Un sef de cazinou cu mustrari de constiinta

“Un business-plan pentru un cazino? Aproape ca nu se poate face in Romania. Pot sa prind un jucator care sa piarda intr-o noapte un milion de dolari si sa recuperez o mare parte din banii investiti”. Cat de mult difera administrarea unui cazino de cea a unei afaceri oarecare? Sorin Constantinescu, directorul general al Grand Casino de la Athenee Palace Hilton Hotel si presedinte al Asociatiei Organizatorilor de Cazinouri din Romania, care este implicat de 13 ani in jocuri de noroc si de cinci ani conduce cazinouri, spune ca destul de mult.
“Noi vindem iluzia de imbogatire. Daca-mi iau un telefon, spre exemplu, pot sa ating produsul, il ating, il programez… dar in cazino? Oamenii vin aici cu bani in buzunar si trebuie sa plece multumiti ca s-au distrat. E cel mai greu sa convingi omul sa dea banii pe ceva care pe care nu poate atinge. De asta e foarte importanta atmosfera, serviciile oferite. Problema este ca in Romania nu putem sa dam cadouri clientilor, sa le platim camere de hotel, pentru ca aceste cheltuieli nu sunt deductibile. In Las Vegas, clientii foarte buni sunt plimbati cu Harley Davidson, cu Ferrarri, li se ofera orice-si doresc”, spune directorul de Grand Casino.

Jucam poker in studentie
La 35 de ani, Sorin Constantinescu spune ca poate iesi la pensie la cat efort fizic si psihic a depus de cand e in lumea cazinourilor si a jocurilor de noroc.
“Am terminat Facultatea de Constructii din Timisoara in 1990. Cum la noi lucrarile de constructii si santierele erau atunci in degringolada, mergeam la munca in Iugoslavia. Sarbii era cam cum suntem noi acum – se faceau cartiere de vile pe langa Belgrad. Am muncit la sapat gropi pentru rezervoare de gaze, cu 40$ pe zi, pe 20 de zile am luat 800 de dolari. Cu banii mi-am cumparat patru aparate de poker electronic -“pacanele”, spune Constantinescu.
“Eram un tip interesat de jocuri-jucam poker in studentie, si mai joc si acum cu placere-si mi-am zis de ce sa bag eu banii cand pot eu sa iau de la altii care vor sa joace”, explica el.
Cele patru aparate au mers asa de bine ca intr-o luna ajunge sa aiba 25. “Practic un aparat iti aducea in doua trei-zile banii inapoi banii investiti.
In 1992 am ajuns sa am 120 de aparate in toata tara. Era o perioada in care acest sector nu era reglementat, era mare libertate. Abia in 1993 a aparut prima Comisie de Jocuri pe langa Ministerul Finantelor, care elibera licente si supraveghea acest sector”, povesteste directorul de cazino.
“Prima data am intrat intr-un cazino, de curiozitate, dupa 1990, in Iugoslavia. Singurul casino de la noi era inainte de ’89 Casino Austria, de la Hotel Intercontinental, unde intrau doar strainii si unde se juca pe valuta”.
Constinescu continua afacerea cu slot-urile (pe care ajunge sa le si asambleze in Romania) pana in 1998, dar in acest timp incepe si colaborarea cu cazinourile din Bucuresti, carora le livreaza echipamente si furnizeaza service. “Am lucrat ca expert tehnic pentru Ministerul Finantelor si Politie pentru controlul cazinourilor.”

Student la Universitate. De Jocuri
In acei ani insa ia decizia pe care acum o considera ca cea mai importanta de pana acum in evolutia carierei sale: isi plateste cursuri de administrare a cazinourilor la Universitatea de Jocuri din Nevada.
“Ce inveti cursurile despre jocuri de noroc? Regulile de functionare, modul de administrare a unui casino, si, foarte important, cum sa depistezi trisorii. Spre exemplu, exista 23 de feluri de marcaj ale cartilor pe are trebuie sa le poti depista”, explica el.
Apoi este angajat ca director de lantul francez de casinouri Partouche, care a investit intr-un casino, in 1998, la hotelul Hilton. Cand Partouche a decis sa iasa de pe piata romaneasca, in 2000, Constantinescu trece director la casinoul Blindo de la Sofitel. “Au plecat pentru ca s-a inasprit legislatia fiscala, dar si pentru ca nu s-au adaptat pietei”, spune el.
La sfarsitul lui 2001 francezii au reusit sa gaseasca, prin intermediul lui Constantinescu, un cumparator pentru afacere – un grup de israelieni care detin si Diamond Casino de la Marriott. Constantinescu revine director la cazinoul de la Hilton, acum Grand Hotel Casino, in decembrie 2001.

