Un exemplu modern de echilibru clasic

Pentru el, cele mai importante lucruri din viata alcatuiesc un triunghi, iar intre acestea primeaza familia. In celelalte doua varfuri se afla profesia si sportul. Poate parea neobisnuit, mai ales pentru un director al Biroului de Credit, dar Serban Epure pare ca a impletit cariera profesionala cu una sportiva, ambele fiind marcate de performante.

Recunoaste din primele secunde ca este pasionat de sport si nu se poate abtine sa nu pomeneasca de cateva din succesele inregistrate pe teren. Lider si in echipa, dar si la serviciu, pare insa mult mai greu de convins sa vorbeasca despre profesie. Cu toate acestea, in ultimul timp job-ul l-a tinut departe de teren.

Inevitabil, poveste vietii incepe cu amitirile terenului de fotbal si a coechipierilor. “Am avut sansa sa cresc intr-o casa pe pamant, unde aveam si o curte. Stateam pe o alee de case si alaturi de vecinii de pe atunci, aveam unde sa ne jucam fara se ne deranjeje cineva”, isi aminteste Serban Epure. Primele performante au aparut insa abia in stagiatura, iar discutia “arde etape” si continua direct cu descrierea perioadei.

Nascut pe 16 august 1961, in Bucuresti, a aboslvit in 1985 cursurile Facultatii “Finante – Contabilitate”, din Academia de Studii Economice din Bucuresti. Pentru ca asa se cerea in epoca, si-a luat repartitia pentru stagiatura. A ales, impreuna cu sotia, sa plece la Mehadia, langa Herculane, unde a lucrat la Antrepriza de Constructii Hidrologice (ACH), ca economist. “Tineam evidenta mijloacelor fixe, nu era un post foarte interesant. Vreme de un an am stat la hotel, apoi la gazda. Apoi mi s-a repartizat un apartament de doua camere. Incercam sa plec acasa cat mai des”, isi rezuma Epure anii de stagiatura. Daca profesia nu ii oferea inca nici o satisfactie, pe terenul de sport succesele nu au intarziat sa apara. “Am condus echipa de fotbal a antreprizei intre 1985 si 1989. Am fost gol-getre -ul echipei si am castigat un campionat, din trei organizate intre diferitele echipe din zona”.

Dincolo de amintirile cu echipa, de Herculane se mai leaga si “nasterea fetitei in ’87” si memoria colegului care l-a “initiat in lumea literaturii de calitate”. “Perioada aceea a fost cea mai bogata in literatura pentru mine si chiar daca acum nu ami reusesc sa citesc prea mult, mai traiesc din amintirile acelei perioade”. Autorii preferati dateaza tot din acea perioada. Ultimul mentionat, dar cel mai ingragit este Vasile Voiculescu. La inceputul listei, Edgar Allen Poe si literatura sud- americana, Marquez si Liosa.

Concluzia perioadei petrecute in Herculane este neutra. “Era bine acolo. Cunosteam pe toata lumea si eram cunoscut. Era un oras frumos, cu oameni ospitalieri si la locul lor”. Nu a dorit totusi sa ramana acolo.

Atractia locului natal nu i-a dat pace, iar la finalul stagiaturii, in anul de gratie 1989, a revenit in Bucuresti. Pasul a fost cate institutul Natioanal de Statistica (iNS), unde a fost mai intai economist, iar apoi cercetator stiintific. “Am lasat cei trei ani de stagiatura sa curga. Sunt insa bucurestean si simt lucrul acesta. Aici ma simt eu bine”, se justifica Epure.

Perioda petrecuta la INS a fost scurta, pana la jumatatea anului 1991. Este de asemenea lipsita de amintiri si de realizari sportive. “Acolo nu era mediul necesar, erau putini baieti, nu erau acel gen de oameni”, isi descrie Epure colegii.

