Vedi Napoli e poi muori

Sa vezi Napoli si apoi sa mori, spun italienii. Dincolo de posibila interpretare ironica (Mori este numele unui mic port din zona), expresia surprinde dragostea peninsularilor pentru portul de la malul Marii Ligurice.

Goethe considera Napoli ca fiind unul dintre cele mai frumoase si mai curate orase din lume. Primele lucruri care mi-au sarit in ochi cand am coborat in gara Napoli Garibaldi au fost insa aglomeratia, mizeria si multimea vanzatorilor de pe strada, care-ti ofera tot felul de nimicuri: tigari, ochelari de soare sau huse pentru telefoane mobile. Cu toata atmosfera plina de agitatie, exista o lipsa de agresivitate care te face sa privesti metropola cu ochi mai ingaduitori. La urma urmei e vorba doar de foarte multi oameni, cu foarte multe masini si cu o multime de treburi de rezolvat. La Napoli inveti repede ca regulile de circulatie nu trebuie respectate prea mult daca vrei sa nu ramai intepenit in trafic, iar resemnarea din ochii carabinierilor din intersectii iti confirma faptul ca alta solutie de convietuire rutiera nu exista. O alta legenda urbana este legata de abilitatea hotilor de buzunare din Napoli. Si oarecum paradoxal, mitul negativ este destul de promovat, probabil ca o modalitate de diferentiere turistica. Pe afisele din punctele de informare si in aproape toate pliantele, exista recomandarea de a-ti pazi cu strasnicie buzunarele. Asadar “Beware of pick-pockets”, dar nu e cazul sa exagerati.

Pe masura ce te apropii de mare si de centrul istoric, peisajul devine mai prietenos. Iar daca va opriti pe terasa unuia dintre restaurantele care impanzesc locul si veti comanda o pizza napoletana, adevarata, viziunea dumneavoastra asupra lumii si a vietii se va imbunatati considerabil. Aerul e foarte placut, iar chelnerii au chef de vorba si va vor trata cu cea mai mare atentie, ca si cum ati fi clienti de-ai casei. Golful Napoli poate fi admirat in toata splendoarea sa de pe meterezele fortaretei Castel Nuovo, numita asa pentru a fi deosebita de mai vechea fortareata Castel dell”Ovo de pe Isolotto di Megaride, insulita pe care au debarcat primii colonisti greci. Din statia maritima, sunt accesibile mai multe puncte de interes din apropiere (Sorrento, Ischia si Capri) sau va puteti aventura mult mai departe spre Sicilia, Sardinia, Malta sau Tunisia. La Sorrento se poate ajunge si cu garniturile companiei Circumvesuviana, care pleaca din jumatate in jumatate de ora din Napoli Garibaldi. Daca doriti sa urcati pana la craterul Vezuviului, unul dintre cei mai batrani vulcani activi din Europa, trebuie sa coborati la statia Ercolane si sa prindeti autobuzul care va poate duce acolo.

Ca o compensatie pentru nebunia din oras, circulatia in Piazza del Plebiscito, piata centrala a orasului este rezervata pietonilor. Maiestuozitatea acesteia este accentuata de impozantele colonadele ale Bazilicii San Francisco di Paula, cu o arhitectura inspirata din cea a Pantheonului din Roma si de fatada cu statui, reprezentand dinastiile conducatoare din Napoli, a resedintei casei de Bourbon. Palazzo Reale adaposteste, pe langa numeroase colectii de arta, si Biblioteca nationala. In 1994 palatul a gazduit intrunirea anuala G7. Spectaculoasa este si Galleria Umberto I, construita in 1887 si refacuta dupa cel de-al doilea razboi mondial. Din pacate, nu poti zabovi prea mult aici din cauza agresivitatii pustilor care insista sa daruiasca turistilor suveniruri “gratis”. Daca nu accepti, esti urmarit peste tot, pas cu pas, iar daca ai nefericita idee sa-i platesti ca sa scapi, esti imediat asaltat de intreaga gasca care-si face veacul aici. In apropiere se afla Teatro San Carlo, cel mai mare teatru de opera din Italia, cu impozantul sau auditorium.

Desi nu la fel de celebru ca Domul din Milano sau cel din Florenta, Domul San Genaro din Napoli degaja o frumusete mai discreta. Aici te poti opri pentru a te odihni putin in liniste si in racoare. Capela San Genaro adaposteste capul Sfantului Genaro, protectorului orasului, martirizat in anul 305, si doua fiole cu sangele sau coagulat. In fiecare an, in prima sambata din luna mai, pe 19 septembrie si pe 16 decembrie, traditia spune ca acesta ar trebui sa se lichefieze. Daca nu se intampla asa, inseamna ca peste oras se vor abate nenorociri.