Si noi jucam de fapt
“Ca sa conduci o astfel de afacere trebuie sa ai curaj foarte mult. Trebuie sa risti foarte mult. E multa adrenalina aici, pentru ca nu e numai jocul jucatorului, e si al meu. Eu nu pot controla 100% jocul. In mod normal sunt limite maxime ale mizei, calculate astfel incat cazinoul sa poata plati chiar si in cazul in care s-ar castiga foarte mult, dar sunt situatii in care poti sa maresti miza de joc. Poti sa-l tentezi jucatorul sa joace la miza mai mare”, spune el.
“Suntem superstitiosi si noi ca si jucatorii. De exemplu, eu am noroc cand stau cu picioarele ridicate pe birou..”, spune Constantinescu.
De asemenea, cel care conduce o astfel de afacere trebuie sa fie un noctambul. “Ziua mea de lucru se incheie la 5-6 dimineata sau cateodata, cand atmosfera este mai incinsa, la 7-8. Cand eu ma duc eu acasa, vecinii pleaca si imi ureaza somn usor. Dorm 5-6 ore pe “noapte”. Dar m-am obisnuit”
Grand Casino are 165 de angajati, in majoritate tineri. “Disciplina este foarte, foarte importanta intr-un cazino. Ca la armata. Nu se admit greseli. Nu se da a doua sansa”, explica el.
Orice administrator al unei afaceri are grija sa nu-l fure angajatii, dar pentru un un director de casino probabil ca acesta este cel mai mare sursa de probleme. “S-a constat statistic ca in 65% din furturile dintr-un casino este implicat si personalul”, explica Constantinescu.

Cine vine in cazinouri?
“10-15% din clienti vin sa se imbogateasca. Ei sunt cei mai periculosi, pentru ca risca mult si se enerveaza. Ei sunt de fapt cei care pierde cel mai mult. 50% vin pentru adrenalina – oameni care au casa, masina, s-au plimbat peste tot, si acum vin sa se distreze in cazino. Avem un client de 87 de ani care vine si joaca constant. Ce sa mai faca omul la varsta asta? Restul vin ca la un club-sa manance, sa se intalneasca cu prietenii, sa se distreze”, explica Constantinescu.
El nu sfieste sa spuna limpede pe ce se bazeaza afacerea.
“Noua, celor care iubim jocul, adrenalina, ne place sa traim din iluzii. N-am vazut pe nimeni care a castigat bani intr-un cazino sa se imbogateasca sau inceapa o afacere. Majoritatea se intorc, vor sa dubleze suma castigata. Aceasta este cel mai mare miraj-ca poti castiga usor bani. N-am vazut jucatori tari, care sa joace pe sume mari, care sa reziste mai mult de cateva luni” , explica el.
Cei are administreaza sau detin cazinourile sunt la randul lor si jucatori.
“Majoritatatea celor care conduc sau detin un cazino sunt bolnavi de jocuri. Am auzit de proprietari care s-au ruinat la masa de joc. Eu mai joc poker, dar la alte casinouri din Bucuresti. Stilul de joc? “Sunt defensiv, in aparenta”.

Romanii “se arunca”
40% din cei care intra intr-un cazino din Romania sunt romani, restul straini-printre care multi directori sau reprezentanti ai firmelor straine la Bucuresti. Acestia din urma joaca insa mai la slot-uri-masini automate cu fise.
Ca nationalitate, asiaticii sunt cei mai innebunti dupa jocuri si cazinouri. “Cred ca e boala nationala. Las Vegas-ul e plin de chinezi. Prefera cel mai mult ruleta. De fapt si ruleta, si poker-ul, in Asia au fost inventate”, spune Constantinescu.
Desi exista impresia ca la carti poti controla jocul (poti cere, refuza o carte), la black-jack si poker cazinoul ramane cu 30% din sumele jucate, iar ruleta cu doar 3-5%.
Cum joaca romanii? “Pentru ca au dat de curand de aceasta lume a jocurilor, se cam <<arunca>>. La o masa de poker pe roman il identifici usor. El este cel care se arunca cel mai tare. Tot mai spera sa prinda intr-o zi potul cel mare. Strainii joaca mai ponderat. 200, maxim 500 $”, afirma directorul de la Grand Casino.
Sumele mari jucate, stresul, descarcarea mare de adrenalina pot duce si la cazuri fatale. “Uni clienti ajung sa faca infarct. Chiar s-a intamplat asta acum cateva luni in alte cazinouri din Bucuresti”.

