Vacanta la Londra sau la un ceai cu amiralul Nelson

Imaginati-va ca va aflati intr-un oras in care nu ati mai fost niciodata, dar care este locul la care visati din copilarie. Mai mult, orasul are atatea minunatii, incat lista cu locuri obligatoriu de vazut poate fi uneori presanta.

Ora 11:30 si cursa Tarom a aterizat pe unul dintre cele mai aglomerate aeroporturi din lume. Dupa aproximativ trei ore si jumatate de zbor am ajuns la Londra. Linia Picadilly, una dintre cele 12 ale metroului londonez, m-a adus in centrul orasului in doar 45 de minute. Daca aveti de gand sa stati mai mult de o zi la Londra, atunci Oyster este obligatoriu, adica un abonament care va va scuti de 50% din costul transportului si care in plus va acorda reduceri la unele dintre atractiile turistice. Pentru o saptamana costul acestuia ajunge la 24 de lire.

Daca patiti ca mine, adica nu stiti cu ce sa incepeti tinand cont de faptul ca Londra este foarte ofertanta din punctul de vedere al atractiilor turistice, puteti incerca un London Pass, un fel de permis cu care intrati gratuit la multe dintre obiectivele de pe lista de care pomeneam mai sus. Dar totul are un pret, iar acest London Pass costa intre 24 de lire pentru o zi si 100 de lire pentru o saptamana. Chiar daca pare mult, e bine de stiut ca cel mai ieftin muzeu costa 5 lire si veti vizita cel mult o camera (Banqueting House), iar pretul creste chiar si pana la 15-20 de lire. Asa ca Pass-ul este o modalitate de a economisi intr-un oras in care cu greu gasesti ceva sub o lira. Trebuie sa va avertizez ca veti avea ceva de alergat, chiar si daca nu v-ati propus mai mult decat atractiile de pe vederi. Pentru ca Londra, dincolo de centrul financiar al lumii, este un oras prin excelenta turistic.

Englezii sunt foarte mandri de monarhia lor si spun ca fiecare turist care vine la Londra vrea sa vada regina. E bine deci de stiut ca, pe langa palatul Buckhingam, cea mai cunoscuta resedinta oficiala a suveranei, vara regina Elizabeta isi muta cartierul general la Windsor. Asa ca va fi greu sa le vizitati pe ambele in aceeasi calatorie, cel putin nu in interior. Pentru ca era iarna, eu nu m-am bucurat decat de maretia camerelor de la Windsor, care se afla la 45 de minute de mers cu trenul de una dintre garile Londrei, Victoria Station. Ca o paranteza, nu pot sa nu amintesc ca Londra are peste 30 de gari, iar legatura se face prin intermediul metroului. Cat despre Windsor, castelul a fost construit acum 900 de ani de Wilhelm Cuceritorul pentru a supraveghea partea de vest a orasului. Windsor este cel mai mare castel din lume care este locuit. Impresionante sunt apartamentele de stat, care atrag prin lux si grandoare si care amintesc ca englezii sunt totusi un popor de cuceritori. Castelul a fost afectat de un incendiu in noiembrie 1992, iar restaurarea i-a costat pe englezi 37 de milioane de lire si s-a incheiat in 1997. In momentul in care regina se afla la Windsor, schimbarea garzilor ofera un spectacol de neuitat. Trebuie sa va opriti si la St. George Chapel, unde sunt inmormantati 10 dintre monarhii englezi, printre care si Elizabeta I. Si daca tot sunteti la Windsor, puteti da o fuga si la Eton College, doar ca sa vedeti locul in care au fost scoliti multi dintre nobilii englezi si chiar membri ai monarhiei, printre care si printul Charles sau printul William.

Revenind in Londra, pe mine m-a impresionat o alta resedinta regala, palatul Kensington, locul in care s-a nascut regina Victoria. Aflat in Holland Park, palatul are o atmosfera mult mai intima si chiar pare posibil ca aici sa fi locuit cineva, spre deosebire de castelele grandioase in care mi se pare destul de greu de trait. Am vizitat, printre altele, si camera in care s-a trezit tanara Victoria cand a fost anuntata ca va deveni regina. In plus, palatul a fost unul dintre locurile preferate ale printesei Diana. De fapt, tocmai se pregatea o expozitie cu o parte dintre rochiile purtate de printesa, unul dintre putinele lucruri care mi-au adus aminte de Diana la Londra. Asta pentru ca la toate palatele si muzeele pe care le-am vizitat, nu am intalnit decat vederi si poze cu Charles si Camila, noul cuplu princiar.

Interesant de vizitat este si Teatrul Globe, adica teatrul in care Shakespeare isi punea in scena capodoperele. De fapt, actuala constructie nu este decat o reproducere, fidela spun ei, a vechii asezari care a ars si pe locul careia se afla acum case de locuit. In cautarea teatrului, indicatoarele m-au dus initial la acest loc, dar nu mi-a parut rau, pentru ca se afla chiar langa sediul Financial Times.

Cat despre noul Teatru Globe, daca sunteti vara la Londra, nu ratati una dintre piesele care se pun in scena de doua ori pe zi. Daca ajungeti iarna, ca mine, trebuie sa va multumiti cu un tur facut de un ghid foarte iscusit.

Pe partea cealalta a Tamisei, aproape de City, se afla catedrala St. Paul””s, al carei dom domina peisajul londonez. Catedrala se dezvaluie in toata splendoarea ei, dupa ce a fost supusa unui program de renovare de 40 de milioane de lire. Pe langa mormantul amiralului Nelson sau cel al ducelui de Wellington, catedrala ascunde o comoara nepretuita. Dupa ce urci cele 530 de trepte pana la Golden Gallery si dupa ce reusesti sa iti revii, panorama Londrei iti taie din nou respiratia. Imaginati-va un balcon care inconjoara turla si cu o latime de aproximativ un metru la 85 de metri inaltime.

