Uneori, sa fii un job hopper nu este un lucru tocmai rau

La orice masina termica randamentul e dat de raportul dintre energia produsa si energia consumata. Nu am incurcat publicatiile si nici nu este o greseala de tipar: asa si-a inceput cariera Daniela Necefor, care astazi e directorul general si actionarul majoritar al firmei de recrutare Total Business Solutions (TBS).

Faptul ca inginerii fac orice, mai putin inginerie, nu mai mira pe nimeni. Multi au renuntat la pregatirea lor de baza si in timp s-au orientat catre alte domenii incercand sa se descurce intr-o economie aflata tot timpul in schimbare, asa cum este cea romaneasca.

Absolventa a Facultatii de Masini Termice, din cadrul Politehhnicii, Daniela Necefor face parte din aceasta categorie de ingineri pentru care evolutia profesionala s-a dovedit a fi un drum cu multe opriri si multe rasturnari de situatie.

“Din punctul de vedere al resurselor umane as putea fi usor considerata a fi un ‘job hopper’, adica o persoana care isi schimba foarte des locul de munca si de care angajatorii se cam feresc. Dar fiecare plecare a fost determinata de motive obiective. Din acest motiv, atunci cand primesc CV-ul unei persoane care si-a schimbat des locul de munca, spre deosebire de celelalte companii de recrutare, eu o chem la interviu. Si asta pentru ca, la fel ca si mine, si plecarile persoanei respective ar fi putut fi determinate de lucruri obiective si cred ca merita o a doua sansa”, spune Daniela Necefor.

De altfel, multe dintre obiceiurile pe care le are acum ca manager sunt rezultatul experientelor pe care le-a avut de-a lungul vietii profesionale, iar de la fiecare persoana deosebita cu care a venit in contact a incercat sa ia ce este mai bun.

Vazand-o in biroul sau, ai zice ca in sfarsit si-a gasit vocatia si ca de data aceasta nu mai este loc de schimbare. Nimic mai gresit!

“Am in cap un nou business, dar inca nu stiu daca e momentul sa-i dau drumul. Ma mai gandesc”, spune ea.

Atractia initiala: motoarele

In liceu a inceput sa se pregateasca pentru Medicina. Sistemul de repartitii, care ar fi dus-o departe de casa, o determina sa renunte la aceasta varianta. “ASE-ul nu ma atragea. Trebuia sa dau exemen la filosofie sau economie politica, discipline care nu mi-au placut niciodata”. Alternativa: sa se inscrie la Universitatea Politehnica. “Imi plac motoarele si masinile si de aceea, in anul doi am trecut de la motoare hidraulice, la cele termice. Din cei 100 de studenti, doar doua erau fete”, povesteste ea. Cinci ani viata a fost frumoasa: profesori extraordinari, specializati in strainatate, metode de predare moderne, primul contact cu calculatoarele.

Apoi visul frumos s-a terminat: a urmat intalnirea cu productia. Se angajeaza inginer la Energoreparatii Bucuresti, iar lucrul intr-un mediu dominat de barbati nu e tocmai usor. “Le-am spus de la inceput: eu stiu teorie si nu stiu practica. Ma astept sa ma invatati. S-au simtit flatati, iar lucrurile au mers foarte bine”, isi aminteste Necefor.

Dupa patru ani de lucru in fabrica, cot la cot cu muncitorii, se iveste prima oportunitate de avansare, o data cu realizarea unui joint-venture cu compania germana ABB.

“Am fost chemata la un interviu, primul din viata mea. Pe atunci, nici nu stiam ce este un interviu. Am intrat intr-o sala in care se aflau 6-7 persoane din conducere – directorii romani si cei germani – si am fost luata la intrebari imediat. Dupa doua zile, mi s-a spus ca sunt acceptata pe pozitia de Financial Reporting”, spune Necefor. A avut un week-end sa se decida. “Dilema mea era: ‘Bine, dar de ce eu, pentru ca n-am pregatire financiara?’. Am aflat ca le trebuia o persoana tanara, care sa nu fie contabil, care sa aiba simtul cifrelor si sa fie dispusa sa invete sistemul financiar – contabil vestic. Apoi m-am gandit ca pentru o femeie, inginer in sectie, sansele de cariera erau foarte mici si astfel am decis sa risc si sa accept propunerea”..

Urmatoarele opriri, scurte si dese

De atunci, lucrurile au inceput sa se schimbe, fiecare lucru nou invatat determinand schimbari ulterioare in cariera. Numirea in noua functie a adus dupa ea o perioada intensa de pregatire si prima intalnire cu resursele umane. “A trebuit sa-mi organizez departamentul, sa fac angajari. A fost prima oara cand am tinut un training”, spune Necefor.

Ramane in cadrul companiei pana in 1996, cand e contactata de compania de head-hunting KornFerry care ii ofera un job in cadrul CPC Foods Romania. Accepta oferta si timp de sase luni ocupa pozitia de management accountant. Dar, nu-si gaseste locul si incepe sa trimita CV-uri la diverse companii.

“Am trimis unul si la Coca-Cola, dar am primit un telefon ca nu ma potrivesc postului. Ironia este ca pana la urma am ajuns la lucrez la ei pentru ca, intre timp, procesul de selectie a fost preluat de compania engleza de recrutare Antal International Consulting Grup”.

