Un lighean pentru Europa

De cateva zile merg cu capul in pamant, teribil de deprimata si rusinata. Mi-e greu sa recunosc, dar mi-am dezamagit patria: sunt un cetatean iresponsabil. In dimineata fatidica a zilei de marti, 20 septembrie, impreuna cu cateva sute de mii de alti bucuresteni inconstienti, am comis inimaginabilul – imediat dupa ce m-am trezit, m-am dus la baie, unde, intr-un moment de ratacire, am dat drumul si la apa calda si la cea rece si … m-am spalat!!!

Si acum cand ma gandesc la acele clipe nu-mi pot inabusi un oftat. Cum, cum am putut sa fac asa ceva? Eu care incerc sa fi un cetatean model – imi platesc impozitele, nu arunc nici macar o hartiuta pe jos chiar daca asta inseamna ca trebuie sa merg cu ea vreo 2-3 kilometri pana gasesc un cos de gunoi care nu a fost nici vandalizat, nici furat, nu fac galagie in orele de odihna, nu rup florile (cred ca nimeni nu mai rupe florile din simplul motiv ca ele nu mai exista decat intr-un parc central) si nici nu-i injur pe ceilalti participanti la trafic care sunt sigura ca sunt cu totii agenti platiti de vreo obscura organizatie terorista pentru a ucide cat mai multi pietoni sau soferi care nu au ambitia sa parcurga drumul din, sa zicem, Militari pana la Universitate in cinci minute.

Tocmai de aceea gestul rusinos pe care l-am comis in acea dimineata ma urmareste necontenit si nu-mi da deloc pace. Oare chiar suntem un oras de oameni pierduti fara speranta?

Oare nu vrem sa intram in Europa si sa ne aliniem la standardele care, dupa cum am aflat saptamana asta, spun clar ca locuitorii unui oras nu se vor spala dimineata si nici nu vor ceda in fata necesitatilor fiziologice in cazul in care afara ploua?

Un gand si mai infiorator nu-mi da pace – oare in vara asta cand am fost la Paris, oi fi fost eu persoana responsabila pentru firicelul de apa care se stransese langa rigole intr-o zi cu ploaie? Probabil ca da. Poate ca parizienii, disciplinati, spre deosebire de bucuresteni, stiau ca nu e bine sa faci dus pe timp ploios, iar eu si alti turisti romani am fost cei care i-am adus la un pas de dezastru. Mea super maxima culpa.

Dar sunt si doua aspecte pozitive. In primul rand, cred ca mi-am dat in sfarsit seama de ce gurile de canal sunt intotdeauna la cativa centimetri buni sub nivelul asfaltului – nu sunt capcane pentru soferi, ci fac parte dintr-un sistem elaborat de lupta impotriva apelor. Mai precis – in acele aparente gropi se pot depozita cativa litri de apa atunci cand ploua, contribuind astfel la mentinerea unui nivel acceptabil de apa pe carosabil (nu mai mult de 20-30 de centimetri).

In al doilea rand, o buna prietena care e, ca si mine, torturata de remuscari in ceea ce priveste obiceiul decadent al dusului de dimineata, a gasit solutia: de acum incolo se va spala doar la lighean. Iar dupa aceea, va plasa cu grija ligheanul pe aragaz si va fierbe apa pana se evapora. Fac astfel un apel la toti bucurestenii sa procedeze la fel, pentru ca doar asa vom intra in Europa si vom demonstra ca suntem civilizati. raluca.badea@zf.ro

Călătorii