Un targ cam tomnatic si o piata de artizanat

Targul “Mosii de toamna” desfasurat la Muzeul Taranului Roman intre 20 si 21 octobrie a avut ca punct de plecare traditia focului lui Samedru. Acesta este patronul pastorilor, iar sarbatorirea sa in luna octombrie marcheaza un nou an pastoral care incepe cu iernatul si imperecheatul oilor. Odata cu coborarea turmelor la sat se face focul lui Samedru (in noaptea de 25 spre 26 octombrie) care simbolizeaza ofranda adusa de catre ciobani acestuia pentru “intelegerile” de bunastare pe care le-au facut.
Targul de la MTR propunea diversitate culturala si gastronomica cu degustare de produse traditionale din toate regiunile tarii: colaci, covrigi, branza, nuci, mere sau must si pastrama.
Am ajuns la eveniment putin dupa ora 15. Ma asteptam sa gasesc (ca in comunicatul de presa) “vanzoleala mare”, ulcele colorate, muzica si pastrama de la Plescoi la gratar.
E drept, se poate ca toate cele pe care le-am numit mai sus sa se fi intamplat inainte de sosirea mea, caci targul se deschisese sambata de la 10 dimineata. Insa era prea putina lume prin curte ramasa sa petreaca “mosii”. Si mai putine erau mesele mesterilor veniti sa isi vanda marfa.
In curtea muzeului sa fi fost vreo suta de oameni. Multi dintre ei se inghesuiau langa cuptorul cu bulz si mere coapte. Sau la gratarul cu frigarui si carnati. Fumul parea sa nu fie o problema, desi mosii de toamna isi scuturau cojoacele cu ploaie si frig.
Rasfirate prin curtea interioara a muzeului se aflau cateva “spatii comerciale” taranesti. Cum de standul cu branza de burduf nu prea puteam sa ma apropii din cauza imbulzelii (am auzit doar ca se vindea cu 20 de lei kilogramul), am pornit catre zona artizanilor din targ.
Predominau obictele din lemn sau ceramica. Adica tot felul de linguri (mai mari sau mai mici – de la 40 la 2 lei), mese si scaune joase din lemn, cufere si alte ladite sculptate. Atarnate pe un cadru din lemn erau scoase la vanzare tot soiul de tesaturi la razboi, covoare colorate din lana (intre 75 si 230 lei) sau masti din bumbac.
Ceramica provenea in special din Corund (judetul Harghita) si chiar daca mesterii erau putini, marfa lor era pentru toate gusturile. Tot felul de strachini si farfurii de lut pictate (intre 20 si 40 de lei) sau chiar platouri cu motive florale de dimensiuni mari care costau 100 de lei. Ulcioarele cu toarta s-au vandut cu 80 de lei bucata, pe cand vazele cu modele sculpate ajungeau la 30 de lei.
Unele dintre obiectele de ceramica pastrau motivele traditionale (cocosii specifici zonei Horezului sau tot felul de alte inflorituri), altele atinsesera zona marketingului de artizanat, caci mesterii adaptasera tehnica olaritului la cerintele pietei – adica mai colorat, mai sclipicios, mai inflorat.
Antiteza evidenta de la o masa la alta a targului parea sa fie un preview pentru expozitia “Piata de Artizanat” deschisa in sala Foaier a muzeului. Si fiindca pe durata targului intrarea era gratuita si in aceasta sala, am ales sa ma incalzesc printre exponatele aduse de cercetatori din Horezu (Valcea), Oboga (Olt) si Pietrosita (Dambovita).
De la intrarea in expozitie am fost avertizata de scopul acesteia. Pe un panou scris de mana se explica ignorarea aspectului “estetic”, expozita propunandu-si sa urmareasca parcursul artizanatului traditional in lumea moderna. Mai precis marketizarea traditiilor de la sat.
Asa ca am intalnit in cadrul expozitiei ceramica de Horezu in stil traditional alaturi de pitici de gradina sau de vaze de forma corpului uman. Asa l-am gasit pe Einstein pe post de bibelou – o figurina cu cartea in mana pe care era scris E-mc?. Practic, expozitia demitizeaza unele aspecte din viata artizanilor de astazi.
“Am descoperit ca obiectele de artizanat se adapteaza permanent la cererea pietei. Ca nu se lucreaza de dragul artei si in cunostinta simbolisticii folosite, ci din ratiuni economice”, a explicat Catalina Tesar, coordonatoarea proiectului “Piata de Artizanat”.
Cand am ajuns in curtea interioara a muzeului m-a intampinat din nou mirosul de mere coapte si cel de frigarui. Dar n-am avut ragazul sa astept la coada din fata cuptorului. Am zarit un cos cu mere care “se plimba” prin multime. Organizatorii ii “pomeneau” pe cei care mai ramasesera la targul de mosi.

Gastronomie /Tendinte