Un bancher care se regaseste in Seinfeld

Distant, sceptic, foarte rezervat si foarte atent la detalii. Adaugati la toate acestea o tinuta scoasa din cutie si veti avea in mod cert cea mai clara imagine a unui bancher de moda veche. Te-ai fi asteptat ca aceasta specie sa fie de mult disparuta, sau sa mai dainuie prin birourile catorva persoane care se apropie de sfarsitul carierei in domeniu. Cu toate acestea, la numai 34 de ani, Alexander Regebongen a ales sa ramana fidel acestui model de bancher.

Sa aiba legatura cu faptul ca se trage dintr-o familie cu un puternic simt al valorii, dintr-o familie in care s-a scris despre Napoleon si despre pictori, in care tratatele de medicina (tatal sau este unul dintre cei mai renumiti medicii oftalmologi din Israel) si muzica simfonica “mergeau brat la brat”? Poate ca da.

Dar tocmai din aceasta cauza, la prima vedere, este destul de greu sa intelegi care este legatura dintre primul sau vis – de a ajunge pilot – , filosofie, istorie sau arta – singurele domenii despre care spune ca mai citeste, Seinfeld – unul dintre cele mai “tari” seriale de televiziune din ultima vreme- si , nu in ultimul rand, banking.

Raspunsul vine de la sine. “Pilot? A fost primul vis. Dar nu a fost sa fie. Filosofie, istorie, arta? Citesc putin, din lipsa de timp normal, dar cand o fac nu pun mana decat pe carti din aceste domenii. Bogatia culturala conteaza foarte mult pentru mine. De fapt asa am fost crescut. Si Seinfeld? Ma regasesc in acest personaj fara discutie. Placere, relaxare dupa o zi de munca – un serial din Seinfeld”.

Societatea de acasa nu se potriveste cu cea din targ

Cum a ajuns totusi printre primii angajati din Romania al grupului israelian Kolal si mai tarziu prim-director-general adjunct al Eurombank, fosta Banca Dacia Felix?

“In 1999 reprezentantii grupului Kolal cautau oamenii care sa vina in Romania sa se ocupe de tot ce inseamna la aceea vreme Banca Dacia Felix. De la gasirea de solutii pentru rezolvarea litigiilor, la restructurare, reorganizare si reasezare. Initial a fost vorba doar de 6 luni, dar in final, din motive lesne de inteles, ne-am intins mai bine de doi ani, pana prin iulie 2001. Apoi, cum eram cel mai vechi din echipa care se ocupase de repunerea pe picioare a bancii si cum noii actionari aveau nevoie de un director general adjunct mi-au propus aceasta functie pe care dupa cum vedeti am acceptat-o”.

Experinta sa, la vremea respectiva, in domeniu bancar era destul de mica, pregatirea, studiile si joburile anterioare fiind mai degraba in domeniul auditului financiar.

Armata sau trei ani de maturizare

“In Israel pregatirea profesionala incepe destul de tarziu. De pe la 21 de ani incolo. Dupa ce termini liceul automat mergi in armata unde stai nu mai putin de 3 ani. Este cunoscut ca suntem crescuti in spiritul acesta. La noi este exclus din start sa incerci sa scapi de armata (n.r- discutia se invartea in jurul practicilor de pe la noi de a gasi tot felul de cai pentru a evita efectuarea serviciului militar) Oamenii sunt patrioti. Cine nu face armata este vazut rau, are un handicap din start. Oricum dupa acei trei ani esti mult mai matur, iar amprenta pe care o lasa asupra vietii este grea”. Dar efortul nu a fost in zadar. A terminat armata cu grad de capitan.

Din 1991 se apuca totusi si de scoala. Intre 1991 si 1994 face Universitatea din Tel Aviv, specializarea audit financiar si economie, lucreaza apoi pana in 1997 la o firma de audit locala unde invata si primii pasi in acest domeniu, dupa care pleaca la Paris pentru un MBA (Master Business Administration). In paralel cu studiile se angajeaza la Compagnie Financiere Edmond de Rothschild Bank unde sta pana in 1999.

“Sa vin in Romania a fost una dintre cele mai grele decizii pe care am luat-o pana acum in viata mea. Desi stiam limba, mai fusesem de cateva ori, era teama de necunoscut, de ce va fi. Spun sincer ca am crezut ca va fi vorba doar de cele 6 luni despre care s-a vorbit initial. Dar nu, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ?”.

Regrete? “Daca m-as fi dus sa fac un MBA in Statele Unite, ocazie pe care am avut-o, as fi fost cu totul in alta parte acum. Asta este cert. As fi prins la “cald” cresterea Wall Street-ului si a Nasdaq-ului de prin anii 1997, ca de fapt a tuturor pietelor bursiere. A fost o intreaga euforie la vremea respectiva de pe urma careia cine a prins-o dintr-un loc bun a avut numai de castigat. Asta e clar”.

Unde se vede peste 5 ani? “E greu de spus. Chiar greu. Stateam zilele trecute de vorba cu o persoana simpla care imi spunea ce norocos sunt: am o situatie materiala buna, am o cariera ascendenta, m-am plimbat prin toata lumea, am aproape tot ce isi doreste un muritor. Si atunci brusc am avut o revelatie. Ca de fapt, in ciuda aparentelor, nu sunt un om realizat.Probabil ca e mai greu de inteles. Simt ca acum practic construiesc platforma de pe care voi decola in etapa urmatoare. Etapa urmatoare? In sus e logic. Probabil ca undeva dupa 40 de ani o sa ma gandesc sa incep si o afacere proprie. In ce domeniu? Hei deja pui prea multe intrebari grele”.

Vorbind de timpul liber Alex Regebongen spune ca are mult prea putin. “E clar ca sunt work-haolic. Vin dimineata la birou si plec seara. Timp liber mai putin. Totusi imi fac timp sa fac sport, sa inot si merg des la ski”.

Casele si depozitele bancare, plasamente ideale

Chiar daca mai la sfarsit, bancherul vorbeste totusi si despre banii lui, recunoaste ca se considera un om bogat “mai ales pentru Romania” si spune ca cea mai mare parte a plasamentelor sunt in active imobiliare si in depozite bancare. “Am investit o parte din banii mei in sectorul imobiliar, pe care il vad cu potential, in depozite bancare dar si pe piata de capital”.
oana.nuta@zf.ro

Cultură