Un job este interesant atat timp cat ofera noi provocari
Un job este interesant atat timp cat ofera noi provocari
Considera ca orice job trebuie sa reprezinte o provocare. Sa iti ofere ocazia de a face propuneri, de a implementa schimbari. In momentul in care nu mai e nimic de imbunatatit, lucrurile de zi cu zi se transforma in rutina si devin plictisitoare. Astfel, Axel Hummel a trecut prin mai multe banci, pana a ajuns director general la Miro Bank.
Mai mult, considera ca fiecare om trebuie sa isi foloseasca aptitudinile pe care le are si gaseste ineficient sa incerci sa copiezi pe altii. De aceea nu a simtit nevoia niciodata sa aiba un idol si nici macar un motto.
Hummel s-a nascut in Stuttgart in 1967 si a obtinut o diploma in managementul afacerilor la o facultate din Estul Germaniei in 1993.
In anul in care a terminat studiile a fost angajat la Commerzbank. La inceput a fost “antrenat” pentru a colabora cu clientii cu venituri mari. “Politica bancii prevedea ca fiecare client sa lucreze cu un singur angajat, care sa-i solutioneze toate cererile, indiferent daca erau pe partea de creditare, pe cea de economisire sau de investitii”, isi aminteste Hummel. Astfel, a urmat cursuri in domeniile investiilor, al pietelor la termen si al pietelor de valori mobiliare. Timp de patru ani a consiliat clienti importanti si companii. Dupa aceasta, s-a specializat in investitii pe pietele la termen si o condus o “mica echipa de consulanti”.
Perioada petrecuta la Commerzbank i-a oferit o perspectiva asupra modului cum functioneaza o firma. Fiind primul job i-a fost mai greu, dar nu considera ca a avut mari dificultati. “Cea mai mare provocare a fost sa ma adaptez la noi locuri si oameni, intrucat am schimbat multe sucursale si orase. Provocarea este sa reusesti sa te adaptezi oamenilor, oraselor, situatiilor, sa gasesti noi cai de a face lucrurile sa mearga”, spune Hummel. Dar dupa sase ani chiar si aceste lucruri au devenit rutina, “singura diferenta era lungimea contului, care a crescut. In rest, aceleasi provocari”.
Astfel ca in 2000 a plecat la firma de consultanta KPMG, in incercarea de a “scapa” de sistemul bancar. “A fost o perioada destul de interesanta, am avut ocazia sa lucrez cu multe companii”, isi aminteste Hummel.
La KPMG nu a ramas destul de mult incat sa se plictiseasca, pentru ca dupa numai un an a plecat la Citibank. “Fiind consultant, ajungi sa raspunzi de anumite proiecte, sa lucrezi direct cu clientii. Aici sunt doua optiuni: fie te plac, fie ajung sa te urasca. Cei de la Citibank m-au placut destul de mult incat sa-mi faca o oferta pe care nu am putut sa o refuz”, explica el.
Despartirea de KPMG a fost amiabila, firmele de consulanta preferand situatiile cand analistii lor sunt angajati de clienti, acestia asigurand ulterior o comunicare mai buna. “Astfel, in mediul de afaceri se ajunge mai usor la o intelegere si este preferabil sa fie asa”, argumenteaza Hummel.
Astfel, in 2001 a ajuns la Citibank, unde a lucrat mai intai ca Sef al Departamentului de Investitii, unde raspundea de o echipa de 70 de oameni. “Acest job mi-a adus provocari complet noi”, spune Hummel. Dupa doi ani a trecut la departamentul de Operatiuni Interne, unde raspundea de o echipa de 1500 de oameni. Dar acesta schimbare nu a adus dupa sine nici o noua provocare. “A fost pur si simplu o schimbare de rol, de atributii. Raspundeam direct Consiliului Executiv, dar la fel se intmapla si inainte”. In aceasta funtie nu a mai lucrat cu clienti, fie ei pesoane fizice sau companii; “clientii nostri erau sucursalele bancii”. Insa i-a ramas in memorie seful, care era “grozav, unul dintre cei mai buni din cati am intalnit. Atmosfera era foarte placuta acolo, ceea ce a facut ca plecarea sa fie cu atat mai dificila”, mai spune Hummel.
Cel mai mult a apreciat la Citibank faptul ca “ofereau fiecaruia o sansa. Nu puneau atat de mult accent pe diploma. Puteai sa faci un pas mare in cariera, daca aratai ca esti performant. Era o situatie diferita de cea din Commerzbank, unde progresul se baza pe pasi mici. De altfel, acest model este folosit, din pacate, de majoritatea bancilor”, apreciaza Hummel.
Atmosfera placuta din Citibank nu l-a retinut insa decat pentru trei ani, pana in decembrie 2003.
Motivul pentru care a plecat? Cauta ceva latin. Hummel este, de altfel, pasionat de America Latina. Asa ca urmatoarea destinatie a fost Bolivia. “Am ajuns in Romania aproape din intamplare. Am primit un telefon si am acceptat. In special pentru ca sistemul bancar romanesc este inca tanar si putin dezvoltat. In Bolivia, lucrurile sunt excat opusul, sistemul este dezvoltat complet”, explica Hummel. Astfel, in ianuaire 2004 a preluat conducerea Miro Bank.
“Primul lucru care m-a socat in Romania a fost frigul din ianuarie si februarie. Dupa ce vremea s-a incalzit, m-am linistit si a inceput sa-mi placa”.
Considera ca la Miro Bank va ramane o perioada mai lunga, pentru ca banca este foarte mica, iar tara foarte mare. “Avem un potential foarte mare de dezvoltare, intrucat acoperim o nisa pe care restul bancilor nu ne pot concura eficient. Asa ca voi mai sta aici ceva timp”, spune Hummel.