O afacere rau-famata?
Exista impresia, creata mai mult de filme, ca in cazinouri se invarte doar lumea interlopa, ca este o afacere rau-famata. “Multe din rudele mele, din prieteni, s-au uitat chiras cand au auzit ca lucrez intr-un cazino. Apoi au venit, s-au informat, au vazut ca este vorba de o afacere cat se poate de civilizata”, spune Constantinescu.
“Pana prin anii ’50, in America o mare parte din cazinouri erau intr-adevar controlate de Mafie. De atunci insa lucrurile s-au schimbat foarte mult. FBI a preluat controlul integral al afacerii. Licentele se dau pe persoane fizice care semneaza ca sunt de acord ca, pe banii lor, sa fie urmarite si sa le fie ascultate telefoanele timp de cinci ani. Daca in tot acest timp FBI constata nu s-a intamplat nimic <<necurat>>, persoana primeste licenta de organizare”, mai spune el.
Dar nu sunt atrase personajele lumii interlope de lumrea cazinourilor? “Mai vin, intr-adevar, dar sa stiti ca sunt foarte cuminti. Ei stiu ca avem camere, ca suntem abonati la firme de paza, asa ca totul e in regula”, explica Constantinescu.
Cea mai mare pierdere la care a asistat? “La mine in cazino, un strain a pierdut acum cativa ani 70.000 $. Am vazut si romani care au pierdut 20, 30, 50.000 $ Dar n-au plans prea mult dupa ei. Sume mari joaca doar cei care castiga banii foarte usor. Business-man-ii fara SRL, fara firma…
“Cea mai mare pierdere de care am auzit pana acum in Romania a fost de 900.000 $, acum doua-trei luni”, spune Constantinescu.

Cine-si ascunde ochii?
Sunt unii jucatori de poker care-si ascund privirile dupa ochelari de soare. Acestia sunt oameni slabi, nu se pot controla. La cate turneuri de poker am fost in Statele Unite, niciodata n-a castigat un jucator cu ochelari de soare.

Numaratorii de carti
Administratorii cazinourilor se feresc pe lumea asta de doua categorii de clienti: trisorii si card-counterii. Daca primii fac paguba casinoului incalcand legea, ceilalti sunt onesti. Ei stiu sa numere foarte bine cartile si sa tina minte pe cele care au iesit. Astfel, la black-jack (asemanator cu 21), desi sunt amestecate sase pachete (deci 312 carti) ei stiu de la un moment dat incolo ce carti urmeaza sa vina, deci cand sa se opreasca si cand sa ia carte.
“Cred ca in toata lumea sunt 3-400 de astfel de card-counteri. Ultimul caz de care-mi amintesc: acum 3 ani, la Londra, o tipa de 22 de ani a castigat intr-o noapte 1,4 milioane lire sterline. Sunt atat de periculosi incat casinourile, dupa ce-i identifica, si-i transmit unele altora in retea. Ei nu mai au voie sa intre in casino, sau intra, dar nu pot intra la jocurile de carti. In Romania a aparut o singura data un astfel de tip, un strain”, spune Constantinescu.

Crupierul inselat
Cea mai tare metoda de trisat pe care am vazut-o eu? La ruleta, la Casino Blindo. Trei tipi, care nu dadeau impresia ca erau impreuna, lucrau in felul urmator: unul umplea la fiecare joc masa cu jetoane de valoare mica-un dolar, cu teancuri de fise pe foarte multe numere, al doilea lucra cu fise de 100 $ pe care le arunca pe cate un numar, iar al treilea nu juca. El distragea atentia crupierului chiar in momentul in care cadea bila pe numar, printr-o exclamatie sau un gest. Atunci al doilea jucator introducea, aproape fara sa miste din loc teancul de fise, un jeton de 100 $ chiar pe numarul castigator. Castigul era 3500 $ la fiecare joc. Dupa ce castigase vreo 30-40.000 de dolari, intrigati, ne-am uitat cu atentie pe camere si am descopeti miscarea. Le-am luat toti banii si i-am dat afara. N-au protestat.
sorin.pislaru@zf.ro