Verdele ca alternativa

N-am mai trecut prin Cismigiu de prin iarna cand pe lac se patina. Asa ca mi-am propus o plimbare de week-end intr-un altfel de cadru. Mai putin “glamour”. Mai mult natural.
Intentiile “sportive” mi-au fost retezate din fasa, pentru ca n-am rezistat prea mult “traficului” pietonal de pe alei. Asa ca am poposit la Debarcader, o veche terasa aflata pe malul lacului, desi nu ma asteptam sa gasesc locuri intr-o seara de duminica.
Surpriza a fost ca acolo n-am mai gasit (doar) o terasa si in niciun caz un local “vechi”. Se pare ca a “suferit” o renovare. Acum are un nou specific si un alt aspect.
Subintitulat “la cuccina dell’amore della passione” restaurantul are forma (si aspectul) unei gradini de vara la malul apei. Totul in aer liber sau, altfel spus, nicio problema la capitolul “spatii pentru nefumatori”.
Daca pana acum ma intrebam despre intentiile designerilor care au gandit localurile pe care le-am vizitat, in cazul Debarcaderului acesta nu cred sa fi avut prea mult de lucru. Si n-o spun cu rea intentie, doar ca mediul in care este amplasat restaurantul face toti banii. Probabil ca decoratorul n-a trebuit decat sa fie atent la cateva detalii (desi unele – asa cum sunt firmele luminoase-fosforescente care semnalizeaza barul – i-au cam scapat din vedere).
M-am asezat la mesele de pe ponton, chiar pe malul apei, cu vedere la fantana arteziana din mijloc, la intrarea in parc si fatada Primariei. Intorcand privirea puteam analiza mai bine localul care pare sa aiba 3 sectiuni: zona privilegiata (de la ponton), zona intermediara (dar unde nu se simte briza) si “garden-ul”, adica mesele din foisor, cu vedere la parc. Verdeata Cismigiului este cumva continuata in interiorul terasei cu ajutorul ferigilor atarnatoare si al muscatelor care impodobesc foisoarele si pontonul.
Dupa cum probabil era de asteptat, n-avea cum sa lipseasca mobilierul din lemn, realizat in conformitate cu specificul italian al Debarcaderulului. S-ar putea defini ca fiind clasic – in genul unei pizzerii. Tot in stil italienesc mi s-a parut a fi atmosfera foarte “vioaie”, caci, desi de-abia se distingeau cateva acorduri muzicale, zumzetul de la mese mi s-a parut chiar foarte pitoresc. Si cred ca nu a fost doar o parere, pentru ca am distins printre clientii localului chiar italieni.
Cand s-a lasat seara s-au aprins felinarele pe care nu le zarisem pana atunci. Sunt presarate de-a lungul pontonului si prin gradina, raspandind o lumina difuza, doar atat cat sa poti citi preturile din meniu.
Din lista meniului (plastifiata, din pacate) am selectat mai ales preparatele cu specific italienesc. De la Tagliatelle con Salmone si Gnocchi ai quatro formaggi pana la preparate din peste sau fructele de mare (cu asa-zisii “calamari provinciali” sau “crevetii jumbo la gratar”).
Lista de bauturi nu mi-a oferit surprize, avand incluse categoriile obisnuite de bauturi, de la bere la Courvoisier sau la Havana Club, Long Drinks si diferite sortimente de vinuri.
La capitolul “Gelateria” am regasit insa cateva sortimente tentante (mai ales dupa aspect) de la Sorbetto pana la Cupa Melone (inghetata de vanilie, pepene galben, cointreau si frisca) la pretul de 28 de Ron.
In acea seara n-am simtit nevoia sa iau prea multe notite. Si poate ca nici n-ar fi prea multe de spus. Debarcaderul castiga foarte mult la capitolul “verde”, mai ales in sezonul cald. Recomand, totusi, un pulover de rezerva. Mai ales dupa ora 21. Caci, vrand-nevrand pe malul lacului adie briza. Iar stropii fantanii din mijlocul lacului ajung pe terasa. Adica inca un plus la capitolul “atmosfera”.

Gastronomie /DJ Culture