Daca sunteti un pasionat de istorie si de arheologie, din Napoli puteti ajunge la ruinele mai multor asezari romane stravechi: Pompei, Ercolane, Opolantis, Stabia si Boscoreale. Un bilet de 18 euro va permite accesul, timp de trei zile, in toate aceste locatii. Chiar daca excavatiile de la Pompei reprezinta principala atractie turistica, nici celelalte nu sunt lipsite de interes. Strazile inguste din Ercolane gazduiesc mai multe locuinte superb decorate. La Opolontis poate fi admirata Villa Poppea, opulenta resedinta a sotiei lui Nero, impodobita cu numeroase fresce si mozaicuri. La Stabia poate fi vazuta una dintre cele mai complexe resedinte romane (Villa San Marco, care se desfasoara pe mai mult de 11.000 de metri patrati) si una dintre cele mai vechi (Villa Arianna). La Boscoreale se afla un Antiquarium continand numeroase vestigii arheologice din zona si o ferma viticola romana in stare buna. Si la Pompei exista mici terenuri cultivate experimental cu vita de vie. La asa conditii climaterice si la o asa istorie a locurilor, o sticla de vin obtinuta aici valoreaza, probabil, o avere.

Cu Circumvesuviana puteti ajunge, foarte comod, la Pompei Scavi in aproximativ jumatate de ora. Exista doua puncte de acces, unul in imediata apropiere a statiei (prin Porta Marina), celalalt mai la est (prin Piazza Anfiteatro). Asezarea, ale carei origini sunt documentate undeva pe la sfarsitul secolului VII inainte de Hristos, a cunoscut o continua dezvoltare sub influenta diferitelor civilizatii care s-au intalnit aici. In anul 62 a avut loc o eruptie a Vezuviului care a afectat serios Pompeiul. Lucrarile de reconstructie nu erau finalizate inca, atunci cand, la 24 august 79, au inceput eruptiile violente care au ingropat, in cele din urma, orasul si pe cei aproape 2.000 de locuitori care nu au fugit la timp din calea dezastrului, sub cativa metri de lava si cenusa. Asa au stat, intr-o perfecta stare de conservare, pana la descoperirea sitului prin secolul al XVI-lea. Explorarea lui a inceput mai tarziu, in vremea domniei regelui Carlo III di Borbone, insa aceasta a fost facuta mai mult la intamplare si fara un plan prea riguros. Dupa unificarea Italiei, sapaturile au continuat intr-un ritm mai sustinut, iar sub directoratul lui Giuseppe Fiorelli, orasul a inceput sa iasa tot mai mult la lumina. Fiorelli a dezvoltat o serie de tehnici inovatoare de executare a sapaturilor si procedeul prin care sunt obtinute mulaje de gips dupa corpurile gasite aici.

Harta primita la intrare se dovedeste extrem de utila in explorarea celor 45 de hectare de excavatii din cele 66 pe care se intinde asezarea. Ghidul propune trei variante de parcurs: de doua, de patru sau de sase ore.

Ideal ar fi sa reusiti sa rezervati macar o jumatate de zi vizitarii acestei adevarate metropole antice in care descoperiti peste tot dovezile unei comunitati cu o viata sociala dezvoltata: teatre, amfiteatre, temple, necropole, terme, brutarii sau chiar “institutii” medicale.

Toate cele peste o suta de vile din oras poarta nume date de arheologi, dupa documentele sau obiectele gasite acolo. Si strazile au nume. Inventate, probabil, pentru o mai buna orientare in spatiu, dar in stransa legatura cu istoria locurilor. Astfel, artera principala se numeste Via dell”Abbondanza, aici fiind descoperite cele mai somptuoase locuinte din oras. Aproape fiecare particica a acestui impresionant muzeu in aer liber merita atentia vizitatorului.

Din acest motiv, aveti de colindat pe jos foarte mult. Nu trebuie sa va lipseasca apa de baut si incaltamintea cat mai lejera. Preferabil sandale, ca sa intrati cat de cat in spiritul locului. Daca va prinde foamea, aveti la dispozitie mai multe locuri special amenajate pentru picnic, iar vegetatia bogata va indeamna si la o revigoranta portie de somn.

Cand, cu parere de rau si prafuiti din cap pana-n picioare, veti decide sa parasiti Pompeiul, chiar inainte de iesire veti mai descoperi un loc deosebit: Villa dei Misteri, una dintre cele mai frumoase resedinte de aici, numita asa dupa scenele rituale pictate in interior.

Datorita numarului mare de turisti care viziteaza ruinele de la Pompei, dainuirea in bune conditii a intregului complex este pusa sub semnul intrebarii. Se pune problema limitarii accesului public, in paralel cu gasirea unor solutii de disciplinare a celor ce vin aici. Prin urmare, cautati sa vizitati excavatiile de la Pompei inainte de a fi prea tarziu si… cat mai aveti vreme, inainte ca Vezuviul sa erupa din nou.

Cultură