Un birou romantic
La inceput, m-am bucurat ca romanii s-au repezit sa adopte sarbatoarea de Sfantul Valentin, pentru ca, desi suna cam ciudat, mi-ar fi prins bine ceva romantism in cadru organizat sau, mai bine zis, "dragoste cu sila". Si sunt convinsa ca asa au simtit 99% dintre femeile din Romania care, in marea majoritate, primesc flori doar de ziua lor (asta in cazul in care trimit mesaje de "reminder" in fiec…
La inceput, m-am bucurat ca romanii s-au repezit sa adopte sarbatoarea de Sfantul Valentin, pentru ca, desi suna cam ciudat, mi-ar fi prins bine ceva romantism in cadru organizat sau, mai bine zis, “dragoste cu sila”. Si sunt convinsa ca asa au simtit 99% dintre femeile din Romania care, in marea majoritate, primesc flori doar de ziua lor (asta in cazul in care trimit mesaje de “reminder” in fiecare zi, cu o saptamana inainte de eveniment), nu sunt incurajate sa aprinda lumanari parfumate seara pentru ca “pute”, iar o masa la restaurant se transforma, aproape invariabil, intr-o ora sau doua de tirade despre seful cel ilogic si colegii incompetenti ai dansului.
Asa ca m-am pregatit cu bucurie pentru prima Valentine”s Day, intoxicata fiind de filmele americane unde ei invariabil le trateaza pe ele cu un buchetoi de trandafiri rosii, o cutie de bomboane in forma de inima si o masa romantica la restaurant, timp in care le privesc seducator si le recita poezii intregi din autori mai mult sau mai putin cunoscuti, dar obligatoriu obsedati de iubire eterna si pasionala.
A venit si ziua Z, in care eu m-am gatit si m-am pregatit pentru ceea ce urma. Din pacate, nu cred ca m-am pregatit destul de bine. Cand ajung acasa, in loc de mormane de petale de trandafiri imprastiate pe jos pentru a fi mangaiate de pasii mei diafani, m-am afundat intr-un strat consistent de rumegus, iar in sufragerie, in loc de lumanari si o muzica suava, dansul m-a intampinat cu sunetul romantic al unei bormasini, fiind ingropat in placi de lemn, care, dupa cum am aflat indata ce mi s-a terminat criza de nervi, urmau sa fie asamblate de catre doua maini dibace in cel mai frumos birou. Avand in vedere ca el oricum nu intelegea ce e asa de rau sa faca ceva constructiv, “pentru casa”, tocmai de ziua internationala a indragostitilor, iar tortul i-l aruncasem deja mai mult sau mai putin in fata, m-am resemnat ca voi primi un birou si nu o doza de romantism. De altfel, trebuia sa ma fi asteptat la asa ceva, pentru ca era vorba de aceeasi persoana care, ajungand in Orasul Indragostitilor, nu a remarcat mare lucru in afara de suruburile din Turnul Eiffel si de faptul ca “toate catedralele astea sunt la fel”.
La final, dupa ce am ratat si masa romantica la restaurant, mi-am primit cadoul – o strutocamila de birou/biblioteca/dulap/masa de calculator, o imensitate care ocupa un perete intreg si care nici macar nu era in forma de inima.
raluca.badea@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
