Vechi, dar nou. Verde, dar scump

Exista cativa artisti tineri la noi in tara care au ales sa se ia la intrecere cu tehnologia si sa pastreze traditiile intr-o maniera cat mai ecologica. Nu pentru ca se tem neaparat de incalzirea globala ci, mai degraba, pentru ca fac arta din natura si cu ajutorul naturii. In plus, respecta traditii vechi de sute sau chiar mii de ani. Si totusi, conceptele lor sunt moderne, iar operele unicate. Toate piesele sunt “hand-made”, realizate din materiale naturale si cu unelte naturale.
Gabi Vacuta este pasionat de arheoceramica. “Ceramica mea este inspirata din obiectele arheologice. Este mai veche decat ceramica traditionala. S-a nascut din obiectele de cult”, explica acesta. Procedeul prin care isi construieste piesele imita cat mai fidel metodele ecologice prin care acestea erau construite in perioade arhaice. “Nu sunt lucrate la roata, sunt modelate cu mana, pasta lutului este adecvata culturii si epocii pe care vreau sa o continui. Lucrarile sunt unicat. Nu lucrez cu forme predefinite, nu fac doua piese la fel”, spune artistul.
Arderea ceramicii se face in mod direct, “la un foc pe malul Dunarii, acolo unde am gasit si fragmente ceramice originale. De aici rezulta acea culoare bruna, pe care obiectele de muzeu o au datorita solului. Acea patina data de conservarea in pamant”, spune Gabi Vacuta, care obisnuieste sa faca reproduceri dupa obiecte expuse in muzee, respectand cele mai mici detalii. Operele sale sunt insotite de un bilet pe care scrie care este piesa originala si unde poate fi gasita.
Dintre toate detaliile de design, lui Gabi Vacuta i-a atras atentia decorul incizat, cu santuri in lutul moale. “Pe acestea le umplu cu o pasta alba pe care o fac din granule de calciu, praf de cochilii de scoici si melci, var, uneori si oase gasite in situri si care nu mai sunt de folosinta”, spune acesta. Tot ceea ce foloseste in productie este luat din natura – “trestie, pietre. Tot malul Dunarii este un sit arheologic si eu m-am inspirat si ajutat cu elemente de acolo”, completeaza artistul.
Acum pregateste expozitia “Eternul feminin in arta primitiva” la Novisad, in Serbia, care va contine vase mari, de cult. “Voi incerca sa adaptez sculptura la geometria vasului, sa fac legatura intre vas si figura umana”, explica artistul. Cea mai scumpa piesa a sa a costat 350 de euro si a fost un altar. In Bucuresti, operele sale pot fi gasite la Golden Art Gallery de la Hilton.
La aceeasi galerie pot fi vazute si piesele Anielei Ovadiuc, o alta artista care a ramas fidela metodelor traditionale de lucru si naturii. Daca initial nu a fost atrasa de ceramica, aceasta a devenit ulterior pentru ea “o poveste extrem de complexa pentru ca o pot aborda in foarte multe domenii”, spune artista.
Aniela Ovadiuc a ales dintre numeroasele feluri de ceramica argila comuna, care se foloseste inca din neolitic. Tehnica este si ea veche din perioada neolitica, dar abordarea este una cat se poate de originala. “Lucrez cu ridicare la mana (o ethnica de modelare), cu lustruire cu piatra, finisare cu ceara”, spune aceasta. Maniera de expresie este insa moderna. Argila comuna este foarte maleabila, cea mai flexibila dintre materialele ceramice si poate fi modelata extrem de usor. “Pot ridica din ea forme monumentale”, povesteste Ovadiuc. Cel mai bun exemplu este cea mai mare piesa a sa – Biblioteca, un personaj stilizat. “Ideea s-a nascut ca o definitie a omului, de aceea are o silueta umana. Este ca o poarta, pornind de la faptul ca atunci cand deschizi o carte treci intr-o alta lume. Are 3,2 metri inaltime si a tot circulat prin expozitii. Piesa completa (plus cheia) costa 10.000 de euro”, explica artista.
Aniela Ovadiuc a readus cartea la rang de obiect de arta. Cartile ei din ceramica pot fi deschise, citite, rasfoite. Unele dintre ele povestesc despre istorie, la fel cum o faceau placile ceramice ale sumerienilor, in 3.500 i.e.n. Siluetele umane stilizate alfabetic sunt deja un brand recunoscut al Anielei Ovadiuc, la fel si foile de hartie facute de ea, pe care stau scrise propriile ganduri dar in asa fel incat sa nu se desprinda sensul.