Considera ca romanii sunt foarte draguti, primitori dar si foarte timizi. “Trebuie sa ii impingi sa depasesca ierarhia si sa-si exprime ideile. Incerc sa tin cont de parerea fiecaruia. Chiar daca nu o urmez, incerc sa o ascult. Nu ma consult doar cu apropiatii mei si incerc sa imprim acest mod de gandire in banca. Din pacate, sistemul actual nu incurajeaza afirmarea”, considera el. Apreciaza la oameni onestitatea, determinarea, logica in gandire dar mai ales spiritul critic, capacitatea de a aduce observatii constructive.
Dupa cateva luni petrecute in Romania, considera ca, cel putin in mediul bancar, nu se poate intra decat daca “ai pe cineva”. “Am ajuns la aceasta concluzie din ceea ce au spus cei cu care am vorbit la interviuri”, spune Hummel. In banca promoveaza o politica de angajare a oamenilor care nu au mai lucrat in sistem si care pot fi mai usor obisnuiti cu un alt mod de a face afaceri.
Apreciaza ca sistemul bancar romanesc este inca departe de cele din Vestul Europei, dar este sigur ca va evolua mai repede, intrucat poate beneficia de experienta celorlalti. Mai ales pe piata de retail, concurenta este puternica si va creste. Odata cu ascutirea concurentei, considera el, dobanzile, comisioanele si in general, costul creditelor, vor scadea. “In prezent, bancile inca mai incearca sa faca bani din orice. Gasesti multe lucruri care sunt taxate. Asta e din cauza concurentei inca insufucient dezvoltate”, spune el.
Concurenta mai puternica va duce si la disparitia unor banci, in opinia lui, dar nu se grabeste sa spuna cate vor ramane la sfarsitul acestui proces. “In Germania, spre exemplu, exista foarte multe banci locale, care au numai doua sucursale. Acolo, nimeni nu cumpara o banca mai mica decat daca are ceva special, daca aduce ceva nou. Altfel, este mai eficient ca o banca sa se dezvolte organic”, explica el. Astfel, este convins ca nu marimea unei banci conteaza, ci forta ei, sprijinul pe care il are din partea actionarilor. “Daca ne uitam la Commerzbank, inca din anii optzeci se spunea ca este prea mica si ca va fi cumparata. Inca nu a cumparat-o nimeni”. Este convins ca nici Mirobank nu va fi vanduta, si crede ca are in continuare destule “provocari” care sa-l tina in Romania.
De altfel, a inceput deja sa invete romana, dar recunoaste ca “este mai greu decat ma asteptam. Speram ca daca stiu franceza si spaniola imi va fi mai usor, dar m-am inselat. De multe ori, imi dau seama in mijlcul unei discutii ca am inteles total gresit ce mi s-a spus”, recunoaste el.
Si – a adus in Romania si familia, care de altfel l-a insotit peste tot pe unde a fost. “Fetita mea are patru ani si vorbeste romana mai bine ca mine”, admite el.
Spre deosebire de majoritatea bucurestenilor, Hummel considera ca Bucurestiul este un oras verde, si apreciaza acest lucru. Explicatia? “Ar trebui sa vedeti La Paz, Bolivia, care este un oras gri, facut numai din piatra”.
Chiar daca nu are nici o pasiune extravaganta, ii place sa calatoreasca si spune ca a vizitat deja litoralul si muntii, fara a avea o destinatie precisa. “Imi place mai mult muntele decat marea. Iar in Romania imi place ca sunt inca mule locuri neatinse de dezvoltarea industriala”, spune Hummel.
Nu intelege insa pasiunea romanilor pentru masini, mai ales pentru masinile altora. “Toata lumea intreaba ce masina ai. Pentru mine nu conteaza marca, atat timp cat merge bine. Am avut si o masina sport timp de trei ani, dar aici nu aveam ce face cu ea”, spune el. Cat despre calitatea drumurilor, o intrebare retorica spune totul “unde ai putea sa conduci cu 240 de Km/h in Romania?”.
Este pasionat de sport, dar admite ca nu mai are prea mult timp pentru asemenea placeri. “Putinul timp liber mi-l petrec cu familia. Dar imi place tenisul, basket-ul si in-line skating-ul. Dar nu sunt multe locuri pentru patinaj” spune Hummel. In studentie a castigat chiar o cupa regionala in Germania cu echipa de basket. Pentru anul viitor, se gandeste chiar sa participe la competitii de tenis. “Am nevoie de o perioada sa-mi reintru in forma, pentru ca in ultimul timp nu am mai avut timp sa joc”, spune el. Acum asteapta iarna, ca sa schieze in muntii Romaniei.
Dar destinatia preferata pentru vacante se afla in cealalta parte a lumii. “Imi place mult spaniola si am petrecut mult timp in Spania. Am fost de doua ori si in Mexic, dar ma fascineaza America de Sud”, destainuie el.
Pe langa excursiile in America Latina il mai pasioneaza si cartile de istorie si in general tot ce are legatura cu aceasta.
Nu ii place insa politica, pentru simplul motiv ca “oamenii nu mai tin seama de argumente, ci de ce trebuie sa faca pentru a ajunge la putere, sau pentru a ramane acolo. Iar aceasta situatie se intalneste peste tot in lume”, apreciaza Hummel. Astfel, singura “intalnire” cu politica a avut-o in studentie si s-a hotarat ca nu va mai repeta niciodata experienta. Prefera mediul de afaceri, unde deciziile sunt “intotdeauna bazate pe criterii clare, exista lucruri care se pot face si altele care nu se pot face”.
liviu.chiru@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția