Un sfat bun primit la școală a ajutat-o să devină antreprenoare: Care este povestea atelierului Decartis și a unora dintre cele mai frumoase obiecte de ceramică făcute în România

Pentru Irina Silivestru, mintea și mâinile din spatele atelierului Decartis, lucrul cu ceramica, un material cu o existență proprie ascunsă în textura de aluat, a venit natural. Nu au fost schimbări abrupte de carieră, ci un drum construit cu răbdare, iar totul a pornit de la un sfat bun.

„Atelierul în care lucrez este spațiul meu personal, pe care îl am în folosință de mult timp, de când eram studentă. Locuind într-o zonă rurală lângă București, am beneficiat de un spațiu generos – de o grădină mare și frumoasă unde a fost loc și pentru construirea atelierului meu de creație, visul oricărui artist la început de drum“, spune zâmbind Irina Silivestru.

Atelierul este spațiul care o găzduiește doar pe ea și obiectele de ceramică pe care le imaginează și le creează singură, fără ajutoare, toate inspirate din frumusețea naturii. Pentru că, pentru Irina Silivestru, frumusețea e legată invariabil de natură.

„Mereu am avut o atracție către zona asta de Arte Decorative/Arts & Crafts și am lucrat în atelier de-a lungul anilor, atât ceramică, cât și mobiler pictat, desen, am ținut cursuri pentru copii și adulți, deci lucrurile s-au întrepătruns o perioadă lungă.“

Proiectul Decartis, sub această denumire, a început să se contureze prin 2016 – 2017, când Irina s-a axat mai mult pe ceramică, ținând în paralel și cursuri de profil.

„Ulterior am investit mai mult în atelier, am simțit că lucrurile evoluează în fiecare an și așa am început să dezvolt gama de produse.“ De doi ani nu mai ține cursuri și se axează doar pe producerea vaselor. „Decartis (acronim care vine de la DEcorative ARTs Irina Silivestru) este un brand, dar în spate sunt eu și pasiunea mea (dintotdeauna) pentru obiecte frumoase, și pot să spun că este un proiect în continuă dezvoltare.“

Afirmă că mereu i-a plăcut să modeleze forme din pământ, dar ideea de a transforma această pasiune în meserie i-a fost insuflată în școala gimnazială de către profesorul și artistul Dorel Zaica.

„I-am ascultat sfatul și am urmat secția de Ceramică atât la Liceul de Arte plastice Nicolae Tonitza din București, cât și mai departe, la Universitatea Națională de Arte din București – Facultatea de Arte Decorative și Design, Licență și Masterat.“ A avut atunci acea inspirație sau să-i spunem noroc de a urma un sfat bun și pasiunea a venit în timp. Când a intrat la liceu nu știa mai nimic despre frumusețea ceramicii și nici nu avea tot suportul media pe care îl au artiștii la început de drum azi.

„Am descoperit frumusețea ceramicii de la profesori, din albumele de artă și lucrând în atelier cu diferite materiale și în diferite tehnici. Nu vin dintr-un alt domeniu, studiile și activitatea mea au fost doar în domeniul artistic – Arte Decorative – Ceramică.“

Faptul că a studiat ceramica atâția ani i-a conferit un avantaj în ceea ce privește realizarea tehnică și plastică a lucrărilor.

Ca design, piesele Decartis urmăresc o anumită simplitate, atât a decorului, cât și a formelor. Irina Silivestru chiar spune că are o pasiune pentru vasele generoase, de dimensiuni mari, cu forme bine definite, în care liniile decorului curg natural și fluid.

„Mă inspir din natură – plantele și animalele sunt subiectele principale reprezentate pe vasele mele. Am o slăbiciune pentru păsări!“

Sunt multe specii din natură care o inspiră – plantele de grădină, medicinale, plantele mediteraneene (portocale, lămâi, mandarine, rodii). În 2016, când a fost în Portugalia, a ajuns într-o livadă de portocali și sentimentul pe care l-a trăit acolo a fost unul de frumusețe copleșitoare. „Mă simțeam în Paradis – mirosul florilor, forma și culoarea portocalelor m-au fascinat!“

De altfel, propria ei grădină este o continuă sursă de inspirație, fiecare anotimp venind cu frumusețea lui.

„Am avut un an în care a fost «invazie» de coțofene și cred că am făcut vreo 10 vase decorate doar cu coțofene. Veneau mereu pe la ușa atelierului, se uitau la mine pe geam și aveau un țopăit specific care mă amuza teribil.“ Apoi au venit mulți grauri și i-a introdus și pe ei în multe compoziții, ținând în cioc căpșune sau alte plante.

