Turul continentelor in pasi de dans

Buenos Aires nu adoarme niciodata. Majoritatea puburilor, cluburilor si restaurantelor sunt deschise aici pana la 6 sau 7 dimineata. In fiecare dintre aceste localuri se danseaza tango argentinian. Pasiunea si romantismul cu care localnicii asculta si se misca pe aceasta muzica sunt, intr-adevar, molipsitoare.
Cea mai vizitata zona din Buenos Aires este cea in care se afla cimitirul Recoleta. Desi nu suna tocmai vesel, aceasta este inima petrecerilor argentiniene. E drept ca astazi si-a mai pierdut din farmecul de altadata, dar asta numai pentru ca a fost invadata de turisti. Pe vremuri, localnicii obisnuiau sa organizeze milongas (petreceri) pe strada. Inca mai exista restaurantele si localurile de demult si in fiecare se danseaza cu aceeasi pasiune, dar cu ceva mai mult “accent” nord-american. La periferii mai gasiti insa “ramasite” autentice ale tangoului odinioara interzis.
Exista si cateva cluburi (cu scoli de dans atasate) in care se organizeaza milongas. Arcos del Ferrocarril este unul dintre punctele fierbinti ale Buenos Aires-ului.
Dar asta numai de joi pana sambata, pentru ca in restul saptamanii sa pastreze linistea. Costanera Norte este o alta locatie plina de restaurante, baruri si cluburi de dans. Unele dintre restaurante se transforma in discoteci la ora 2 a.m.
Palermo Vijeo sau “Palermo Hollywood” este o zona dezvoltata mai recent, cu baruri si cluburi selecte unde tangoul argentinian are statut de “oldie but goldie”.
Pentru a intelege exact ce se intampla in toate aceste locuri, trebuie sa va achizitionati Ghidul Tangoului. Este o carte pe care o puteti gasi oriunde in Buenos Aires si in care sunt explicate pe intelesul tuturor secretele acestui dans.
In plus, are si un ghid al tuturor localurilor unde se organizeaza milongas, al tuturor restaurantelor in care se asculta tango si al tuturor scolilor de dans din Buenos Aires. In ultima instanta, Ghidul Tangoului este si suvenirul ideal – ce ar putea reprezenta mai bine Argentina decat aceasta carte?
Dupa Buenos Aires, urmatoarea oprire este Egiptul. Desi se spune ca nu exista femeie care sa nu poata dansa din buric, este gresita conceptia conform careia dansatoarea din buric isi misca doar abdomenul. Acest dans este atat de greu tocmai pentru ca foloseste toti muschii, de la cei ai bratelor si picioarelor, la cei ai gatului, spatelui, chiar si degetelor sau fetei.
Acest stil de dans nu este popular doar in Egipt, ci si in alte tari orientale. Se spune insa ca Egiptul ar fi tara sa de origine. Inca din antichitate, dansul din buric a facut parte din cultura egipteana indiferent de clasa sociala. Traditia dansului din buric este pastrata si astazi, in Cairo mai ales.
Cairo Oriental Dance Festival este cea mai buna dovada ca egiptenii pot fi niste petrecareti perfecti.
Majoritatea turistilor viziteaza Egiptul pentru piramide fara sa stie ca si viata de noapte din Cairo este cel putin la fel de interesanta, atat din punctul de vedere al distractiei, cat si cultural sau istoric. La fel de putini sunt si cei care stiu cat de greu este dansul din buric. In plus, localnicii sustin ca aceste miscari nu se invata, trebuie sa le ai in sange. Dar, dupa cateva cursuri de dans la scoala Raqia Hassan din Cairo, puteti sa va miscati, in cel mai rau caz, asemeni Shakirei. Cel putin asta promit egiptenii.
O’te’a, cel mai spectaculos dans din Polinezia, poate fi interpretat fie de un grup de barbati (o’te’a tane), fie de unul de femei (o’te’a vahine), fie de unul mixt (o’te’a amui).
De obicei este inspirat de legendele locurilor si este caracterizat foarte bine de costumele performerilor – din fibre vegetale, coliere din oase, pene.
O’te’a este, de obicei, acompaniat de niste tobe cilindrice din lemn de tamanu sau miro si piele de rechin. Chiar daca acest dans a facut mult timp parte din patrimoniul cultural al Polineziei, asta nu i-a impiedicat pe misionari sa interzica o’te’a in 1819. Abia la inceputul secolului 20 s-a dansat din nou in Polinezia Franceza.
Astazi, turistii vin in Polinezia pentru a sta in statiuni luxoase, la hoteluri high-end, pentru scuba-diving sau pentru a incerca bucataria polineziana. Numai o mica parte dintre vizitatori sunt interesati de petrecerile traditionale care au loc in cluburile de pe plajele mai putin populate, dar si mai putin cosmopolite.
Bineinteles ca, odata aflati in Polinezia, nu trebuie sa ratati Muzeul Gauguin, unde sunt expuse artefacte de pe vremea cand artistul locuia si picta in Tahiti, gradinile botanice polineziene, deja vestite in lume pentru raritatile tropicale, precum si Muzeul Tahiti care e un rai pentru orice persoana interesata catusi de putin de antropologie.
Din Polinezia Franceza mergem direct in Franta. Mai exact la Paris, la Moulin Rouge, acolo unde cancanul este la el acasa. Acest dans a aparut prima data in salile de bal ale clasei muncitoare din Paris si Montparnasse in jurul anilor 1830.
In toata aceasta perioada, cancanul a fost cunoscut si sub numele de chahut – in traducere, scandal sau zgomot.
Si acum, ca si atunci, pentru cancan trebuie sa mergeti la Moulin Rouge, un cabaret construit in 1889 de Joseph Oller. In ultimii 100 de ani, Moulin Rouge a ramas destinatia turistica preferata a celor care ajung la Paris, imediat dupa Turnul Eiffel. Si nu degeaba – cabaretul si-a pastrat acea alura romantico-primejdioasa a secolului 19 atat prin decor, cat si prin costumatii si artisti. Printre acestia se numara nume mari ca Josephine Baker, Frank Sinatra sau Edith Piaf. Cat despre decor, Moulin Rouge se lauda si azi cu operele post-impresioniste ale lui Toulouse Lautrec.
Parisul e recunoscut pentru viata de noapte care multumeste toate categoriile de turisti. Asa ca sunt locuri si pentru amatorii de cancan. Au pozitia lor bine stabilita in moda timpurilor – La Scala, Les Bains si La Locomotive sunt trei dintre cluburile pariziene vesnic actuale.
Dupa o portie de romantism francez nu va ramane decat sa mergeti la un spectacol de dans contemporan in San Francisco, inima dansului modern.