Totusi, englezii au reusit sa profaneze locul prin construirea unui restaurant in cripta, aproape de mormintele celor doua personalitati. Asa ca oamenii obositi si insetati, care eventual mai vor sa fumeze si o tigara, pot sta linistiti alaturi de spiritul amiralului Nelson, care poate le povesteste si cum a fost la Trafalgar.

De altfel, numeroasele obiective turistice din capitala britanica sunt impanzite de magazine de souveniruri si de restaurante. Sunt constienta ca trebuie sa iti pui in valoare avutia, dar parca englezii au exagerat. La orice castel sau muzeu am fost, ieseam dintr-o camera ca sa intru intr-un magazin si ieseam din magazin ca sa intru in restaurant. Ca sa nu mai vorbim ca toate amintirile erau duble ca pret fata de magazinul de soveniruri din fata muzeului sau castelului respectiv. Ca tot vorbim de masini de bani, englezii, constienti ca marketingul este calea catre consumator, au realizat potentialul financiar pe care il au muzeele. Asa ca au fondat muzee particulare. La Londra platesti ca sa te sperii, adica vizitezi London Dungeon. Aici poti trai ultimele momente ale victimelor lui Jack Spintecatorul sau experienta londonezilor din timpul incendiului care aproape ca a distrus orasul in 1666.

Sau platesti ca sa te pozezi cu vedete din ceara mai mult sau mai putin reusite. Adica mergi la Madame Tussaud””s. Acesta a fost singurul muzeu la care am stat la coada si nu orice fel de coada, ci una de o ora si jumatate, care mi-a adus aminte de copilaria prescolara. Atunci am realizat ce inseamna promovarea si ca, fie constient sau nu, oricine ii cade victima. Experienta nu s-a ridicat la nivelul promisiunilor, de fapt a fost unul dintre putinele kitsch-uri pe care le-am vazut la Londra, dar pozele au iesit foarte bine! Si pana la urma, nu imaginile sunt importante?

Daca tot vorbim de imagini, una dintre emblemele moderne ale orasului este un turn de sticla, in forma de racheta, care pana nu demult a fost cea mai inalta cladire din oras. Se vede de oriunde privesti si atrage atentia prin forma. Gerkin, dupa cum o alinta localnicii, este de fapt o cladire de birouri din City, ocupata pe jumatate de Swiss Re. Oriunde am mers, Gerkin domina linia orizontului dar niciodata nu am ajuns aproape de ea. Pana intr-o zi, cand am iesit la Liverpool Street, iar Gerkin a fost mai aproape ca niciodata. Hotarata sa nu ratez momentul, am decis sa ma apropii. Dupa ce am dat turul cladirii, care este mult mai impresionanta de aproape, cu jocul geometric al geamurilor si inaltimea care te copleseste, o alta cladire, care de data aceasta arata ca una dintre constructiile care apar de obicei in filme science fiction, mi-a atras atentia. Este vorba despre sediul Lloyd””s si m-am gandit ca este o constructie destul de riscanta pentru o companie de asigurari. Cladirea are sase turnuri si este o combinatie intre metal si sticla care cu siguranta nu trece neobservata. Pare un fel de intreprindere industriala din viitor. O intreprindere care a costat 163 de milioane de lire…

Canary Wharf este un loc in care este obligatoriu sa va opriti. Se ajunge foarte usor cu metroul si este foarte diferit de imaginea clasica a Londrei. Aduce poate mai degraba cu New-York-ul, dar mai are ceva de construit. Canary Wharf este cel mai nou cartier financiar al Londrei, iar acum lucreaza aproximativ 63.000 de oameni aici. Totul este realizat la scara mare, de la statia de metrou, care are mai multe aparate de taxat decat la orice alta statie pe care am vazut-o si pana la cladiri.

Un prieten spunea ca cel mai bine cunosti un popor atunci cand vezi cum se distreaza. Iar englezii nu duc lipsa de locuri de distractie. Soho este locul ideal pentru o iesire, iar mai nou s-a dezvoltat un cartier, odata rau famat, Brixton, unde sunt unele dintre cele mai bine cotate cluburi. Brixtonul este la miezul noptii la fel de aglomerat ca in toiul zilei, tinerii si nu numai roind in gasirea unui club.

De altfel, unul dintre subiectele fierbinti era consumul mare de bautura in randul femeilor si consecintele pe care le poate avea. Un producator de medicamente a inventat chiar niste pastile pentru mahmureala pe care le-am vazut promovate la metrou. Printul era un desen animat in care o fata isi sprijinea capul pe hartia igienica de langa toaleta, iar producatorii recomandau pastilele pentru refacerea dupa o seara de pomina.

De fapt, eu cred ca au nevoie de bautura ca sa uite de gustul fad al mancarii. Legumele sau fructele au acelasi gust, de castraveti, iar restul mancarii este prea grea. Toata Londra miroase a fish and chips, care poate fi mai mult sau mai putin reusit, in functie de locul in care il mananci. De fapt, am auzit ca s-a facut un sondaj printre copii, care, legati la ochi, au fost pusi sa deosebeasca legumele. Se pare ca o treime dintre ei nu au reusit. Cred ca asta spune tot despre calitatea mancarii, care nu te atrage decat prin imagine, pentru ca arata impecabil. Dar atat. cristina.marina@zf.ro

Gastronomie