Un living ca o vitrina

Am trecut de-atatea ori pe Hristo Botev. Dar niciodata in cautarea unui local, caci altfel nu-mi explic de ce n-am remarcat pana acum cafeneaua The Living Room. Spun asta nu pentru ca localul ar fi intr-o cladire impunatoare sau pentru ca are beculete de jur imprejur. Ci pentru ca are un intreg perete de sticla. E ca o vitrina prin care poti vedea tot ce se intampla inauntru. Chiar si ce are in pahar clientul de la masa din colt.
Asa cum arata si numele, cafeneaua este o incapere spatioasa cu aspect de living room. Foarte multe fotolii joase grupate astfel incat sa se potriveasca oricarei “familii”. E loc si pentru solitari, dar sunt si mese pentru doua persoane. Sau chiar pentru un grup de prieteni destul de extins.
Fotoliile visinii de forma unor cuburi joase (destul de incomode pentru cei care au picioare mai lungi) si maronul inchis al pardoselii contrasteaza cu luminozitatea peretilor si a intregului local. Poate ca am prejudecati in ceea ce priveste designul, dar cand ma gandesc sa beau o cafea in oras nu imi doresc sa ies cu toti cei care trec pe strada. Caci de cand m-am asezat pe scaun cam asta am simtit. Am cautat in zadar un “colt” mai ferit de privirile trecatorilor – eram la vedere oricat m-as fi mutat. Si, spre surprinderea mea, chelnerul a inteles exact contrariul, intrebandu-ma daca am gasit pana la urma “o priveliste” multumitoare.
Mi-am zis ca ar fi fost mai bine daca amenajau cateva spatii “de locuit” si in spatele celor doua coloane din interiorul localului. Poate doar asa as fi reusit sa scap de trac ca sa pot discuta in tihna cu prietena cu care iesisem la cafea. Interesante mi s-au parut tablourile de pe pereti. Cateva panze aveau ca laitmotiv buze de diferite culori sau pictate din frunze sau flori.
In capatul celalalt al cafenelei fiind agatat pe perete portretul stilizat al unei domnisoare pe fundalul unei table de sah. M-au uimit, in schimb, lampadarele cu abajur creponat. Nu le-am inteles semnificatia. Pentru ca lumina difuza pe care o imprastiau in incapere de-abia se percepea. Era mult prea puternica lumina neoanelor din tavan. Plasma (care nu putea lipsi dintr-un living) a ramas setata pe stirile de pe CNN, caci din cate mi-am dat seama pe-aici exista mereu expati.
Pe primele pagini ale meniului erau trecute diverse cocteiluri cu arome – de la Irish coffee la Coretto cafe (cu sambuca) sau chiar After 8 (cu ciocolata si menta). Am gasit pana si “Millionaire’s coffee” cu espresso, kahlua, grand marnier, bailey’s si frisca. Desi 11 lei noi e un pret modic pentru un milionar. Muzica mi-a mai aplanat putin din senzatia de intruziune. Caci m-a incantat mai intai Cesaria. Apoi cateva sansonete si chiar Buddha Bar. Mai ales ca tocmai citeam in meniu rubrica liqueurs & cordials, de unde am ochit un Cointreau, caci numele imi aduce aminte de anii interbelici.
Am plecat din cafenea destul de devreme. Intrebandu-ma de ce nu m-am simtit ca intr-un living room. Mi-am raspuns indata: prea multe ferestre! Sau poate nu inteleg eu nimic din spiritul de voyeurist.

Stil de viață /DJ Culture