Nicoleta Albu trateaza natura ca pe o opera de arta. Poate tocmai de aceea metodele sale de lucru o respecta cu atata interes. Si in cazul ei procedeele de lucru sunt clasice, ecologice, dar conceptul si rezultatul sunt moderne, autentice si, majoritatea, niste experimente.
Nicoleta Albu face tapiserie si flori prinse in ceara. “Ma inspir foarte mult din natura. Visul meu, cand eram mica, era sa fac o rochie din petale de flori. Intre timp am aflat ca tehnologia, oricat ar evolua, nu va gasi niciodata o metoda pentru a conserva ceva atat de fin ca o petala”, povesteste Albu. Asa ca a gasit alte moduri prin care sa poata pastra “o primavara vesnica” – elementele vegetale in ceara.
“Procedeul nu este complicat”, spune artista. Pe suportul de lemn se intervine cu un preparat special – praf de creta amestecat cu apa, ulei de in si aracet – in patru sau cinci straturi. Se finiseaza, se slefuieste si se lipeste floarea.
Se topeste ceara si se intinde peste floare cu o pensula in mai multe straturi. Aceste obiecte pot fi gasite in expozitii si magazine din Bucuresti la preturi cuprinse intre 50 si 200 de euro.
Cea mai scumpa piesa ramane, totusi, una de tapiserie in valoare de aproximativ 1.200 de euro. De mentionat ca si aceste piese sunt tesute manual, la razboi, asa cum faceau strabunicile noastre.
Si Mariana Ion Xidarakou face parte din tagma artistilor care ridica lucrul manual la rang de arta, pastrand traditiile muscelene de artizanat si combinandu-le cu o viziune actuala.
“Sunt desenator si apreciator de bijuterii de 25 de ani. Din experienta mea cu bijuteriile fine, am inteles ca este nevoie, mai nou, de un ‘pret-?-porter’ cu finete. Asa s-a nascut, acum sapte ani, cand m-am intors in tara, Madlook – un nou mod de a concepe si a face bijuterii.
Niste piese care intra in noua categorie de ‘Bridge’-bijuterii sau ‘Artizan’-bijuterii care sunt intre bijuteriile fine si ‘faux'”, explica artista care a lansat piesele ce apar sub numele de “Creatii Muscelene”.
Ideea a evoluat de la procedeele cunoscute de tricotat, crosetat, tesut si macrame la fileul executat cu noduri.
Tehnica are o identitate proprie. “Este un mestesug nou care se bazeaza pe folosirea snururilor colorate si a margelelor – de argint sau simple cristale- creand flexibilitate, textura si forme”, spune Xidarakou.
“Tehnica in sine nu este grea, dar necesita atentie si dexteritate. Practic am inlocuit lantisorul si sudurile, ca elemente de conectie traditionale, cu… noduri”, completeaza aceasta.
Madlook si-a facut debutul la galeria Art Gold si la magazinul Diades din Curtea Sticlarilor.
Colectia actuala contine multe stiluri lucrate cu snururi colorate, accente de argint si cristale. Preturile variaza de la 50 la 350 de euro.
Pentru Anca Armasescu ideea mobilierului traditional oltenesc pictat, stilizat, a aparut inca din vremea studentiei. Dupa primul scaun pictat a urmat primul targ de martisor de la Muzeul Taranului Roman. Si apoi infiintarea Atelierului Ancarma.
Metodele aplicate la prelucrarea lemnului sunt cele traditionale, “sunt mult mai trainice si impun un respect mult mai mare, atat pentru lemn ca esenta vie, cat si pentru mestesugari”, spune artista. Mobilierul taranesc este adaptat la trendul actual, dar isi urmeaza si individualitatea sa artistica. Mesele, scaunele, blidarele si laditele sunt pictate cu motive geometrice populare in nuante compuse de artista.
Astfel, Armasescu a reusit sa creeze “ceva nou avand la baza ceva vechi. Am incercat sa combin traditia cu functionalitatea”, povesteste artista.
Obiectele de mobilier ale Atelierului Ancarma se pot regasi in cateva magazine-galerii.
“Acest an este preconizat a fi cu surprize, expozitii de anvergura si lansari in afara tarii”, completeaza Anca Armasescu. Preturile pentru micul mobilier variaza intre 90 si 1.500 de euro. Cel mai scump obiect a fost un dulap realizat pe comanda si vandut cu 2.000 de euro.
“Totusi cea mai frumoasa comanda a fost cea realizata pentru un camping de lux din judetul Tulcea”, completeaza aceasta.