In toamna lui 1991 a plecat la Banca Nationala, unde s-a ocupat de sistemul de plati. “Am avut sansa -si BNR era atunci la inceput de drum- si am intrat intr-un sistem care avea nevoie de dezvoltare. Pricipalele mele atributii au fost legate de sistemul de compensare si am condus reforma acestui segment ca sef de serviciu”. In aceasta calitate a participat la elaborarea unor legi si regulamente in domeniu, dar mai ales a instruit inspectorii de compensare ai BNR din tara. Recunoaste ca sistemul ar fi trebiut sa aiba o evolutie mai rapida. Abordarea a fost una insa una “step by step”, iar primii pasi au fost facuti, insa ritmul s-a pierdut cu timpul. Nici externalizarea serviciului in 1999 nu a dus la finalizarea reformei. “Poate au lipsit banii, poate vointa. Nu am detalii asupra motivului acestei intarzieri, insa lucrurile ar fi trebuit sa fie facute mai repede”.

In Banca Nationala a pus bazele, de aemenea, Centralei Riscurilor Bancare (institutia care supravegheaza creditele mai mari de 200 demiliaone de lei, la care se inregistreaza restante mai mari de 30 de zile) si a Centralei incidentelor Bancare.

Anii petrecuti la banca centrala au insemnat si reluarea vietii spotrive, cu largirea ariei de “preocupari sportive”. A ajuns repede conducatorul echipei de fotbal si din nou gol-geter. Recunoaste insa ca e dreptaci, pentru “trebuie sa ma gandesc bine cand dau cu stangul”.

La BNR a castigat cu echipa cateva competitii interbancare, pe care le-a si organizat. Cu acesta echipa a inregistrat insa si cea mai usturatoare contraperfomanta. Ultimul loc intr-un turneu cu bancile central-europene, de care insa nu se rusineaza”trebuia sa ocupe cineva si aceasta pozitei”.

A fost atras si in celelalte competitii, de tenis de masa si de camp. “La tenis de camp am jucat toate finalele, si am pierdut de fiecare data in fata aceluiasi jucator”, care este insa cel mai bun veteran din tara la categoria lui de varsta. Cand joaca impreuna, formeaza o echipa imbatabila, si au casitgat competitiile organizate de Delloitte&Touche in 2003 si 2004. Daca nu era de ajuns, si-a mai adaugat in palmares si titlul de campion, de doua ori, cu echipa de baschet a BNR. Si a devenit si “cos-geter” in editia din 1998.

Colaborarea cu Banca Nationala s-a incheiat in 2000, cand a trebiut sa plece, pentru ca “au fost probleme”.

Al patrulea loc de munca a fost Ministerul Finantelor Publice. Acolo a fost numit directorul general pe Finante Publice Externe. In minister nu a aut insa timp sa obtina vreo performanta sportiva, pentru ca nu a stat acolo decat sase luni. “Am considerat ca nici eu nu sunt potrivit pentru locul acela, nici locul pentru mine. Nu m-am putut adapta modului de lucru din minister”, isi justifica Epure plecarea.

De la Ministerul Finantelor a plecat in octombrie 2001, si s-a angajat la BRD – Societe Generale. In prima faza a ocupat functia de director de supervizare a retelei. Nu pentru mult timp insa, pentru ca relativ repede a preluat postul de Director de Strategie si Marketing pe piata liber-profesionistilor. In acesta funtie a participat la elaborarea de strategii de piata si a avut ocazia sa cunoasca destul de bine aceasta clasa de inteprinzartori. O alta sarcina era studierea legislatiei in domeniu, care este “stufoasa”.

“Chiar daca nu lucram cu astfel de clienti la Biroul de Credit, sper ca aceasta experienta sa imi foloseasca. Este foarte posibil sa extindem aria de supraveghere si asupra clientilor liber-profesionisti” destainuie Epure.

