Tudor Furir: "Sunt un vanzator si asa voi ramane"

Povestea sa profesionala incepe in 1987, an in care a finalizat studiile facultatii de electrotehnica din Cluj. “Pe vremea aceea, mergeai la facultate in functie de cat de bun erai la matematica, daca voiai sa intri la politehnica. Electrotehnica nu era un domeniu nou, dar era o facultate bine cotata in care se intra cu medii mari. Acesta a fost singurul motiv pentru care am dat acolo, nu m-a atras domeniul si nu ma atrage nici acum. Am fost luat de val”, declara Tudor Furir.
Dupa terminarea facultatii si-a ales un job cat mai aproape de orasul natal, motiv pentru care a luat o repartitie la o intreprindere de explorari geologice, domeniu care nu avea nicio legatura cu studiile actualului director general de la Pernod Ricard.
“Urmatoarea slujba a fost la o mina unde ma ocupam de intretinere pe partea asta de electromecanica, locomotive, vagoneti si partea de aeraj aproape trei ani. Desi initial am crezut ca pierd vremea lucrand acolo, am invatat destul de multe in acea perioada, in special in ceea ce priveste partea de resurse umane, spiritul de echipa si asumarea riscurilor deoarece oamenii aceia isi riscau viata in fiecare zi”, isi aminteste Furir.
Desi din punct de vedere profesional aceasta slujba nu a avut o importanta majora pentru Tudor Furir, el afirma ca a fost o experienta utila pentru ca a invatat sa lucreze cu oamenii.
” Munca in mina este o meserie cu risc mai mare decat altele si in consecinta valorile acestor oameni sunt un pic diferite. Ei lucreaza intotdeauna in echipa, niciodata singuri si asta presupune crearea unor relatii de munca puternice”, spune el. Asa cum li s-a intamplat tuturor romanilor, inceputul anilor ’90 a insemnat pentru Furir o schimbare de mentalitate si de slujba.
“Aveam mai multe optiuni in ’90, asa ca am ales domeniul pentru care m-am pregatit cu speranta ca poate o sa aplic ceva din ce am invatat la scoala. M-am dus la Romtelecom deoarece telecomunicatiile mi s-au parut o industrie de viitor”, a spus directorul general al Pernod Ricard.
Din pacate, la fel ca in facultate, cei patru ani lucrati la Romtelecom nu
i-au adus o satisfactie pe plan personal, deoarece in primii ani dupa Revolutie tehnologia telecomunicatiilor nu a evoluat foarte mult. “Intamplarea facea ca Romtelecom avea acelasi sediu cu Posta Romana, PTTR, si cum puteai gasi acolo toate ziarele, intr-o zi am vazut un anunt prin care Coca-Cola Bihor angaja reprezentant vanzari pentru judetul Hunedoara. Pe fondul nemultumirii mele, am trimis o scrisoare de intentie si m-au chemat la interviu”, afirma Furir.
Practic, din acest moment a inceput de fapt evolutia profesionala a lui Tudor Furir, momentul angajarii la Coca-Cola marcand inceputul carierei sale. “Era o perioada in care nu stiai foarte mult despre cariera sau planuri de cariera, ci era mai mult un impuls. S-a intamplat sa ma aleaga pe mine, din 54 de oameni cati am fost acceptati la interviu. Am dat doua interviuri si m-au sunat sa imi spuna ca imi ofera jobul, moment in care eu m-am blocat pentru ca dintr-odata trebuia sa renunt la toata munca pe care o facusem ca sa ajung inginer si sa o iau de la capat intr-un domeniu in care nu aveam experienta”, isi aminteste el.
Desi i se parea o decizie greu de luat in acel moment, sfatul unui bun prieten l-a ajutat sa ia una dintre deciziile cele mai importante ale vietii sale profesionale. “Mi-au ramas intiparite in minte aceste cuvinte. Mi-a spus ca daca lui i-ar oferi Coca-Cola un job s-ar duce chiar si gratis.”
Reprezentantul de vanzari era un om care dezvolta piata si care trebuia sa convinga comerciantii sa cumpere Coca-Cola, o bautura mult mai scumpa decat sucurile existente atunci pe piata. “Aveam niste avantaje pe care nici macar nu mi le imaginam si am muncit cu placere. Acesta cred ca este secretul. Daca muncesti doar pentru ca trebuie sa o faci, esti unul dintre cei multi, adica o sa ai o viata civilizata, dar n-o sa fii niciodata in varf. Nu poti sa imparti lumea in oameni destepti sau prosti, ci mai degraba in oameni normali carora le place sau nu ceea ce fac.”
Evolutia lui Tudor Furir la Coca-Cola a fost foarte rapida pentru ca multinationala de abia isi incepea afacerile pe plan local. Astfel, in sase luni a ajuns director de zona, a deschis un depozit la Deva pe care trebuia sa il coordoneze impreuna cu judetele Hunedoara si Caras Severin.
