Un caz, doua cazuri... sase cazuri
Primul lucru care-ti atrage atentia la "Un caz de exorcizare" ("The Exorcism of Emily Rose") este un rand extrem de important de pe afis: "based on a true story". Al doilea este modul in care a fost promovata pelicula lui Scott Derrickson: un film de groaza in care vezi toate ororile imaginabile
Primul lucru care-ti atrage atentia la “Un caz de exorcizare” (“The Exorcism of Emily Rose”) este un rand extrem de important de pe afis: “based on a true story”. Al doilea este modul in care a fost promovata pelicula lui Scott Derrickson: un film de groaza in care vezi toate ororile imaginabile. Prin urmare, in timpul scenelor “hard” (in care Emily Rose zbiara obscenitati, isi contorsioneaza corpul, isi da ochii peste cap etc.) esti bantuit de o intrebare: chiar este adevarat, lucrurile acestea chiar s-au intamplat?
Cei care se duc la “Un caz de exorcizare” ca sa vada un film de groaza vor fi dezamagiti. Este vorba mai degraba de o drama de tribunal (“courtroom drama”) in care un preot (Tom Wilkinson) este acuzat ca ritualul de exorcizare practicat asupra tinerei Emily Rose (Jennifer Carpenter) a dus la moartea acesteia. Declaratiile martorilor sunt punctate de flashback-uri violente, de unde vine si eticheta de film de groaza, dar miza filmului este cu totul alta. Era Emily Rose posedata? Sau suferea de epilepsie, asa cum au declarat medicii? Mai mult, argumentele bazate pe credinta mai pot avea intaietate asupra celor stiintifice intr-o sala de tribunal, acum, cand Inchizitia este de mult disparuta?
Este o scena in timpul ritualului in care parintele Moore ii obliga pe cei sase demoni care o poseda pe Emily Rose sa-si spuna numele. Dupa ce le auzi, te linistesti: desigur filmul este o fictiune, iar avertismentul “inspirat dintr-o intamplare adevarata” e numai pentru reclama. Cele sase nume sunt mult prea notorii, iar unele dintre ele nu au nici o legatura cu religia. Cu toate acestea, se pare ca nu e asa. Filmul se bazeaza pe povestea lui Anneliese Michel, o tanara din Germania, si urmeaza destul de indeaproape ce i s-a intamplat ei. In 1975, procesul intentat preotului care a incercat sa o exorcizeze a tinut luni de zile prima pagina a ziarelor, probabil si din cauza isteriei provocate de filmul “Exorcistul”. Casetele inregistrate in timpul ritualului de exorcizare s-au pastrat si au constituit proba in tribunal. Pe ele se aud distinct cele sase nume, ceea ce face totul si mai infricosator.
Personajul principal al filmului nu este nici Emily Rose, nici parintele Moore, ci Erin Bruner (Laura Linney), avocata care l-a aparat pe preot in timpul procesului. Agnostica si ambitioasa, Bruner este interesata initial doar de notorietatea cazului si de modul in carea acesta o poate ajuta in cariera, dar conversatiile cu parintele Moore si povestea lui Emily Rose o fac sa urmareasca altceva: adevarul. Linney face un rol foarte bun, comparabil cu cel din “Kinsey”, dar cea care atrage toate privirile pe ecran este Jennifer Carpenter (Emily Rose). Dupa un rol insignifiant in comedia fratilor Wayans “Doua pupeze albe” (“White Chicks”, 2004), Carpenter e extraordinara in rolul lui Emily Rose, rol pe care-l duce la bun sfarsit (daca se poate spune asa) cu un minim de efecte speciale. stefan.dobroiu@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
