Un pub cu nume de fanion

N-am inteles niciodata fotbalistii. Mai ales atunci cand se incapataneaza sa lege contraatacuri intr-o seara ploioasa. Nu ii inteleg prea bine nici pe suporterii care indura aceleasi intemperii doar ca sa urmareasca de la sute de metri meciurile – destul de “inghetate” uneori. Dar a trebuit sa “joc” si eu in deplasare. Tot pe o ploaie nevrotica. Si pana sa ma dezmeticesc pe culoarele Bucurestiului vechi eram deja in Offside – pubul de pe Gabroveni. Inauntru e o atmosfera calda. Nu doar pentru ca inghetasem pe-afara: asta e senzatia pe care o creeaza lemnul inchis la culoare cu tente rosiatice. Mesele intinse pe o coloana pe partea dreapta, scaunele, ferestrele toate in aceeasi nuanta, evidentiata (parca) si de corpurile de iluminat aramii. Pe centru e o masa imensa, care strabate intreaga incapere. E mai inalta decat celelalte si se continua cu barul. De jur imprejur scaune inalte, dar foarte comode. Asa se rezolva usor problema grupurilor mari de prieteni, caci ar avea loc sa stea la aceeasi masa o echipa intreaga. Cu arbitri si rezerve. Daca traversezi pubul de la un capat la altul iti trece toata istoria fotbalului prin fata ochilor. Si cum Offside nu poarta vreun tricou cu anumite culori, imaginile vorbesc in special despre fotbalul romanesc. Undeva aproape de tavan, ca intr-un rai al fotbalistilor, sunt expuse tricouri cu nume (si numere) celebre: Beckham, Ronaldinho, Hagi si toti ai nostri. Insa am ales sa ma asez la o masa langa Chivu si Mutu. Ei imi zambeau pozand ca la inceput de meci sau afisau (in imaginile de pe perete) bucuria unui gol reusit. Eu mi-am vazut in continuare de-ale mele si am comandat o salata hawaii (cu sunca, ananas, casacaval si legume) si un campari orange. Panzele proiectoare de dimensiuni impresionante erau tinute pe tusa in acea seara, asa ca mi-am aruncat apoi privirea pe ecranele televizoarelor aflate in toate ungherele. Nu incepuse niciun meci important. Si cum venisem insotita doar de o prietena, nu se cadea sa abuzez de bunavointa arbitrilor si sa cer o bere la metru. Pentru un microbist impatimit ar fi mers si alte transferuri din meniu. Iar schimbarile din teren ar fi tinut doar de formula de joc: cu doua Tia Maria in aparare, cateva gustari calde la centru si un Absint pe post de atacant. Cu toate ca lista preparatelor (alcoolice sau nu) este destul de bogata, meniul m-a cam dezamagit. Nu e trecuta in “formatia de joc” bautura casei, una care sa poarte un nume “antrenant”. Mi-ar fi placut un “Gullitt” (sa spunem), un shot “Zizou” sau macar un “Dukadam strong”. Chelnerii localului poarta tricourile nationalei pe post de uniforma si dribleaza destul de convingator printre cei reuniti la o bere in pub. Clientii uimesc mai ales cand vine vorba de procentaje. Nu vorbesc dspre faulturi sau de suturi pe poarta, dar aruncand o privire in jur, se poate spune ca Offside este un local preponderent masculin. Am petrecut o seara destul de calma in Offside – ca linistea de dinaintea unei furtuni. Pe fundal se-auzeau acorduri cunoscute de chill out. Mi-e greu sa-mi imaginez, totusi, ce muzica era pregatita pentru seara urmatoare. Nu de alta, dar nu stiu ce i-ar mai fi putut calma pe suporteri la meciul Real Madrid-Steaua din Champions League pe care tablitele mazgalite cu creta il anuntau pentru a doua zi.

Gastronomie /Unde mergem