Ocupa pozitia de financial reporting anf planning analyst in cadrul Coca-Cola Services Romania doar pentru trei luni.

“Am decis sa plec din nou, iar cei de la Antal m-au intrebat ce vreau sa fac in continuare. ‘Ce faceti voi!’, le-am raspuns. Asa am intrat in echipa lor, ca researcher and finance manager”.

Aici realizeaza ca a lucra cu oamenii este mult mai interesant decat cu cifrele si incepe sa se pregateasca in domeniul resurselor umane. Dupa sase luni de munca avanseaza pe pozitia de head of research, pentru ca mai apoi sa preia conducerea firmei. Din pacate, dupa doi ani firma decide sa se retraga de pe piata romaneasca, iar Daniela Necefor o ia de la capat.

“Atunci am luat hotararea de a-mi face propria firma, decizie care a fost determinata si de recomandarile firmelor client cu care lucrasem. Mi-am stabilit termene clare, iar, daca lucrurile nu ieseau asa cum gandisem, eram hotarata sa inchid. Dar, nu a fost cazul”, spune managerul TBS. A inceput cu recrutare pentru pozitii de top si middle, pentru ca apoi sa extinda aria activitatilor la consultanta, training si orientare profesionala.

Ce bine e pe cont propriu…

“Atunci cand esti pe cont propriu poti sa construiesti mai mult si poti sa-ti alegi oamenii cu care sa lucrezi. In acest business cel mai important este sa fii obiectiv. Chiar daca ti-ai format o anumita parere despre un client, atunci cand lucrezi pentru el trebuie sa uiti de ea”, este de parere managerul TBS.

In relatia cu subalternii incearca sa fie cat mai deschisa si spune ca cei mai apreciati manageri sunt cei care stiu sa spuna “Multumesc!” si care sunt capabili sa recunoasca atunci cand gresesc. “Toata lumea greseste, important este sa nu se intample foarte des!”.

Lucrul cu oamenii este intens, stresant, dar satisfactiile sunt pe masura. Cel putin cele morale. “Cine isi face impresia ca acest business aduce imediat multi bani, se inseala. Daca vrei sa ramai pe piata, trebuie sa investesti continuu”.

Nu se considera o femeie bogata si spune ca este multumita cu ce are: un apartament in Bucuresti si un autoturism Ford.

“Banii sunt un rau necesar, dar viata nu trebuie sa se invarta in jurul lor. Banii nu trebuie sa devina un motiv al vietii. Nu concep sa-ti faci viata alergand dupa bani. Important este sa ai si alte scopuri”, considera ea.

Atunci cand simte ca incep sa i se goleasca bateriile, isi ia cateva zile libere. “Imi place sa calatoresc foarte mult si incerc sa merg sa vad locuri pe unde nu am mai fost. Calatoriile sunt foarte importante pentru ca eu cred ca lucrurile noi pe care le vezi sunt tot cu ce te alegi in viata”.

Destinatia si-o stabileste in functie de scopul pe care si l-a propus. “Daca vreau sa ma odihnesc, merg la mare. Ma relaxeaza! Daca vreau insa sa am o vacanta mai activa prefer sa merg in orase istorice si sa le vad la pas, nu din taxi”, spune managerul TBS. Dintre toate tarile pe care le-a vazut pana acum, Grecia ii este cel mai aproape de inima. Pe litoralul romanesc nu a mai mers de ani buni, din cauza serviciilor. “Mi se pare absurd sa dau 800 de euro pe un Revelion in Romania, cand cu aceiasi bani poti pleca in strainatate”. Avand in vede ca este o iubitoare de mare, nu este surpinzator faptul ca mancarea preferata o reprezinta fructele de mare – preparate oricum.

In acest moment, Romania sta foarte bine la capitolul manageri de top, sustine Daniela Necefor. “Avem oameni foarte bine pregatiti si de aceea multi dintre managerii romani au inceput sa fie expatriati in Europa de Sud-Est”, a adaugat ea. Mare parte din acestia au avut un traseu destul de greu in cariera, deoarece au inceput de jos si au urcat pas cu pas pe scara ierarhica. “Managerii de top cei mai bine pregatiti sunt cei care nu au vrut cu tot dinadinsul sa faca un salt in cariera si au luat-o pas cu pas. Cei care incearca sa treaca peste anumiti pasi, o pot face, dar pentru o perioada scurta de timp”, spune Necefor. Managerul TBS sustine ca problemele la nivel de conducere apar cand vine vorba de nivelul de middle management. “Mai trebuie lucrat in domeniul marketingului industrial, al vanzarilor si in contabilitate. Stiu ca poate parea absurd ca, in conditiile in care exista foarte multi economisti, sa existe deficit de personal pe aceasta zona. De exemplu, am avut greutati in gasirea unui contabil-sef (senior accounting) si asta pentru ca cele mai multe companii au achizitionat softuri speciale de contabilitate, iar persoana care se ocupa de aceasta operatiune nu face decat sa introduca niste date in calculator. Atunci cand ai luat omul respectiv din fata calculatorului si a programului cu care este obisnuit, lucrurile se complica. Sunt foarte putini cei care stiu ce au de facut”, explica managerul TBS.
miruna.lebedencu@zf.ro

Stil de viață