Valea Uzului- vacanta fara concediu

A venit toamna, se schimba frunzele si…nu va enervati, pentru ca nu urmeaza un alt cliseu de genul “pasarile pleaca in tarile calde”, ci va propun o idee de vacanta, de toamna, ce-i drept, dar ….altfel.

Vacanta pe valea Uzului ? Sigur ca nu suna la fel de bine ca un hotel de 3 stele in Poiana Brasov sau un week-end pe coasta Dalmatiei, dar propunerea are totusi un avantaj: nu e nevoie sa fii in concediu ca sa te simti in vacanta. Si nu e nevoie sa stai cel putin o saptamana – cum suna adesea pachetele de excursii de la agentii – ca sa spui ca a meritat drumul.

Pe ce ma bazez? Pe simplul fapt ca vacanta e mai ales acolo unde o simti fara publicitate, fara ingramadeala de turisti si trasee dinainte stabilite, fara zone indelung vizitate si de vecinul de la doi, patronul de la supermarket sau jumatate dintre colegii de la munca.

“Am fost pe Valea Oltului” Ei si? Nici nu mai ai ce povesti pentru ca totul se stie dinainte, pana si ce gust avea garnitura de la friptura servita la restaurantul X. Pentru ca tot acolo au mancat cand au fost pe Valea Oltului si vecinul de la doi si patronul de la supermarket si jumatate dintre colegii de la munca.

Tin sa spun ca imi place mult Valea Oltului, unde de altfel merg des – a fost doar un exemplu ales la nimereala. Doar ca, de un timp incoace, am trait vacanta si mai intens cand am ajuns, din intamplare sau nu, in locuri anonime pentru agentiile de turism sau pentru majoritatea dintre noi. Nu spun ca toata lumea o sa simta la fel, dar merita incercat, pentru ca s-ar putea sa aveti aceeasi surpriza. Placuta.

Aproape de varsarea in Trotus, pe soseaua Comanesti – Targul Ocna, paraul Uzului abia se mai zareste, iar zona, nu foarte prietenoasa in peisaj, nu anunta nimic deosebit. In mod normal, in goana masinii, nimic nu-ti trezeste curiozitatea de a te abate pe un drum lateral, nimic nu te face sa te opresti, nici macar pentru un pranz. Dar daca te incumeti spre apus, catre munti prin mijlocul orasului Darmanesti, asteptarea iti este rasplatita. Dupa cativa kilometri, se deschide o vale spectaculoasa cu inlantuiri de culmi domoale, presarate cu paduri si poieni perfect desenate, ca dintr-un album de vacanta. Si placerea e si mai mare cand te gandesti ca privelistea ti se ofera ca o rasplata pentru ca ai fost curios sa mergi si in alta parte decat acolo unde se aduna de obicei in week-end jumatate din Bucuresti.

Drumul e rau la inceput, dar merita sa suportati hurducaielile. In scurt timp, se iveste in cale un baraj pentru lacul de acumulare Salatruc sau Poiana Uzului, cum apare pe unele harti.

Cu ani in urma, pe paraul Uzului s-a ridicat opreliste si valea s-a impartit in doua zone, diferite ca doua surori gemene care nu seamana deloc, de aproape ca te intrebi daca au aceiasi parinti. Parca s-a ridicat un zid intre cele doua parti, anume sa rupa legatura intre josul si susul vaii. In josul barajului a ramas groapa seaca, gaoacea in care se zaresc izolate mici casute, prietene doar intre ele, desi pe fundal se vede orasul Darmanesti, lung si larg, aglomerand toata valea. In susul barajului insa, lumea se schimba brusc.

Lacul imens, potolit si tacut nu e singurul care-ti tine companie in stanga soselei. Masivul pustiu si salbatic, ce parca s-a nascut direct din apa, e de-a dreptul magnific. Era si timpul sa faceti cunostinta cu muntii Ciucului – putin cunoscuti si aproape deloc strabatuti, sunt traversati de acest drumeag al Uzului, care leaga Moldova de Ardeal.

Drumul urca mai departe, serpuit din cand in cand, apropiindu-se de panorama lacului, spre culmi cu paduri colorate in pastel. Aici sa opriti masina. E vremea sa va trageti sufletul si sa va clatiti ochii. Acesta e cu adevarat vacanta si nu va trebuie concediu pentru asta.

Drumul se ingusteaza apoi, iar la inceputul traseului de creasta gasiti prima urma de civilizatie, o vila cocheta cu doua etaje unde puteti manca si dormi, desi nu e nevoie sa zaboviti mai mult de o zi. Vacanta va fi implinita, intalnirea va va multumi oricum, oricat.

Călătorii