Ajuns la BRD, a preluat, desigur, conducerea echipei de fotbal. Cu aceasta echipa nu a mai inregistrat nici o performanta. Ca orice manager, subliniaza insa ca au inregistrat progrese, chair daca asta a insemnat locul patru in competitia interbancara. Nu s-a oprit la fotabal insa. A preluat si echipa de baschet, cu care a inregistrat de asemenea progrese. Evolutia s-a oprit de data aceasta la locul al treilea intr-o competitie interfirme.

Are insa un motiv de mandrie. In perioada in care a lucrat la BRD – SocGen a jucat si intr- o competitie de tenis cu piciorul. Atunci a castigat trofeul pentru “Fair-play” si locul al teilea. Nu acestea rezultate sunt insa motivul mandriei, ci competitia pe care a invins-o. “Intre competitori se numarau nume mari din sportul romanesc: Raducanu, Mircea Sandu, Sandu Boc, ilie Dobrin, si altii”. iar daca aceasta enumerare nu este de ajuns pentru a impresiona, mai are un argument “stiinta de a lovi mingea nu se pierde cu varsta”. Recunoaste insa ca performantele sale palesc in fata realizarilor fostilor sai colegi, care au urcat pe Himalaya.

In februarie 2004 a venit la Biroul de Credit, dupa ce a castgat concursul pentru postul de director general. “Postul este mult mai important decat cel pe care il ocupam in cadrul BRD – SocGen. Pe langa aceasta, am avut astfel sansa sa continui ceea ce am inceput la Banca Nationala”, explica Epure decizia prin care a ajuns in postul pe care il detine si astazi.

Punerea in functie a Biroului la data stabilita nu i-a lasat pana acum timp pentru sport si nici pentru concediu. Sustine insa ca suprapunerea datei de deschidere a biroului cu data sa de nastere este o simpla coincidenta. “Nu a fost ceva premeditat. Anul acesta chiar nu am mai avut timp sa imi serbez ziua. Am reusit sa organizez ceva abia pe seara”. Este insa multumit ca a reusit sa respecte programul si mentioneaza si ajutorul firmei care a asigurat solutiile informatice, Siveco, “ei contribuind la aceasta reusita”. Nu considera insa Biroul ca fiind o poveste de succes, pentru ca nu s-a incheiat inca. “Abia dupa ce toate cele trei faze vor fi implementate la termenle stabilite si dupa ce Biroul se va fi dovedit o institutie eficienta, atunci voi considera ca a fost un succes”. Planurile sale de viitor sunt strans legate de cele ale Biroului, cel putin pana cand sistemul va fi implementat complet si va dovedi ca poate sa raspunda cerintelor beneficiarilor.

Cu toate ca a lucrat aproapre toata viata ca manager si a fost conducatorul tuturor echipelor in care ajucat, destainuie ca nu citeste carti de specialitate. “Nu am timp in general sa citesc carti de management. Vreau sa cred ca acele calitati pe care le-am dobandit, pe de o parte, si cele native pe de alta parte, acopera totoate necesitatile”. Este convins ca un bun manager trebuie sa aiba capacitatea de a lucra cu oamenii, insa aceasta trebuie dublata si de o pregatire tehnica la un nivel cat mai inalt. Considera ca oamenii isi dezvaluie caracterul pe terenul de sport, insa nu a folosit niciodata acesta metoda pentru a-si evalua angajatii. “Cand imi aleg oamenii incerc sa ii cunosc cat mai bine. Conteaza ce performante au avut in trecut, sau ce consider eu ca sunt capabili sa faca, daca nu au realizari inca”. Pentru el, cel mai important lucru, si pe teren, dar si la serviciu, este Echilibrul.

Recunoaste ca ii plac si masinile, insa nu a participat si la raliuri. “Acum conduc un Passat, de la serviciu. Acasa am un Cielo, de care am fost multumit, dar acum a ramas in garaj”, destainuie Epure.

Planurile sale de viitor, “care sunt mai degraba ganduri”, include o excursie la Barcelona, poate chiar in concediul pe care inca nu l-a avut.
liviu.chiru@zf.ro

Stil de viață