Supliment editat de Ziarul Financiar

Gastronomie /TURISM

Unde absolut tot este inclus

Prima data l-am vazut de la aproape un kilometru departare. Parea un hotel ca oricare altul, poate chiar un pic prea neinteresant, asa, verde si mare, fara terase sau palmieri, un cub cu ferestre colorate. Ma "obisnuisem" deja cu resorturile intinse pe multe hectare, cu zeci de piscine, sute de sezlonguri, sute de camere, de vile, de restaurante si asa mai departe

Unde absolut tot este inclus
Unde absolut tot este inclus · Foto: După Afaceri

Prima data l-am vazut de la aproape un kilometru departare. Parea un hotel ca oricare altul, poate chiar un pic prea neinteresant, asa, verde si mare, fara terase sau palmieri, un cub cu ferestre colorate. Ma “obisnuisem” deja cu resorturile intinse pe multe hectare, cu zeci de piscine, sute de sezlonguri, sute de camere, de vile, de restaurante si asa mai departe.
Acele resorturi de cinci stele din Antalya, unde totul e ultra-all-inclusive. Priveam la Adam & Eva de pe malul Marii Mediterane si singurul lucru care ma intriga erau ferestrele. Se vedea cum se schimba lumina in camere, cumva haotic, dar si foarte captivant. Iar la parter, culorile parca fugeau dintr-o parte in alta a salii. Am intrebat ghidul, dar raspunsul a fost nesatisfacator – “Vei vedea. E o surpriza”. Imi plac misterele, iar Adam & Eva devenise o obsesie in cele cateva zile in care am stat chiar la resortul de langa, Club Voyage Belek. Luminile erau hipnotice.
Abia in a treia zi de vacanta l-am vazut. De aproape nu mai era doar verde. Puteam sa vad acum ca tot hotelul este imbracat in frunzulite artificiale. Inca de la intrare, niste pomi stilizati (care se voiau meri) incadrau peretii, atat in exterior, cat si in interior.
“Ai grija sa nu dai cu capul de pereti”, mi s-a spus. Ciudata observatie, m-am gandit. Aveam sa inteleg insa, abia la receptie si apoi, in restul cladirii. Si, apropo, de multe ori am fost extrem de aproape de a intra prin perete. Fara voia mea.
Un labirint din oglinzi cu meri de sticla presarati pe holuri, meri cu frunze si fructe patrate, rosii. In afara de holurile care duc spre camere, totul este alb. Mesele si scaunele sunt din sticla, podeaua si tavanul sunt acoperite cu vopsea alba, iar canapelele, care pot fi foarte usor confundate cu niste paturi, sunt din piele alba. Te duce cu gandul la filmul Gattaca si la coloana sonora a serialului Twin Peaks. Si totusi, te fascineaza.
In camera ma asteptau o sticla de sampanie, capsune si ciocolata, un jacuzzi, un pat mare si alte doua canapele, un dus imens si un balcon cu vedere la plaja si piscina. O jaluzea exterioara metalica ma izola de restul lumii doar prin apasarea unui buton de telecomanda. Daca era coborata, cu greu iti dadeai seama ca este dimineata, seara sau miezul noptii. Nici pe culoarul care ducea la camera nu era mai simplu, pentru ca, fie ca era 9 a.m. sau 2 a.m., era la fel de intunecat. Vopsit in negru, era luminat doar de cateva panouri de sticla in spatele carora se vedeau lumini difuze.
Drumul pana la camera a fost pe cat de interesant, pe atat de lung si de misterios, poate chiar straniu. In plus, trebuia sa fiu foarte atenta cu care dintre lifturi urc sau cobor, pentru ca partea din fata a hotelului nu comunica cu zona dinspre piscina la acelasi etaj.
De fapt, a fost greu de ajuns la piscina. Daca gaseam liftul potrivit, nu ma opream la etajul bun si tot asa. Renuntasem la un moment dat. Si, in ciuda sutelor de oglinzi si holuri, m-am aventurat in “oare spre ce duce usa aia”. Dupa o astfel de usa am gasit si piscina – turcoaz, cu sezlonguri din piele alba care pluteau in apa, umbrele albe si un lounge care seara era rosu, la fel ca si fotoliile in forma de lacrima de pe peluza hotelului. Nici aici spatiul nu era luminat noaptea decat de neoanele din piscina care isi schimbau periodic nuanta. Dincolo de piscina – Marea Mediterana, lina, limpede si fara sfarsit. Aceeasi atmosfera calma si linistita, cu muzica electronic-chill putea fi auzita in surdina de peste tot. De fapt, senzatia generala era de alb inocent si rosu tentant.

Schi sau baie in Marea Mediterana
Regiunea turistica Antalya este una dintre cele mai frumoase ale Turciei. Muntii Taurului coboara aici direct spre apele Mediteranei formand o neregulata linie de coasta. Zona, scaldata de soare 300 de zile pe an (iarna, temperatura minima este de 7 grade Celsius), ofera in martie si aprilie chiar si sesiuni de schi in munti la orele diminetii, pentru ca, dupa-amiaza, in aceeasi regiune sa faceti baie in apele calde ale Mediteranei. Campurile de pe coaste sunt acoperite cu plantatii de bananieri, livezi de citrice, paduri de pini si palmieri.
Situata foarte aproape de aeroport, Belek, (localizata intre Side si orasul Antalya) face parte dintr-o noua regiune turistica. Cu toate ca a fost din plin modernizata in ultimii ani, padurile de pini si eucalipti din Belek au ramas intacte si se intind chiar pana pe plajele aurii ale statiunii.
Zona abunda in hoteluri, cluburi si sate de vacanta. Pentru turistii amatori de sport – sporturi acvatice, golf si tenis.
Belek este una dintre cele mai proeminente zone turistice ale Turciei, caminul a peste 30 de resorturi de cinci si patru stele. Printre obiectivele turistice se numara Cascada Kursunlu, orasul preistoric elen Perge, marele amfiteatru Aspendos (care poate gazdui chiar si astazi peste 15.000 de spectatori), dar si padurile de pini in care traiesc in jur de 100 de specii de pasari.

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția