avem capacitatea să facem mai mult decât un singur job, trebuie doar să facem tot ce depinde de noi.

Totodată, experiența a învățat-o că există factori pe care îi poți controla și factori pe care nu îi poți controla. Ce depinde de tine e nivelul de dedicare, e etica în muncă, e ce poți face. Nu poți prezice însă ce oportunități îți vor ieși în cale. Poți doar să fii pregătit pentru când ele apar.

„Iar eu asta am făcut. M-au ajutat în carieră trei lucruri. Am urmărit mereu probleme complexe.“ E important să vezi ce lipsește, ce nu se face și ar trebui. Așa înveți și crești cel mai mult. Apoi, a abordat de fiecare dată jobul cu generozitate și modestie. E important să nu te limitezi la ce îți e scris în fișa postului. Trebuie să lucrezi fără ego și fără contururi. Trebuie să optimizezi pentru echipă și pentru business, nu doar pentru tine. Iar un al treilea aspect-cheie sunt oamenii.

„Oamenii din viața noastră sunt pe primul loc. Mă refer la familie, pentru că dacă nu ești fericit acasă, nu ești fericit nici la job. Am învățat că e ușor să fii un lider bun când lucrurile merg bine, dar ești cu adevărat testat în momentele de cumpănă sau criză.“

Dacă ar fi să dea un sfat tinerilor la început de carieră le-ar spune să țină cont de faptul că sunt elemente pe care le pot controla și elemente pe care nu le pot controla. Dar, în final, ce e important e să aibă curajul să spună da oportunității.

„La 27 de ani, eu am plecat cu un nou-născut și am luat-o de la zero. E ușor să mergi pe drum sigur, dar e important să găsești cărarea ta spre impact. E ceva personal, trebuie să vezi cum poți face diferența. Cei care au depășit contururile cu generozitate și umilință sunt cei cu care oamenii vor să lucreze.“

Ce a mai învățat ea de-a lungul anilor e că există elemente negociabile și elemente nonnegociabile. Trebuie să decizi care sunt cele mai importante aspecte ale vieții tale, trebuie să vezi unde poți face compromisuri și unde nu. „Când copiii erau mici, eu nu am vrut să călătoresc deloc. E important ca la fiecare trei ani să te întrebi asta. Răspunsul și contextul se pot schimba.“

Nu știe unde o va duce viitorul, dar declară că acum e foarte fericită.

„Raportul de «puteri» dintre viața personală și cea profesională nu e constant. Nu am găsit mereu echilibrul, dar am învățat mult despre ce e negociabil și ce e non-negociabil.“ Crede mai degrabă în integrarea vieții profesionale și a celei personale, decât în echilibru. Există suișuri și coborâșuri, dar e important să fie cea mai bună versiune a sa și acasă, și la muncă. În ordinea asta.

„Dacă sunt fericită în viața personală, voi fi mai productivă și împlinită și la muncă. Este o comuniune foarte importantă între cele două lumi.“

Dincolo de carieră și de viața de familie, e pasionată de mentorship și de călătorii. Pe de-o parte, vrea să îi ajute pe cei din jur să își găsească drumul. Alții au făcut asta pentru ea și, acum, vrea să dea mai departe. Pe de altă parte, iubește călătoriile. A vizitat – cu munca sau cu familia – 30 de țări. „Ador să le planific, să mă documentez, să descopăr ce are fiecare destinație de oferit. Această planificare strategică e parte din ADN-ul meu, atât la job, cât și în timpul liber.“

Dacă ar fi să aleagă o singură destinație de suflet, ar opta pentru Polinezia Franceză. A fost deja de trei ori. E un loc unde timpul se oprește. Pentru o vreme, poți trăi într-un alt ritm. „E multă pace acolo, ești departe de tumultul vieții de zi cu zi. E o destinație unde poți descoperi un mix de culturi, dar și oameni calzi și o gastronomie variată.“

Despre SUA, spune că e un loc unde poți găsi orice îți dorești. Sunt atât de multe posibilități, ai atât de multe destinații diferite. E important să știi ce vrei să experimentezi. Spre exemplu, coasta de Est este despre istorie. Ai Boston, care este un exemplu foarte bun, este un oraș universitar extrem de ofertant. Pe de altă parte, pe coasta de Vest ai California, care își așteaptă vizitatorii cu frumuseți extraordinare. Poți petrece aici trei săptămâni – fără să părăsești statul – și precis nu te vei plictisi.

„Ai totul!“, conchide ea.

Tehnologie