Unde sunt investitiile de altadata?

Cand privesti in trecut, totul pare mai frumos, indiferent de ce parte a investitiei te situezi, administrator sau client al unui fond mutual. Randamentele fondurilor de investitii nu fac exceptie de la regula.
In urma cu trei-patru ani, cand cerneala articolelor despre colapsul FNI abia se uscase, fondurile deschise de actiuni aduceau investitorilor profituri anuale de peste 62%.
Fondul de actiuni Napoca a fost in 2004 cel mai profitabil fond deschis de investitii, cu un plus anual al unitatii de fond de 62,9%. In prezent, mai exact la 30 noiembrie 2007, acelasi fond Napoca a adus investitorilor un randament anual de 15,1%. Nici fondul de actiuni Active Dinamic, cel mai profitabil fond deschis de investitii in 2006, nu a reusit sa treaca de pragul de 30%, obtinand un randament anual de 29,4%.
Privind retrospectiv, randamentele anuale de peste 60% au inceput sa devina istorie. Daca in 2004, fondul de actiuni Napoca conducea industria cu un randament anual de 62,9%, in 2005, fondul de actiuni Omninvest preia stafeta, cu un randament anual mai “mic” insa, de 54,2%.
In 2006, randamentele fondurilor de actiuni, considerate cele mai profitabile si cele mai riscante din randul fondurilor mutuale, continua sa scada. 29,4% este randamentul cel mai mare adus de un fond de actiuni in 2006. In 2007, se coboara si mai jos, pana la 24,4% – cel mai ridicat randament anual, adus de fondul de actiuni KD Maximus.
Asistam la o maturizare a pietei fondurilor deschise de investitii ar spune unii administratori. O maturizare prematura, pentru ca fondurile mutuale romanesti sunt departe de rudele bogate din Vest.
In ultimii trei ani, activele fondurilor mutuale au crescut intr-un ritm anual de peste 70%, numarul de investitori a crescut de asemenea, randamentele sunt insa exceptia de la regula. Eticheta de piata emergenta, adesea lipita peste ambalajul cu potential ridicat de crestere, incepe sa se dezlipeasca.
Pe pietele mature din Vest, randamentele anuale ale fondurilor mutuale se ridica cu greu peste pragul de 10-15%, astfel de plasamente sunt insa mai putin riscante pentru ca se bazeaza pe un grad ridicat de diversificare. Daca fondurile mutuale romanesti investesc cea mai mare parte a activelor pe piata locala de capital, aceasta situatie nu se verifica in cazul fondurilor mutuale din Austria, Franta sau Germania.
Fondurile mutuale austriece sau franceze nu fac doar plasamente domestice, acestea ies pe pietele emergente din China, India, dar si pe pietele mature din SUA, Japonia.
Putine sunt fondurile mutuale romanesti care au facut un pas in afara granitelor anul acesta.
Costurile ridicate si riscul valutar sunt principalele motive invocate de administratorii de investitii pentru a justifica “ramanerea acasa”.
Societatea Vanguard a anuntat la inceputul anului ca vrea sa iasa cu fondul de actiuni FON pe pietele din Austria si Bulgaria si pana la sfarsitul anului va face cateva plasamente de “proba”. Certinvest, societatea de administrare a fondului de actiuni Intercapital, a cumparat actiuni la First Investment Bank din Bulgaria, insa a iesit dupa cateva luni invocand volatilitatea ridicata de pe piata.
Tarile baltice, supranumite si tigrii, au atras de asemenea atentia administratorilor locali, insa niciunul dintre fondurile locale nu a facut plasamente in Estonia sau Letonia.
Mai putin timide, fondurile de investitii internationale au intrat pe piata romaneasca, acestea fiind distribuite de bancile locale care fac parte din grupul international. Societe Generale si Raiffeisen au fost primele grupuri internationale care au distribuit pe piata locala fonduri de investitii franceze si austriece.
Lista insa ramane deschisa, Alpha si Eurobank anuntandu-si intentia de a distribui fonduri grecesti incepand de anul viitor.

Stil de viață