“Totul a fost mult prea repede. Practic dupa doi ani de zile eram deja unul dintre veteranii companiei. Era o companie in care puteai sa faci diferenta, puteai sa obtii niste rezultate spectaculoase, iar lucrurile depindeau in mare masura de tine”, spune reprezentantul Pernod Ricard.
Ambitia si perseverenta in actiunile realizate in tara pentru promovarea brandului Coca-Cola i-au adus ocazia de a se numara printre primii expati ai tarii, dupa ce a acceptat sa preia postul de director de vanzari la o fabrica Coca-Cola din regiunea Krasnoiarsk, Rusia.
“Am ajuns in Rusia in 1996, in primavara. A fost o experienta profesionala foarte buna pentru ca am inceput un business de la zero intr-o zona mare ca si suprafata, de vreo doua ori cat Europa. Cand am ajuns nici nu se finalizase constructia fabricii, iar cand am plecat, existau depozite zonale si aveam peste 100 de angajati”, povesteste el.
Perioada de acomodare i s-a parut foarte dificila, iar in primele sase luni chiar a vrut sa renunte si sa se intoarca in tara, in primul rand pentru ca era un mediu ostil, cu temperaturi de -40 de grade iarna. “Mi-a fost greu sa ma acomodez. De abia dupa ce au trecut sase luni mi-am dat seama ca trebuie sa le accept cultura, valorile si felul lor de a fi si ca trebuie sa ma impun doar pe partea profesionala, ca ei sa inteleaga ca stiu mai mult decat ei, ca rolul meu e temporar si ca de fapt le vreau binele”, afirma Furir.
Cel mai important pas realizat pentru a putea continua munca inceputa la fabrica din Krasnoiarsk a fost sa invete limba rusa. “Faptul ca am invatat limba rusa a facut o diferenta uriasa din punctul meu de vedere pentru ca am fost acceptat mai usor si la nivel de colegi, si la nivel de clienti si am putut sa merg sa negociez contracte direct, spre deosebire de alti colegi de-ai mei expati care nu au invatat rusa si care au renuntat. Sunt singurul care a stat doi ani pe contract fara ca sa schimb jobul sau sa plec” , spune el.
In ’98 a luat insa decizia de a se intoarce in tara, nu pentru ca nu ar mai fi facut fata slujbei, ci pentru ca a realizat ca isi sacrifica familia pentru cariera. “Atunci cand a trebuit sa aleg intre cariera si familie am ales familia.
Rusia nu era un loc unde sa iti aduci familia, din punct de vedere climateric. Fetita mea ar fi trebuit sa faca scoala in limba rusa, iar sotia, fiind medic, avea cariera deja facuta aici. Atunci m-am decis sa plec.”
S-a intors in tara, dar nu la Coca-Cola deoarece afacerea grupului american evoluase in Romania, iar posturile de care era interesat erau ocupate. “Statistic, 76% din expati nu se mai intorc la compania de la care au plecat. Asa s-a intamplat si cu mine, si atunci cand s-a ivit la Masterfoods oportunitatea de a prelua jobul de director national de vanzari, am acceptat”, afirma Furir.
A acceptat noua provocare Masterfoods, companie care atunci se afla abia la inceputul dezvoltarii pe plan local, si a construit echipa de vanzari. “Mi-aduc aminte ca si in Rusia am deschis un depozit si am angajat sef de filiala un rus care nu vorbea engleza, iar rusa mea nu era foarte buna. L-am angajat mai mult intuitiv, pentru ca mi-a placut atitudinea lui. Acum este cel mai bun director din Rusia, are vreo 3-4 fabrici in subordine, ceea ce inseamna ca am avut mana buna. E o satisfactie personala”, spune el.
De la Masterfoods a plecat pentru ca dorea sa se dezvolte profesional, iar aceasta oportunitate nu i-a fost oferita in cadrul companiei. “Doream sa ocup functia de director general, lucru care nu a fost posibil la Masterfoods. In acelasi timp insa, Allied Domecq derula un proces de head hunting pentru un director general si m-au chemat la un interviu. Era jobul pe care il cautam si din fericire industria mi se potrivea deoarece eu sunt de felul meu extrovertit”, povesteste Furir.
Allied Domecq a fost locul unde a invatat totul despre management general si in care a continuat sa profeseze, chiar si dupa ce compania a fost preluata de grupul francez Pernod Ricard. “Atunci cand am preluat functia de general manager mi-a fost greu pentru ca veneam din vanzari si acum sunt un vanzator si voi ramane toata viata, de aceea tind sa fiu mai mult subiectiv decat obiectiv cand vine vorba de departamentul de vanzari.” Acum, dupa ce visul profesional i s-a concretizat, doreste sa continue sa se dezvolte invatand in detaliul businessul pe care il conduce prin inovatii, acesta fiind acum singurul tel care mai trebuie atins.