Un spectacol moralizator

Cand un teatru din provincie sau din Bucuresti include in repertoriu un clasic al dramaturgiei universale, publicul nu e castigat numai prin simpla prezenta a autorului pe afis. De asemenea, indiferent ca autorul este Shakespeare, Cehov sau, in cazul nostru, Gogol, nu inseamna automat ca spectacolul merita toti banii.

Acestui tip de gandire i-au cazut insa prada multi dintre managerii de teatru de la noi si publicul i-a taxat ca atare. Cu aceste ganduri am ajuns la spectacolul Teatrului Al.Davila din Pitesti, prezent in Capitala la Teatrul Mic cu “Jucatorii” (“Jucatorii de carti”) de N.V. Gogol, in regia lui Mihai Lungeanu. Reprezentant de seama al literaturii ruse alaturi de Tolstoi, Turgheniev, Dostoievski si Puskin, Gogol e cunoscut publicului spectator prin montari cu piesele “Revizorul” sau “Casatoria”, dar si scrieri celebre precum “Suflete moarte”, “Mantaua” si “Taras Bulba”. In istoria teatrului romanesc, spectacolul lui Lucian Pintilie cu “Revizorul” la Teatrul Bulandra la inceputul anilor ”70 a devenit emblematic pentru disidenta artistilor si cenzura communista.

“Jucatorii de carti” este o piesa la fel de cunoscuta. Tema pacalitorului-pacalit sau a escrocului-escrocat e utilizata in dramaturgie si in drama si in comedie.Un jucator de carti versat – Ihraev, interpretat cu inteligenta de Petrisor Stan, isi propune sa lase fara bani un grup de jucatori cazati la acelasi han. Utesitelnii (Vasile Pieca), Svohnev (Emilian Cortea) si Krughel intra in complotul lui Ihraev urmarind sa beneficieze de naivitatea tanarului Glov (Adrian Duta), ce avea de incasat o mare suma de bani in locul lui Glov-tatal (Ion Roxin). Dupa un joc de carti in care tanarul Glov pierde tot, in final aflam ca Ihraev a fost de fapt tinta unui complot in care, alaturi de cei amintiti, a jucat un rol important un functionar bancar interpretat de Dumitru Dragan. Glov-tatal nu era Glov-tatal, fiul de asemenea. Miza era de a-l insela pe Ihraev, iar pentru aceasta s-a construit un intreg scenariu al inducerii in eroare, de la captarea bunavointei la complicitatea in escrocherie. Ramas fara bani, Ihraev innebuneste, iar monologul final e o demonstratie de virtuozitate a actorului Petrisor Stan.

Regia lui Mihai Lungeanu e descriptiva. Regizorul a fost interesat sa ne comunice povestea, sa ne moralizeze. Sunt de remarcat insa costumele si scenografia spectacolului ce imagineaza un han, cu sugestii de labirint. Ineficienta in sens artistic mi s-a parut fantoma feminina ce coboara in final plina de beculete aprinse, al caror rol nu poate fi decriptat.

Piesa lui Gogol nu are nici un personaj feminin, semn ca o apropiere de tema romantica a Damei de pica ar putea fi cu greu acceptata. Plecand de la acest spectacol, ramai cu morala fabulei. Si cam atat.

Stil de viață