Un milion de noduri pe metru pătrat
În piața Dorobanți, pe strada Octavian Moraru la nr.1 s-a deschis recent primul magazin din București care vinde covoare vechi de colecție, dar și covoare noi orientale.
La Galeria Buhara găsești covoare persane, turcești și kilimuri (un fel de scoarță românească) cu prețuri începând de la 60 de euro până la 5.000 de euro. Diferența de preț e dată, printre altele, de culoare (care trebuie să fie naturală), de înnodarea deasă sau de cât de strălucitoarea e lâna din care a fost țesut covorul.
Toate acestea le știe însă cel mai bine proprietarul buticului, Norbert Hauser. “Pasiunea mea pentru covoare a început prin 1995 când un prieten, la rândul său pasionat de acest domeniu, mi-a dăruit o carte. Un an mai târziu mi-a făcut cadou un covor, iar anul următor mi-am cumpărat eu primul covor pe care am dat atunci 2.000 de mărci. Trăiam în Germania”, povestește proprietarul Galeriei Buhara.
Hauser s-a întors în țară în urmă cu 10 ani și a fost surprins că în București nu există niciun magazin serios de covoare. Atunci însă nu s-a gândit că ar putea ocupa această nișă de piață pentru că avea deja propriul business în construcții. Între timp a venit criza și domeniul construcțiilor a intrat în colaps.
“În momentul acela m-am gândit că ar fi cazul să mai vând din zecile de covoare pe care le-am adunat acasă, pentru colecție. Am mai cumpărat câteva modele din Istanbul de la vechi cunoștințe din domeniu și am deschis prăvălia, în noiembrie anul trecut”, continuă Hauser.
Buhara a vândut deja 40 de covoare printre care două de 4.000 de euro – unul nou și celălalt vechi de 50 de ani, dar păstrat într-o stare perfectă.
“Există bineînțeles și covoare care costă 100.000 de euro, vechi de 100 de ani, care sunt vândute la licitații de Sotheby’s sau Christie’s.
Acestea au în general ceva special ca de exemplu un design anume care spune multe despre cultura zonei în care a fost țesut sau o vârstă venerabilă. E ca o operă de artă. Pentru mine e același lucru să privesc un tablou rar sau un covor de colecție”.
Covoarele de la Buhara sunt aduse din Turcia, Iran, Turkmenistan, Caucaz și China. “Iranienii spun că atunci când cumperi un covor cumperi mai degrabă munca țesătorilor decât designul”.
De exemplu unul din covoarele din magazinul Buhara este realizat dintr-un milion de noduri pe metru pătrat, iar materialul este100% mătase. Iar pentru un covor de aproximativ 2 metri pătrați se poate lucra 1 an și jumătate, depinde de noduri.
“Covoarele sunt realizate în principiu din lână. Chinezii au introdus mătasea pe care au preluat-o apoi și persanii. De vreo 50 de ani iranienii au început să folosească și bumbacul pentru structura covorului. Modelele care conțin bumbac sunt mai durabile, dar și mult mai grele și mai rigide”, povestește proprietarul.
Norbert Hauser spune că Buhara se va extinde în februarie într-un spațiu de 120 de metri pătrați, situat chiar lângă buticul deja funcțional.
Anul acesta proprietarul estimează că va ajunge deja la o cifră de afaceri de câteva sute de mii de euro deși piața e încă în formare.
“Românii încă preferă culorile neutre ca bejul. E un paradox când vin și-mi cer un covor oriental în culori bej pentru că acestea sunt de obicei realizate în culori aprinse. Domeniul covoarelor vechi e încă un teren virgin și oamenii trebuie educați în această privință”. Hauser nu aduce și covoare din România considerând că “aici nu există o tradiție îndelungată în acest domeniu, cel puțin nu în comparație cu Orientul”.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