Transpunerea naturii în piesele sale realizate dintr-un material la fel de natural, prin procedee naturale este un lucru… natural, da, pentru Irina Silivestru și viziunea ei artistică. La final, rezultă veselă unicat, care acoperă cam toată gama de produse: farfurii întinse și adânci, boluri, platouri, fructiere, tăvi, carafe etc. Fiecare obiect este realizat și pictat manual, ceea ce se traduce într-o producție lunară limitată.

„În viziunea mea, frumusețea și perfecțiunea se leagă de natură. Atât cât putem, să încercăm să ne înconjurăm de obiecte din materiale cât mai naturale – mobilier din lemn masiv, vase din ceramică, textile din fibre naturale.“ Spațiul nostru intim – locuința – reflectă o părticică din noi și din viziunea noastră despre frumos și legătura pe care o avem cu obiectele și cu natura, adaugă ea.

Lucrul în sine cu ceramica este o experiență aparte datorită personalității materialului. Ceramica nu poate fi grăbită, ea are ritmul ei natural, rezultatele remarcabile ieșind doar dintr-o înțelegere a personalității sale.

„De la început până la sfârșit, un obiect ceramic trece prin foarte multe etape de lucru. Toate se fac într-o ordine, există niște timpi de așteptare și nimic nu poate fi grăbit, altfel obiectul este compromis.“

Experiența te învață să „simți“ materialul și să știi când și cât să lucrezi cu el pentru a obține rezultate cât mai bune.

Irina Silivestru spune că sunt mai multe tehnici de lucru.

„Eu fac vasele prin tehnica ridicării la mână și/ sau prin presare pe forme de ipsos.“ Pentru a realiza un vas se ia o bucată de material, se frământă bine (cum se frământă coca), apoi se întinde uniform pe o planșetă rigidă cu ajutorul unui cilindru/ făcăleț, se taie într-o formă dorită (cerc, oval, dreptunghi etc.), apoi se ridică marginile cu mâna sau se presează pe o formă de ipsos (dacă forma obiectului este mai adâncă).

Când se presează pe forma de ipsos, se lasă o perioadă așa, să se „zvânte“, se scoate de pe formă și se finisează pe margini cu un burete umed. Obiectul rămâne pe planșetă și se acoperă pentru câteva zile cu un material textil ca să nu se usuce prea repede și astfel să se deformeze. Apoi se lasă descoperit, să se usuce în contact cu aerul. Asta poate dura de la câteva zile până la cel mult două săptămâni, în funcție de grosimea și mărimea obiectului.

„Odată încheiat procesul de uscare, obiectul se introduce în cuptorul ceramic pentru o primă ardere (este o ardere inferioară, la o temperatură mai joasă numită ardere de «biscuitare») în care obiectul devine suficient de rigid ca să fie apoi finisat și pictat (cu culori specifice ceramicii, ce rezistă la temperaturi înalte – oxizi/glazuri/ pigmenți).“

La final se aplică o glazură transparentă (un praf alb amestecat cu apă care după ardere dă acel luciu specific farfuriilor) și intră din nou la cuptor pentru arderea finală, de temperatură înaltă (în care totul se transformă).

Irina Silivestru spune că lucrează cu gresia pentru că se potrivește cel mai bine stilului ei de lucru.

„De multe ori spun că nu este atât de «primitivă» precum lutul, dar nici «rafinată» precum porțelanul, e undeva pe la mijloc. Are o culoare frumoasă, deschisă, este un material dens, rezistent atât în timpul lucrului, cât și la final după ardere (conferă vaselor o duritate specifică). Ceramica este bazată pe simțul tactil – totul se simte și se clădește cu mâinile – și asta îmi place mult!“

Deși munca făcută în ritmul ceramicii se traduce într-un număr relativ redus de obiecte, vasele Decartis au ajuns totuși dincolo de piața locală, în Franța, Germania, Belgia, Italia, Bulgaria, Anglia sau Olanda. Uneori au trecut Oceanul, până în America, dar până la identificarea unor soluții de transport mai bune, artista preferă să nu complice lucrurile. Planurile pe mai departe?

„Se spune că nu este bine să vorbești despre planuri până nu se întâmplă :)… În ceea ce privește produsele, pot să spun că vreau să fac obiecte mai elaborate, să dezvolt și mai mult forma și decorul, să încerc tehnici noi de decor, să folosesc ilustrațiile de pe vasele mele și pe alte suporturi și să lucrez la fel de susținut ca și până acum, căci apoi dezvoltarea vine de la sine.“

Totul în ritm lent, ca al ceramicii.

Irina Silivestru, atelierul Decartis: „În viziunea mea, frumusețea și perfecțiunea se leagă de natură. Atât cât putem, să încercăm să ne înconjurăm de obiecte din materiale cât mai naturale – mobilier din lemn masiv, vase din ceramică, textile din fibre naturale.“

Cultură